Arhiva

Posts Tagged ‘regale’

De ziua regelui…

A trecut, ieri, ziua de naștere a regelui meu. Maiestatea Sa a ajuns la venerabila vîrstă de 94 de ani. Noi, românii, în loc să avem un prilej de sărbătoare, eram ocupați să ne poziționăm de una din cele două părți ale situației Oprea-Gigină, unii încercând să profite de eveniment pentru a redeveni relevanți, gen Tolontan, Guran, Petreanu, în vreme ce alții erau ocupați să disperseze cât mai mult posibil vina pentru moartea polițistului, gen Badea, Gâdea, Radu Tudor și restul angajaților de la Antena 3.

Mesajul Regelui cu ocazia zilei sale a fost citit de Principesa Margareta și a conținut o veste extrem de proastă pe care am intuit-o de ceva vreme. Regina este extrem de slăbită și probabil nu mai are multe zile pe acest pămînt, motiv pentru care Regele nu s’a putut smulge de acolo ca în alți ani să vină să ne salute pe noi, cei loiali Majestății Sale. Este primul gong al unei piese inevitabile ce urmează treacă prin fața ochilor noștri și să schimbe soarta monarhiei în România pe vecie.

Îmi este, din păcate, din ce în ce mai clar că momentul restaurării a fost ratat. Mai pot doar să sper (doar speranța moare ultima, nu?), dar nu mai cred că se va întîmpla în cursul vieții mele. Lumea întreagă e un tren tras de o locomotivă pe cărbuni cu viteză accelerată către un tunel prea lung și lipsit de aerisire (cine a citit Ayn Rand – Atlas Shrugged știe de ce am ales fix această metaforă) și pur și simplu nu mai sunt destui oameni capabili să’l oprească din drum.

Octombrie 2011 – Februarie 2012, apoi perioada 27 Aprilie 2012 – 29 Iulie 2012 a reprezentat maximul de libertate cunoscut de poporul român, probabil din vara anului 1940. Nu ar trebui să mire pe nimeni că, fix în această perioadă, momentul mișcării monarhiste a fost la maxim. Putem să dăm vina pe ambițiile politice ale lui Victor Ponta și pe felul în care acesta a sacrificat interesul național pentru cariera sa politică în raport cu oficialii UE (între noi fie vorba, după 2016, Victor Ponta nu va mai avea nici o carieră politică), dar adevărul este că în ziua de 29 Iulie 2012, mai bine de 800.000 de români (cam tot atîția câți au pierit în timpul celui de-al doilea răboi mondial), s’au dat absenți motivați, neputînd să’și păteze conștiința cu votul într’un referendum. Cei care vă dați azi monarhiști, dar atunci ați stat acasă, sunteți mai puțin decât un zero barat. Prezența voastră întinează cauza. Ar trebui să aveți minima decență și să rămîneți în continuare acasă.

Restaurarea oricărei monarhii, nu doar cazul românesc, după atâtea decenii de spălare pe creier cu propagandă socialisto-comunistă se poate face în două metode: ori prin evidențierea falimentului republicii întrupate de un președinte profund corupt, eventual “jucător” în pofida rolului său constituțional, care să fie rejectat de o majoritate absolută, sau printr’un consens politic pentru restaurare eventual patronat de un președinte care nu numai că are simpatii monarhiste dar și își dorește să rămînă în istorie. Noi, românii am avut parte de primul scenariu, mai puțin rejectarea și stăteam într’o poziție excelentă pentru al doilea. În loc de asta, azi avem treabă să dezbatem despre Gabriel Oprea.

Președintele Iohannis nu pare să aibă nici o intenție să promoveze o restaurare a monarhiei, oricât s’ar trage în poze la Palatul Elisabeta, și nici măcar nu este în interesul său pentru următorii 10 ani. Iar dacă nu pricepeți ce înseamnă această matematică atunci când este ponderată de inevitabilitățile condiției umane, înseamnă că puteți închide acest blog chiar acum.

FullSizeRender

A apus soarele peste Regatul României, dragii mei, și pe măsură ce ne îndreptăm mai adînc în noaptea de iarnă ce se lasă, mă tem că nu vom putea parcurge drumul pînă la lumina următorilor zori.

Anunțuri
Categorii:Personale Etichete:,

O reacție despre reacții

Ieri, pentru comunitatea monarhistă din România, a venit ca un puternic șoc vestea că Regele Mihai, ‘l-a exclus din lista de succesiune la tron pe Principele Nicolae și ‘i-a retras acestuia titlul de Alteță Regală. Știrea s’a manifestat printr’un comunicat succint fără a oferi alt indiciu despre motivație decât o evaluare de incompatibilitate pentru viitor lăsînd totuși liberă posibilitatea revenirii asupra acestei decizii.

Decizia m’a surprins și pe mine, și trebuie să recunosc că cel puțin câteva minute am fost în derută. Am tot căutat o explicație care să facă sens, dar nu am găsit nici una. Apoi ‘mi-am dat seama că nu am nevoie de explicație, că am încredere în acțiunile Casei Regale, care au fost întotdeauna consecvente și că, mai mult decât atît, nu e treaba mea să judec acțiunile Regelui. Ca un făcut, la 10 minute după ce am ajuns la această concluzie, am dat peste singura știre care, deși pe surse, pare să se potrivească cel mai bine cu peisajul (link).

Dar, bineînțeles că în timpul ăsta cozile de topor securiste din presă au început șă’și scoată propriile lor știri pe surse, povestind despre conflicte presupuse între Principele Radu și Principele Nicolae și alte asemenea prostii. Atîta le-a lipsit celor ce se declară monarhiști în grupurile de pe facebook. Acuze de pierderea raționamentului vizavi de Rege, acuze despre securism și influența principelui Radu, ba chiar unii plîngeau încheierea dinastiei de România… Rușine gravă! Voi ăștia care vă autointitulați monarhiști dar v’ați încadrat lejer într’una din categoriile de mai sus, sunteți jalnici! Să fii monarhist înseamnă în primul rînd să fii un supus al coroanei. Voi ăștia care muriți de grija legii salice, aveți idee că custodele coroanei este Principesa Margareta? Voi ăștia care vă dați de ceasul morții că Duda în sus, Duda în jos, aveți habar că Principesa Margareta este custodele coroanei? Voi ăștia care vă treziți că aveți dreptul să’l insultați pe Rege, de unde vă luați autoritatea? De la Băsescu cumva? Poate de la Securitate?

Din punctul meu de vedere, toți ăștia de mai sus puteți să nici nu existați. Monarhia în sine are destule probleme de fezabilitate a unei restaurații și fără dramoletele voastre de doi bani, de oameni mici, care le știu ei mai bine pe toate și care’s incapabili să aibă încredere în altcineva. Dacă vreți să faceți un bine țării ăsteia, atunci când se va pune problema unei restaurații, dacă se va pune vre’odată, puneți mîna de votați pentru. În rest puteți să vă țineți gura pentru că aduceți mai mult deserviciu monarhiei decât orice altceva dacă continuați să vă vomitați părerile peste tot.

Așa cum acum cinci ani Nicolae Medford-Mills a fost inclus în lista de succesiune la tron, tot așa poate fi reinclus peste cinci ani dacă va fi nevoie și dacă va fi de acord cu acest lucru. Am avut parte de cinci ani de speranță, care dintr’un motiv sau altul, în clipa de față, nu se pot materializa într’un viitor rege. E normal să fim dezamăgiți, dar viața merge înainte.

Trăiască Regele! Trăiască Regatul României! Acum și de-a pururi.

coroana_regala

Categorii:Personale Etichete:,

De ce nu’i am eu la inimă pe „bicicliști”

Mai întâi să definim bine termenii. E vorba de ipocriții ăia care fac scandal că n’au pe unde să se dea pe două roți de acasă pînă la serviciu, deși dac’ar avea pe unde, mai mult de 2-3 luni din an nu s’ar da. De ce? Pentru că în București mai și plouă, mai și ninge, mai și vin zile cu 30 de grade la umbră, iar la serviciu nu poți să vii și să puți ca un animal de la zoo, și vestiare și dușuri nu sunt decât pe la spitale, nicidecum în fermele corporatiste în care se tormentează ei. E vorba de ăia care au mereu senzația că au dreptul la orice în trafic, inclusiv să taie un bulevard aglomerat de 3 benzi, de pe prima pe ultima că au chef să facă la stînga și au dat din mînă așa că, coaie șoferii, tre’ să le permită, lasă că e zonă de 70 și ei de abia se tîrăsc cu 20 la oră. E vorba de ăia care, dublează abilitatea de a merge pe bicicletă cu spiritul cel mai românesc de a fi cât mai ego-centric posibil și dacă, doamne ferește, le sugerezi că mai există și un alt mod de a privi lucrurile, cum ar fi să faci stânga în zonele cu trafic aglomerat pe la trecerile de pietoni, te umplu de rahat și afurisenii din cap pînă în picioare înainte să apuci a’ți termina propoziția.

De ce m’am enervat pe ei acum? Din nou? Pentru că în vremea asta ASR Principele Nicolae, s’a implicat într’un proiect pe bicicletă pentru a strînge fonduri pentru Asociația Curtea Veche, fonduri dedicate cumpărării de cărți pentru copii și donarea lor în comunitățile sărace din țară. Este, dacă vreți, o formă evoluată de a combate analfabetismul la copii. Partenerul său de fundraising este nimeni altul decât Alex Ciocan, poate cea mai importantă personalitate a ciclismului românesc de după 1989, cu aproximatix 30 de titluri de campion național și 60 de podiumuri, participări în competiții internaționale și naționale printre care și 15 tururi ale României, de asemenea este expertul rezident pentru Eurosport România atunci când au de transmis orice eveniment ciclist.

Proiectul lor de a populariza cauza copiilor săraci ce nu au acces la cărți presupune realizarea unui mare raid ciclist pe o distanță de aproximativ 1000 de kilometri, între 23 Aprilie și 3 Mai, cu plecare din Sighetul Marmației și sosire la Constanța. Pe lângă o cauză nobilă, și o aventură demnă de visele umede ale oricărui ciclist, implicarea lui Alex Ciocan în eveniment ar fi trebuit să asigure un impact serios în conștiința comună a “bicicliștilor”.  Cu toate acestea, deși evenimentul este pe drum, cicliștii amatori care să însoțească, măcar parțial plutonul, nu prea dau pe dinafară. Hai să zicem că, pe prima etapă Sighet-Dej, nu suntem în bazinul geografic al “bicicliștilor”, dar să fiu al naibii dacă nu pun pariu că nici la etapa de joi 30 Aprilie, Sinaia-București, nu au să dea pe dinafară cu susținerea.

De ce spun asta? Pentru că lăsînd la o parte suportul în natură, cel mai ușor le era la îndemînă să facă o donație. Astăzi, 24 Aprilie, pagina de fundraiser a ASR Principele Nicolae anunța că s’au strîns 4120 de RON (de presupus că majoritatea au venit de la oameni ce se definesc mai întâi ca monarhiști), în vreme ce pagina de fundraiser a lui Alex Ciocan se lăuda cu numai 10 RON (de presupus că au venit de la o persoană care se definește mai întîi ca ciclist).

ASR Principele Nicolae

AC

În acest răstimp, “Prima Evadare” a încheiat fazele de Pre Sale, Early Registration și Registration și mai acceptă participanți doar contra costurilor de 90 de RON, 100 RON sau 140 de RON (pentru o familie întreagă). Sunt sigur că pe 10 Mai (ce ironic aleasă ziua!) o să avem cu toții facebookul invadat cu poze de la eveniment în care o să avem prilejul să vedem sutele de “bicicliști” cum se calcă pe pinioane pe un drumeag de țară.

Băh, “biciclistule”, data viitoare când îți tragi jegării pe cur și te admiri în oglindă cu casca pe cap și tricoul “de echipă” pentru care ai plătit un preț în euro, gândește-te că șoferul care te ignoră în trafic te tratează cu același dezinteres cu care tratezi și tu copii ăștia care ar fi atinși de efectele campaniei “Cărțile copilăriei”. Dar știu, e greu de tot să’i ceri empatie bizonului, e un mușchi pe care nu’l flexează des, ei la “biciclism” lucrează mult gluetus maximus așa că e normal să’i doară’n cur de restul.

Categorii:Diverse, Personale Etichete:, ,

3 minute din Regatul României

Fără alte comentarii:

Categorii:Evenimente, Personale Etichete:,

10 Mai 2014

Ieri, poate mai mult ca oricând, a fost o zi a contrastelor, iar eu le-am simțit din plin, poate prea din plin pentru psihicul meu și așa destul de deranjat de manifestările cotidiene ale vieții din grădina zoologică numită România. Un colț din grădina raiului s’a coborât cumva în mocirla bucureșteană, iar eu, prin preocuparea unui foarte bun prieten (mulțumesc, din nou, Bayar!) și printr’o nemaiîntîlnită confluență a circumstanțelor, am ajuns să iau parte la Garden Party-ul oferit de Casa Regală la Palatul Elisabeta. Chiar și acolo însă, nu am putut să las în urmă senzația, din ce în ce mai apăsătoare anul acesta, că timpul reînnodării istoriei ne’a scăpat printre degete și că vom rămîne condamnați pentru totdeauna la mistuirea în micimea trivialului fiind cu toții vinovați de neputința colectivă de a cinsti cum se cuvine niște părinți care, poate, ne iubesc fără discriminare mult mai mult decât am merita.

Ieri a fost primul 10 Mai, de când se organizează Garden Party-ul, la care Maiestatea Sa Regele Mihai nu a luat parte. Regele este extrem de în vîrstă, iar starea de sănătate a Reginei Ana este destul de precară astfel încât să se fi retras din viața publică de mai bine de doi ani, dar parcă prezența an de an, chiar și într’o măsură mult mai restrînsă față de turul de forță efectuat în 2011, a regelui la acest eveniment avea darul propagării speranței că nu este încă prea târziu. Absența de ieri, însă, a avut efectul unei alarme de ceas ce, sunt sigur, a fost simțită și de majoritatea participanților la eveniment, motiv pentru care, probabil, manifestările ce au insoțit apariția Familiei Regale în balconul Palatului Elisabeta au fost mult mai puțin joviale față de ce am văzut la televizor în anii precedenți.

După scena balconului și intonarea imnului de către fanfara militară moment în care atît eu, cât și alți participanți din jurul meu, am alungat discret o lacrimă din colțul ochilor, Principele Radu, Principesa Margareta și Principele Nicolae au ieșit în grădină să salute invitații. A fost un nou prilej de a observa pe viu contrastul dintre ceea ce este normal și ceea ce este românesc. În loc ca invitații să își continuie activitățile pe care le aveau la acel moment permițînd apropierea gazdelor de ei în chip natural și lăsîndu-le acestora alegerea cui să se adreseze și pe cine să salute, cei trei membri ai Familiei Regale, au creat în grădina palatului trei vortexuri separate (căci au ieșit separat așa cum se procedează normal de către gazde) de oameni care încercau să le iasă în cale și să le rețină atenția. Desigur că și eu am urmat la o mică distanță pe fiecare din cele trei roiuri de oameni savurînd apropierea atît de neașteptată în urmă cu câteva zile de Altețele Lor. Poate cel mai înduioșător moment observat de mine s’a petrecut atunci când Principesa Margareta s’a topit atunci când ‘i-a fost prezentată nepoata unui domn pe care probabil că ar fi trebuit să’l recunosc dar care, pentru puterile mele limitate de memorie, ‘mi-a părut a fi George Marinescu, fostul prezentator al Telejurnalului, neștiind în acel moment că a murit în 2011. Ei bine, întîlnirea dintre principesă și această frumusețe de copil aflată încă la o vîrstă ce nu se măsoară în ani ci în înălțime, a adus la suprafață umanitatea unei femei care știe că nu va avea niciodată copii și iubește toți copii necondiționat ca și cum ar fi ai ei.

Seara a fost încununată cu un moment de acrobație aeriană oferit de Iacarii Acrobați, pe avioanele lor YAK-52 vopsite în culorile Armatei Regale, asemenea avioanelor românești de același tip ce au luat parte în al doilea război mondial. După acest moment succedat de intonarea de către fanfară a marșului Carol I, Familia Regală, s’a retras din nou din balcon, iar invitații au început să plece. Am făcut și eu asemenea, iar în “lungul meu drum către casă” (Șoseaua Kiseleff – Drumul Taberei) parcurs o parte pe jos, o parte cu transportul în comun, deși am căutat să’mi pun ordine în gânduri nu am reușit decât să mă scufund din nou în mlaștina mizeriei în care ne bălăcim cuprins de deznădejde, revoltă și nepăsare. ‘Mi-aș fi dorit ca ziua să se încheie triumfal, cu focuri de artificii (așa cum se mai serbează ziua independenței în tări mai civilizate ca a noastră), cu oameni ce zâmbesc în vreme ce merg pe stradă, ce știu și împart cu tine într-o microsecundă acel sentiment comun a sărbătorii… În loc de asta m’am ales cu praf pe pantofi și priviri sarcastice vizavi de ținuta mea.

Parcă în nici un alt an, ca în acesta, s’au întrecut toți în a minimiza semnificația zilei de 10 Mai. De la toți politicienii vomitoși care s’au întrecut care pe care în a “serba” ziua independenței după directivele comunistului Bodnăraș (și nu, nu mă convinge nimeni cu argumente de genul “discursul lui Kogălniceanu” pentru simplul motiv că, în aceeași cheie, ziua Europei ar trebui să fie pe 8, sau chiar pe 7 Mai, și totuși nu e), la canalia de la Cotroceni care nu a găsit alt prilej mai propice de a oferi decorații decât în această perioadă, la gunoaiele umane cu pretenție de monarhiști care ‘i-au făcut jocul sus-numitei canalii și s’au prezentat la ceremonie, la “bicicliștii bucureșteni” pe care ‘i-a transpirat grija de piste fix în ziua de 10 Mai și au organizat un “marș”, la tovarășul Oprescu ce a ținut neapărat să organizeze un spectacol de muzică de fanfară fix în aceeași zi în care fanfara militară ce probabil nu a participat la circul din Piața Constituției a încântat audiența de la Palatul Elisabeta, la PNL-iștii care nu au găsit o zi mai propice pentru a’și organiza crossul în parcul IOR decât în ziua în care s’a alergat “Maratonul Regal” (mai degrabă un fel de 10K) eveniment ce se află deja la a treia ediție organizată în ani consecutivi.

Toate aceste lucruri m’au făcut să înțeleg mai bine, însă, semnificația lacrimilor scăpate în grădina Palatului Elisabeta la intonarea imnului Regatului României. Nu au fost nicidecum o supraîncărcare emoțională, ci au fost pentru propria noastră condiție, pentru dorul de a aparține unei epoci și unui popor pe care, deși nu ‘l-am cunoscut niciodată, nefiind născuți în perioada României înfloritoare, îl recunoaștem ca fiind al nostru chiar cu toate valurile minciunii ce se țese în fiecare zi din atîtea surse și pe care, datorită propriei mele condiții umane cuplată cu implacabilitatea timpului, mă voi vedea constrîns să’l abandonez pe măsură ce voi aplica perceptele “soluției individuale” aleasă de atîți români expatriați în căutarea unui destin mai bun pentru copiii lor sub stindardul altor națiuni.

Ajungerea la această concluzie, fix în ziua în care ar trebui să fim pătrunși de maximul de mândrie națională și de patriotism reprezintă, pe lîngă o culme nebănuită a ironiei, un întuneric extrem de puternic ce apasă pe sufletul meu.

Trăiască Regele! Trăiască Regatul României! Zi de zi… Atât cât voi mai avea capacitatea să strig.

Categorii:Bucuresti, Evenimente Etichete:, ,

Asumarea

ATENTIE: articolul urmator contine vulgaritati… (nu e vina mea, m-a provocat Plesu)

Am ajuns sa cred, dupa ultimele zile, ca cel mai daunator atribut al democratiei din Romania este lipsa de asumare. Nu demult m-am enervat pe votantii lui Remus Cernea care nu au fost capabili sa isi asume votul. Au dat cu el pe Cernea ca si cum l-au aruncat la gunoi. Dupa momentul turului 1 din 2009, relatia sustinatorilor cu Remus Cernea s-a incheiat. Actiunile omului pe care ei il alegeau sa-i reprezinte pentru 5 ani nu i-au mai reprezentat, dar pentru ei asta nu a constituit in nici un fel o greseala a lor in a-i acorda votul. De ce? Pentru ca nu si l-au asumat.

De altfel nici nu pot fi prea suparat pe ei cind problema vine de fapt de mult mai sus! Atunci cind in parlament exista votul secret ce mai poti cere alegatorilor? Nu si-a pus nimeni problema ca noi, votantii, nu avem acces la deciziile alesilor nostri? Oare chestia asta nu ar trebui sa primeze fata de „anonimitatea” care ar trebui sa-l protejeze pe deputat sau senator de repercusiunile votului sau? Oare patura asta a anonimitatii, venita direct din epoca comunista unde nu aveai voie sa vorbesti impotriva partidului sau impotriva conducatorului tau direct, nu duce la o cultura a lipsei de asumare ce ajunge sa se raspindeasca peste tot?

Tin minte cu ceva vreme in urma un discurs al tovarasului Traian Basescu in care spunea: „a fost greseala mea si mi-o asum”. Cum? Scuze nu si-a prezentat vreodata. Ce a insemnat „asumarea” asta la Traian Basescu? Comportamentul nu si l-a schimbat, a continuat pe aceeasi linie, doar e „comandant de cursa lunga”.

Am vazut ieri o serie de interviuri luate pe strada vizavi de dorinta oamenilor de a merge la vot duminica. In afara de doi basisti care au spus clar cu subiect si predicat ca ei stau acasa pentru ca vor ca tovarasul Basescu sa revina la Cotroceni, dar au mai fost si altii care, vezi Doamne, nu voteaza pentru ca nu au pe cine alege, sau ca daca pleaca Basescu vin rusii peste noi, sau se duce justitia sau mai stiu eu ce alte neghiobii.

Ma uit la intrebare: „Vrei ca presedintele Traian Basescu sa fie demis? DA. NU”… Nu e despre nimeni altcineva decit despre Basescu. Cum sa poti spune ca n-ai cu cine sa votezi? Cum poti, raportindu-te la aceasta intrebare, sa afirmi: „Nu am motive să merg la referendum. Nu văd nici un motiv să înlocuiesc un berbec cu două gâşte.” – A. Plesu. Si totusi, zic eu, berbecului nu-i e imposibil sa te futa-n cur, gistelor da.

Hai s-o luam pe scurtatura: referendumul de duminica este despre plecarea lui Basescu, vrei sa plece in 2012 sau in 2014? El de plecat, pleaca oricum. Deci pavaza justitiei, luptatorul anti-rusiei, dispare oricum in maxim 2 ani, ca presedinte pe viata nu e. Ce facem atunci? Schimbam constitutia ca sa nu ne invadeze rusii? Apropo, si cu justitia, pina in 2014 Nastase e demult iesit din puscarie, daca se aplica un pic, iese chiar anul asta, deci? E simplu! Vrei ca Basescu sa plece azi? Te duci duminica si pui o stampila pe DA. Vrei ca Basescu sa plece peste doi ani? Stai acasa. Iti e subiectul indiferent? Nu te poti hotari? Vino si anuleaza-ti votul este singurul mod in care nu votezi cu Basescu.

Eu ma duc la referendum si votez DA. Nu mi-e frica s-o spun, si nu mi-e frica sa mi-o asum. Si nu am nevoie de 100 de motive pentru asta, desi sunt sigur ca se pot gasi. Am un singur motiv:

Sunt monarhist, dar si, presupunind ca nu as fi, faptul ca jigodia asta de comunist isi permite sa spuna despre Regele Mihai asa ceva si dupa aia se duce pe la Bruxelles sa fie IMAGINEA ROMANIEI????? Asa ceva nu. Asa ceva imi face decizia la referendum extrem de simpla. Tovarasul Basescu nu respecta pe nimeni. Pe nimeni! Provoc pe oricine poate sa-mi produca un fisier audio sau video in care Basescu isi declara respectul pentru cineva, oricine ar fi el, pina si Nicolae Ceausescu. Pina si Cristoiu (om fara complexe, de altfel) e surprins de spusele tovarasului marinar si asta cred ca spune multe.

Dar si mai multe, la faza cu respectul, cred ca spune urmatorul clip video:

Astazi Basescu ii are in tabara sa pe tovarasii Plesu si Liiceanu, altfel monarhisti declarati. Eu zic ca e ok, in tabara mea stau oameni ca Eugene Ionesco si Corneliu Coposu. Nu pot spune ca le duc lipsa celor doi lingai basisti mai sus mentionati. Un singur lucru mi-ar placea sa stiu, nu neaparat public, doar pentru mine asa ca sa imi formez eu o parere, Plesu si Liiceanu sunt platiti, au ordin pe unitate sau o fac din convingere?

In rest e simplu:

  • Vot DA = Basescu, pa! (2012)
  • Vot NU = Basescu, pa! (2014)
  • Vot ANULAT = Nu ma intereseaza.
  • Neprezentare = Basescu, pa! (2014).

Eu votez DA. Voi ce aveti de gind sa faceti?

10 mai 2012

Astazi la 11.30 punct si-a facut aparitia Regele in uralele oamenilor adunati acolo.

Regele a venit sa depuna un buchet de flori si sa se reculeaga un moment in fata statuii lui Carol I.

Ceea ce m-a impresionat placut la multimea adunata, este ca a inteles acest lucru. Daca la aparitia suveranului, s-a scandat „Regele Mihai” si „Monarhia Salveaza Romania”, atunci cind Regele a tinut momentul de reculegere, din fata si pina in spate s-a transmis din om in om un mesaj de liniste, iar multimea a amutit si ea. Faptul ca noi, ca oameni, suntem capabili, inca, sa intelegem cum trebuie sa ne comportam fara ca cineva sa ne explice, imi da sperante, macar pentru ca intre oamenii de acolo erau si copii mici.

Dupa momentul de reculegere, Regele s-a intors la masina, insotit de aceleasi urale din partea multimii. Si a plecat, modest si discret, la fel cum a venit, fara girofaruri si fara coloana oficiala.

Iar eu am ramas cu privirea asta pe fata, fericit ca mi-am vazut, in fine, Regele.

PS: Multumesc, Hunter, pentru poze!

Categorii:Evenimente Etichete:,