Arhiva

Posts Tagged ‘urban’

Problemele și soluțiile Bucureștilor (partea I)

Cum a venit primăvara și s’au dezmorțit muștele, am văzut că au început să facă gălăgie și “părțile interesate” de bunăstarea bucureștenilor. Tovarășul Ștefan “din suflet pentru suflet” Florescu s’a gândit ce bine ar fi să pună de-o plimbare în jurul Parcului (în eternă reconstrucție) Drumul Taberei cu câteva sute de amețiți. Mai face și el o petiție că’i la modă, mai dă și el un interviu la TV, poate se potrivește cu Rareș care dă drumul parcului și poate să vîndă povestea cum că el ‘l-ar fi forțat pe primar să deschidă parcul. Că deh, asta este esența politcii din România: mitul lui Harap Alb, care în fruntea maselor indignate, forțează statul să… ceva. Faptul că pentru mulți politica încă se calculează în termeni atît de viscerali spune multe vizavi de îndobitocirea poporului ăsta proiectată de comuniști și menținută, dacă nu cumva chiar perfectată, de majoritatea covârșitoare a politicienilor de după 1989. De asemenea merită reținut, că statul însuși a ajuns să joace rolul chiaburilor asupritori pe care proletariatul revoltat trebuie să’i pună la muncă. E o viziune îngrozitoare, și, dacă cumva nu pricepeți de ce, înseamnă că sunteți mai degrabă parte a problemei decât a soluției.

Nedorind să fie dat uitării așa ușor, tovarășul Nicușor “n’am nici un interes să fiu consilier, doar primar general” Dan ‘și-a oferit serviciile cui altcuiva decât DNA-ului. Pe sistemul, unde e puterea azi? La DNA. Buun! Hai să turnăm și noi un pic, poate își mai aduce amintea lumea de noi, și poate ne lipim și noi de un pic de putere.

2015 este un an de poziționare pentru campaniile din 2016. În primăvară alegeri pentru locale, în toamnă pentru parlament. Dacă aveți cumva impresia că doar ce am terminat o tură de alegeri, nu greșiți, dar deh, românului îi place cu alegeri, are de recuperat după 40 în care pe politic ‘l-a durut în cur fără perdea de dorințele poporului, acuma măcar se duce să ștampileze. Oricum politicienii practică aceleași jocuri mizerabile ca cele de dinainte de ’89, clasa politică fiind incapabilă să se reformeze și căzînd pradă aceleiași avarități pe care o resimțeam din plin și în perioada comunistă. Dacă am fi fost regat în loc de republică, măcar o tură de alegeri am fi putut să evităm, dar majoritarilor le place prea mult să se bălăcească în gunoaiele lăsate de sovietici ca să ceară așa ceva. Ei au treburi mai importante, gen parcuri și mafii imobiliare. Din punctul ăsta de vedere, vajnicul popor român se comportă ca un doctor idiot care, în loc să trateze un cancer, se apucă și tratează fiecare simptom în parte. Rezultatul va fi același.

Problemele Bucureștiului sunt simple, dar sunt fundamentale, iar încăpățînarea cu care s’au abținut de la a-le rezolva toate recoltele de primari din 1990 încoace, mă face să cred că mai degrabă e vorba de rea intenție decât de incompetență. Și mai mult mă face să cred că orice alt primar va veni în locul lui Oprescu (dacă va veni, că nu’i nimic sigur) nu va face decât să perpetueze lungul șir de măsuri iresponsabile. În 2012, pregătind un articol despre campania electorală de la locale, am ajuns la concluzia că Bucureștiul are 4 probleme mari și late. Dintre acestea, două erau unice pentru București, încă una fiind comună tuturor orașelor din țara asta, iar calaltă fiind endemică României întregi. Dacă aș fi scris vre’un articol în 2008, aș fi picat pe aceleași patru probleme. La fel și în 2004. Foarte probabil, la fel ar fi fost cazul și în 2000.

Cele 4 probleme sunt: înghesuiala, parcările, câinii vagabonzi și lipsa de educație. Remarc astăzi cu plăcere că, deși sunt sigur că tangențial, cel puțin în perimetrul pe care îl frecventez eu din Sectorul 6, câinii vagabonzi au cam dispărut. Țin minte cum în 2013 am citit ceva prin presă despre niște contre cu Vier Pfoten ale primăriei, dar adevărul este că dacă s’a făcut într’adevăr ceva pentru eliminarea acestei probleme, este un lucru extrem de bun. Cu toate acestea, dintre cele 4 probleme fundamentale, este cea care se putea rezolva cel mai ușor, de fapt rezolvarea sa a tot fost amînată de fripturiștii de la ONG-uri care au tot căpușat banii statului vreme de două decenii în vreme ce câinii vagabonzi împînziseră tot orașul și pe care, probabil, ultima schimbare de regim ‘i-a prins în offside și au rămas fără nici un prieten pe interior.

Această problemă a câinilor vagabonzi o consider îmbunătățită, dar ne trebuiesc cel puțin 4-5 ani consecutivi de absență a patrupedelor de la vedere înainte de a putea declara un caz închis. De asemenea, merită remarcat că, dintre cele 4 probleme, aceasta era cea mai superficială, iar rezolvarea a fost una în spiritul obișnuit al acțiunilor administrative: “să se taie”. Din păcate nici una dintre celelalte probleme nu se pretează la o asemenea rezolvare.

Tur electoral după tur electoral ne sunt aruncate aceleași petarde de către toți candidații, piste pentru biciliști, zone pietonale, parcuri IT, rezervații naturale, străpungeri, centură, pasarele, reabilitări termice ale blocurilor. Dar astea nu sunt nimic altceva decât bagatele; motive de cheltuit bani din buget și de fraierit fraieri pentru voturile lor.

În părțile următoare voi analiza cele două probleme unice Bucureștiului, pe cea endemică țării (e vorba de lipsa de educație) am s’o las la o parte pentru că nu primăria (deși școlile generale sunt în jurisdicția sa) sau consiliul general o pot ataca. Este un subiect extrem de lung așa că: va urma…

Categorii:Bucuresti Etichete:, ,

Inghesuiala

septembrie 21, 2012 Un comentariu

Multe, foarte multe din apucaturile bucurestenilor pot fi puse pe seama lipsei indelungate a comfortului personal. Traim prea multi laolalta si asta nu face bine psihicului nici unuia dintre noi.  Ne animalizam dincolo de orice limita, pentru ca nu mai avem cum si cind sa fim oameni. Spatiul personal este un concept relativ nou in psihologie si vizeaza acel spatiu fizic aflat in jurul unei persoane de care aceasta are nevoie sa fie neocupat. Intimitatea insasi rezida in cedarea voluntara a acestui spatiu si impartirea lui cu o alta persoana. La polul opus, orice violare a acestui spatiu reprezinta o agresiune psihologica, daca vreti sa enervati sau sa iritati pe un interlocutor, vorbiti-i de aproape, atingeti-l, e o strategie de negociere agresiva menita sa il puna pe interlocutor intr-o stare de discomfort si sa-l faca predispus la greseala.

Toate bune si frumoase la nivel teoretic dar, cum practica ne omoara, ce ne facem cu pasajul de la Unirii pe la ora 6.30 dupa amiaza intr-o zi de lucru? Realitatea cruda este ca, oricit s-ar screme ultimul recensamint sa ne convinga ca suntem doar 1.6 milioane, adevarul e ca in Bucuresti rezida undeva intre 1,9 si 2,8 milioane de romani. Diferenta dintre numarul asta si cel stabilit prin referendum e data de multitudinea de chiriasi care, desi traiesc de ani buni in Bucuresti, s-au declarat in localitatile de bastina, pentru simplul motiv ca nu le-a venit inca sa schimbe buletinul, si chiar daca l-ar schimba, tot acasa s-ar trece pentru ca majoritatea chiriilor sunt „la negru” iar pentru a schimba domiciliul ai nevoie de acordul expres al proprietarului.

Pentru a vedea mai clar cit de inghesuiti suntem, am luat de la fratele Google Maps niste capturi facute la aceeasi scara ale unor diferite orase atit din Europa, cit si din „lumea noua” pe care le-am pus linga captura Bucurestiului.

Incepem puternic cu Canada si Australia:

Calgary, Canada
Pop: 1.035.597

 

Adelaide, Australia
Pop: 1.091.623

Ok, probabil am pornit prea ambitios. Hai, mai degraba sa comparam cu ceva de pe batrinul continent.

Munich, Germany
Pop: 1.234.977

Comparabil ca dimensiuni, dar cu undeva intre 600.000 si 1,6 milioane de locuitori mai putin populat. Faceti o vizita Munchen-ului, e un oras de care va veti indragosti cu siguranta.

Vienna, Austria
Pop: 1.553.789

Mai aproape de populatia noastra oficiala, Vienna are cam dublul spatiului bucurestean la dispozitie.

Prague, Czech Republic
Pop: 1.150.332

 

Budapest, Hungary
Pop: 1.728.718

Venite din spatele cortinei de fier ca si noi, Praga si Budapesta ne dau clasa de departe ca spatiu urban. Eu nu am fost prin Budapesta, dar pot sa va spun ca Praga, cu milionul ei de locuitori si cu spatiul mult mai mare ca Bucurestiul, tot mi-a parut aglomerata la orele de virf, in timpul saptaminii.

Si, culmea, orasul cel mai direct comparabil cu Bucurestiul, ca numar de locuitori, vine din Germania si este un oras pe care l-am vizitat des si pe care l-am indragit de la prima vizita:

Hamburg, Germany
Pop: 1.752.150
Pop aglomerare urbana: 2.681.360

Hai sa privim un pic si orasele faimoase fata de care Bucurestiul are un avantaj teritorial:

Barcelona, Spain
Pop: 1.463.736

Portul catalan este clar mai putin intins decit capitala noastra. Si, totusi, Barcelona nu pare nici pe putin atit de aglomerata cum e Bucurestiul. Unul din motive, zic eu, este reteaua extraordinara de transport in comun pe care o au pusa la punct: trenuri suburbane care traverseaza orasul prin tunele si leaga punctele esentiale din Barcelona de micile comunitati din jur, 8 linii de metrou extrem de bine interconectate, 6 linii de tramvai si o sumedenie de autobuze fac din Barcelona un oras extrem de accesibil si motiveaza lumea sa-si lase masinile acasa. Chiar si asa, exista citeva bulevarde care se aglomereaza simtitor in timpul saptaminii.

Paris, France
Pop: 2.103.674

Am ramas efectiv surprins cind am vazut cit de mic e Parisul in comparatie cu Bucurestiul. Totusi, toata „galbeneala” aia de pe harta nu sunt culturi de floarea soarelui ci o retea de drumuri extrem de densa si de bine pusa la punct. Chiar si asa, este de notorietate cit de aglomerat este Parisul, de obicei, si asta in ciuda unei retele de transport suburban feroviar bine pusa la punct si a celei mai faimoase retele de metrou din lume poate exceptind-o pe cea din New York.

Oricum am da-o la intors, adevarul este ca Bucurestiul este extrem de subdimensionat, iar toate solutiile imobiliare care se construiesc acum in intreriorul granitelor orasului, pe locul vechilor platforme industriale nu fac decit sa agraveze o problema care se manifesta deja de pe vremea lui Ceausescu. Problema Bucurestiului, mi-e teama ca nu are rezolvare, pentru ca mai nimeni n-o sa se mute din Bucuresti la Sibiu sau la  Cluj sau la Tirgu Jiu, ci, din contra, miscarea are sa se produca in sens invers.

In incheiere, doua poze, la distractie, comparind doua din cele mai populate orase din Germania si din Australia cu capitala noastra:

Berlin, Germany
Pop: 3.405.250

 

Sydney, Australia
Pop: 3.774.894

Categorii:Bucuresti Etichete: