Arhiva

Posts Tagged ‘Incompetenta’

Ne pare rău, nu se poate

Impulsionat recent de măsurile economice ale guvernului Ponta, am deschis o a doua microîntreprindere ca să nu mă trezesc că am probleme cu pragul lui pește prăjit de schimbare a modului de impozitare. Am ales să urmez același traseu pentru deschiderea firmei și, m’am gândit eu că de bine ce ‘mi-a fost la banca pe care am folosit-o la cealaltă firmă am zis să o folosesc și pe firma asta. Inclusiv produsul de online banking. Prin urmare, m’am ales cu un token identic (dar ceva mai curat) cu cel pe care’l aveam deja și cu o grămadă de ecrane familiare.

Toate bune și frumoase pînă când, aseară, am vrut să’mi accesez conturile online după o lungă pauză și am descoperit că nu’mi mai știu userii de acces. Era aproape normal să se întîmple așa, ‘i-am configurat acum mai bine de două luni, ‘i-am folosit atunci o singură dată, si n’am mai avut treabă cu ei pînă azi. Cum ora era destul de avansată, am zis că n’are rost să’i deranjez pe oamenii de la suport atunci și am lăsat lucrurile pe a doua zi.

Astăzi sun la suport și după un joc de taste destul de scurt 2-1-1 am prins o ființă vie la telefon. Din păcate ființa vie, nu s’a dovedit și utilă neputînd să mă ajute cu nimic pentru că, se pare, că ar avea nevoie pentru identificare fix de userii pe care eu ‘i-am uitat. Sfatul dat de ei a fost să iau legătura cu sucursala unde am deschis conturile. Bun, nici o problemă. După un pic de bombăneală vizavi de cum ‘și-au structurat cei de la bancă site-ul, am găsit și informația căutată și am pus mîna, din nou, pe telefon. La telefon îmi răspunde o angajată din sucursală – o recunosc după voce care dintre ele e. Încep să’i explic problema, după care primesc răspunsul la care nici măcar nu visam… Nu pot să îmi dea userul la telefon pentru că nu au voie. Dacă vin la ei în sucursală cu buletinu’ poate rezolvăm ceva…

Întîmplarea face că sunt în București și că, mîine, stau acasă, deci am timp să mă fîțîi pînă la sucursala lor și înapoi, dar dacă cumva nu eram? Dacă eram undeva în străinătate fără nici un ban pe cardul personal, cu fonduri insuficiente pe cardul de firmă și mă pregăteam a doua zi să fac check-out de la hotel? Care naiba mai e motivația faptului că am pus o parolă pe hîrtiile alea de la bancă ca să mă recunoască la telefon, că ‘mi-am scris acolo pe hîrtiile alea și câte riduri am la degetul mic de la picior și dracu’ mai știe ce dacă tot trebuie să mă vadă la față… Și (atenție!) cu buletinul la mine. Cei care au chef să se contrazică au să’mi vireze partea cu protecția față de impostori, dar sunt niște dobitoci dacă o fac. Care e scenariul pentru care mă protejează? Tokenul ăla nenorocit pe care’l folosesc să mă conectez are și un pin. Deci dacă cineva ‘mi-a furat tokenul, înseamnă că știe și pinul. Și cum pinul nu’l folosesc decât în fața calculatorului, înseamnă ca a văzut și userul, sau dacă m’a jefuit, sechestrat și torturat pînă ‘i-am spus pinul, m’a omorît înainte să’i fi spus userul? Și dacă, prin absurd, m’ar fi omorât, să zicem, pe cine mai doare’n cur de faptul că urmează să mă și devalizeze? Pe mine, mort, cu siguranță, nu. Unde mai pui că prin transfer bancar banii rămîn cât se poate de vizibili.

E de-a dreptul neplăcut când tot încerci să te izolezi de realitatea cotidiană de rahat și te trezești picat așa din senin într’o băltoacă din asta din cel mai pur românism posibil.

20131205-144022.jpg

Reclame
Categorii:Din Comert Etichete:, ,

Grecia – România 3-1 (2-1)

La fotbal și la politică se pricepe toată lumea, cum blogul e plin de politică, pînă acum, poate e cazul, zic, și ajutați un pic de actualitate, să vorbim și puțin de fotbal, atît cât se mai poate. În primul rînd, țin minte cum, în ziua în care s’a tras la sorți și am aflat că am primit Grecia, taximetristul meu asculta Sport FM unde Radu Banciu și înca vre’o doi luzeri își dădeau cu părerea pe segmentul de seară despre cum are să se desfășoare meciul. Radu Banciu prognostica scorul total pe întreg setul tur-retur 1-0 fie pentru noi, fie pentru greci. La pauza din tur, era deja 2-1 pentru Grecia. Lecția, ca de obicei : dacă nu’i vorba despre Turul Franței sau despre berile belgiene, Radu Banciu n’are habar despre ce vorbește.

501-12dzhf.AuSt.55

Naționala asta ajunsă cu chiu cu vai la barajul pentru CM2014 doar din dorul de revanșă al lui Wesley Sneijder față de Fatih Terim, fără să joace mai nimic, urmează să fie pusă în balanță, cel puțin din punct de vedere al rezultatelor, împreună cu naționala care a pierdut barajul cu Slovenia. Diferența de valoare, însă cred că e imensă. În partea cealaltă, Grecia, cu un joc defensiv ieșit din comun, cu doar patru goluri primite în toată campania de calificare (noi am primit patru într’un singur meci… de două ori) părea a fi favorita playoffului.

Există câteva tactici de atac prin care poți spera să marchezi în fotbal. Sunt, deisgur atâtea variațiuni câți sunt antrenori pe lumea asta, dar la nivel fundamental sunt doar câteva. Fie prin centrări pe un vârf puternic, capabil să domine fizic, care ori încearcă să reia direct pe poartă, ori încearcă să oprească pentru un al doilea atacant (sau mijlocaș ofensiv) rapid și tehnic. Asta am putea-o numi tehnică englezească. Fie printr’un joc combinativ la mijloc, urmat de vericalizări direct pe un vârf tehnic, sau în spațiu pentru un vîrf rapid. Asta am putea-o numi tehnică italiană. Fie printr’un joc combinativ ofensiv în care se încearcă punerea apărării pe picior greșit prin multe un-doi-uri. Asta am putea-o numi tehnică spaniolă. Fie prin multe lovituri de colț la care există beneficiul că urcă și fundașii centrali pe lângă virfuri. Putem numi asta tehnică scoțiană (a fost englezească dar în Premiere League nu se mai joacă așa de mai bine de 15 ani). Fie prin faze fixe, lovituri libere periculoase, penalty-uri, dacă ai un vîrf destul de artistic, capabil să scoată asemenea lovituri și un executant periculos. Putem numi asta tactica Lăcătuș. Fie prin arta contra-atacului, practicând un joc defensiv, preferând să renunțe la posesie, doar pentru a țîșni pe contra-atac încercând prin rapiditatea desfășurării să ajungă în poziție înaintea apărării. Putem numi asta tactica grecească. Asta e tot. În rest, mai ai opțiunea să dai gol din întîmplare.

Atunci când ai de-a face cu cea mai bună adversară din punct de vedere defensiv pe care ai putea-o întîlni, iar vîrful tău se numește Marica, oare ce tactică aplici? Cred că golurile din întimplare le putem numi tactica Pițurcă, în fond este tactica pe care a aplicat-o cu asiduitate meci de meci în campania de calificare. Este tactica pe care o văd, din păcate, cel mai des aplicată de echipele românești peste tot. N’avem vârfuri competente pentru tactica englezească, n’avem pasatori destul de buni pentru tactica italiană sau pentru cea spaniolă, n’avem executanți de clasă pentru tactica Lăcătuș și nu prea avem capacitatea să forțăm cornere ca să aplicăm tactica scoțiană. Cât despre apărare? Asta începe de la portar, dragilor. Iar Lobonț pe lângă faptul că are normă de patru pe meci (noroc cu un offside și cu o ratare incredibilă a lui Samaras în minutul 95 că altfel o realiza), n’a apărat absolut nimic până prin minutul 70, când deja luase trei. Apropo de asta, ce mama dracului caută Lobonț în poartă încă????? E cumva Tătărușanu rănit? Nu mai e nici un portar în toată divizia A cu buletin de România? Dar Pantilimon? E destul de bun ca să țină banca la Manchester City, dar noi “in Lobonț we trust”… După aia urmează fundașii centrali, unde nu stăm chiar așa de rău, Goian și cu Gardoș fiind probabil cei mai în formă centrali pe care’i avem. Dar pe flancuri suntem devastați. Mățel (cine???) care totuși a fost decent și nemuritorul Răzvan Raț, debutant la naționlă acum unsprezece ani și actor în toate eșecurile “generației de tinichea” de pînă acum. Ba mai mult, e nominalizat și căpitan, ca să știm o treabă. A fost probabil cel mai slab jucător de pe teren. Și mai sunt mijlocașii defensivi care ar trebui să fie cei care dublează apărarea la fazele fixe. Noi îi avem pe Bourceanu pe care îl iei și’l bagi în buzunar la orice centrare pe sus, oricât de inimos ar fi, și pe Cociș care a fost aproape inexistent.

Apropo suntem deja în 2013 și noi nu mai avem un mijlocaș stînga la națională de când s’a retras Hagi. Era vorba, într’o vreme, de Tiberiu Ghioane. Înțeleg că s’a îmbolnăvit în 2005 și s’a cam terminat cu cariera lui, acum fiind retras din activitate. Ok, dar să stăm în 2013 la meci de calificare fără un mijlocaș stînga, mi se pare inacceptabil, mai ales când, de mai bine de zece ani, ai această gaură. Nici Hagi nu prea mai juca el pe stânga înainte să se retragă dar măcar era o înțelegere și era acoperit postul prin comitet. Aseară, mijlocaș stânga a jucat Tănase care nu cred că s’a lipit de tușă nici măcar odată iar pe postul de mijlocaș dreapta ‘l-am avut pe miticul (nu n’am greșit cuvîntul) Torje care în afară de faptul că a bătut lovitura liberă ce a ajuns, cu mult noroc, pe capul lui Bogdan Stancu nu s’a remarcat cu nimic, decât că poate ar fi putut să se urce pe umerii lui Bourceanu și să facă astfel un jucător de înălțime medie.

Acuma, ca să fiu rezonabil, arbitrii au fost mizerabili. Dar se spune că îți și creezi măcar 10% din favorurile sau defavorurile brigadei de arbitraj. Nu cred că au fost părtinitori la începutul meciului, dar pe măsură ce a devenit clar că noi nu jucăm fotbal, cred că le-a cam trecut și lor cheful de a arbitra. Totuși, atunci când meciul s’a cam oprit din minutul 65, cu grecii trăgând într’un mod cât se poate de evident, cred că era de datoria arbitrului să’i mai grăbească. În loc de asta, el era cam ocupat să ne dea galbene pentru faulturi inexistente de parcă era la normă.

Pe de altă parte noi n’am jucat nimic, dar absolut nimic. Însă, artizanul esențial al eșecului este Pițurcă. Omul ‘i-a băgat în teren pe Lobonț, pe Cociș, pe Raț, pe Marica. Tot el este cel care n’a avut nici o idee tactică pentru meci, jocul României fiind la întîmplare. Aș comenta mai mult, dar n’am ce, pentru că nu s’a întîmplat mai mult. Grecii au jucat ok. ‘Și-au făcut temele. Au știut că pe partea lui Raț e o pâine de mîncat, au prins un gol speculant, și au mai dat două din faze fixe cu mingii venite pe sus ca să ne scoată piticii noștrii din joc. În schimb, noi ne’am mulțumit să centrăm slab de pe la 16 metri ca să îi antrenăm pe fundașii greci, mult mai înalți de altfel decât Marica și Bogdan Stancu, la jocul cu capul.

La final tot ce pot să spun este că returului îi poate fi găsită și o parte bună și o parte rea. Partea bună este că trebuie să dăm două goluri și ne calificăm. Partea rea este că trebuie să dăm două goluri.

Categorii:Diverse Etichete:, ,

Multinaționale lipsite de interes?

Astăzi m’am dus frumos la automatul care vinde sucuri și sandvișuri din clădire și mi’am acompaniat prînzul cu o cutie de Dr. Pepper. Designul cutiei nu îmi părea sută la sută cunoscut așa că am întors’o să văd de unde vine, și nu mică mi’a fost surpriza să constat că era „made in Poland”. Încă din cele mai vechi timpuri Dr. Pepper care s’a găsit la noi a fost importat din Belgia. O scurtă excepție au făcut magazinele G’market, în ultima lor perioadă de existență, când au adus Dr. Pepper din Marea Britanie. Dr. Pepper este extrem de popular în Olanda, unde poate fi găsit și în variantă light și mai puțin răspîndit prin restul Europei.

Pentru cei care nu știu, Dr. Pepper este un fel de cola cu cireșe făcând astfel parte din familia băuturilor derivate din cola. Consumatorul tipic de băutură răcoritoare pe bază de cola va bea Coca Cola sau Pepsi în principal pentru gust. Urmând același raționament, dacă acel consumator va considera că gustul de cola cu cireșe, sau de cola cu vanilie, sau de cola cu lămîie este mai bun decât gustul simplu de cola, atunci va prefera acest gust în detrimentul gustului simplu. Ca rezultat va prefera să achiziționeze orice alt produs mai apropiat de gustul pe care îl caută decât produsul flagship al Coca Cola sau Pepsi. Cherry Coke este un produs al Coca Cola, care acoperă segmentul de piață al colei cu cireșe și este competitorul direct al Dr. Pepper. Produsul a fost lansat în America în anii 80 și a fost adoptat internațional după aceea.

În clipa de față, în Europa, se produce Cherry Coke în următoarele țări (din câte știu eu): Marea Britanie, Franța, Germania, Belgia, Olanda, Cehia, Polonia, Ungaria. Nu am nici o informație despre țările scandinave, dar din câte stiu, acolo există un puternic producător local de băuturi pe bază de cidru (Koppaberg) care concurează cu destul succes împotriva celor doi giganți internaționali (Coca Cola și Pepsi). În Spania, Italia și Grecia situația este oarecum similară, industria băuturilor răcoritoare concentrîndu’se mai mult pe citrice și existînd producători locali care dețin o parte semnificativă din piață. În Austria există, de asemenea, un produs specific (Almdudler) care e privit ca băutura națională austriacă și care destabilizează puternic procentele de piață. Lăsînd la o parte țările de buzunar și neindustrializata Slovacie, noi și Bulgarii suntem țările din UE în care managementul Coca Cola nu a găsit de cuviință să’și diversifice oferta încă. De ce?

20130613-135518.jpg

Dacă dăm un ochi pe Wikipedia descoperim cu stupoare că cherry coke se găsește și în Finlanda, Norvegia, Suedia, Elveția, Slovacia și Bulgaria!!!! Deci am rămas doar noi de căruță din lista de mai sus.

Aș vrea să găsesc un raspuns. Am arătat mai sus, cei care preferă cola cu cireșe, o vor cumpăra în locul colei românești, ducând la o pierdere de clienți pentru Coca Cola România. În condițiile în care hipermarketuri ca Real și Auchan importă cherry coke de la englezi, în condițiile în care supermarketurile importă Dr. Pepper de la belgieni, în condițiile în care magazilele OMV-urilor importă și ele cherry coke din UK și Dr. Pepper din Belgia, în condițiile în care la chioșcul din colț găsesc Cherry Coke din Ungaria (la 2L) și din Polonia (la cutie), în condițiile în care acum apare și Dr. Pepper din Polonia în automatele de băuturi, ce naiba îi impiedică pe cei de la Coca Cola România să dea drumul producției de cherry coke? Nu cred că exportăm noi așa de multă cola, mai ales că în Republica Moldova au Coca Cola Moldova, încât una din liniile de producție să nu poată fi convertită pentru așa ceva? Sigur, poate că băutorii de cherry coke nu sunt mai mult de 2-3%, dar sunt 2-3% pe care i’ai avea tu, în loc să’i pierzi.

Despre Vanilla Coke nici nu vreau să deschid subiectul, voi spune doar atît: Auchan importă cutii de Vanila Coke din Marea Britanie. Dacă tot vorbim despre procente, oare câți diabetici ar fi putut să păstreze Coca Cola în rândurile consumatorilor lor, dacă nu anulau linia de Fanta Zero? E așa de greu de înțeles că unii nu pot să suporte gustul de praf din Cola Zero, sau pe cel sintetic din Cola Light, dar un pic de acid citric din Fanta putea să’l facă palpabil? Și ce n’am priceput nici atunci, a fost că Fanta Zero s’a vîndut, nu a zăcut pe rafturi.

Ok destul despre Coca Cola, dar, dacă tot suntem pe subiect, în germania Pepsi tocmai a lansat un brand de cola cu cireșe pentru a face concurență, în România Pepsi a lansat Mirinda de mere, un fel de șampon care zace pe rafturi degeaba.

Următorii care se canibalizează singuri, și încă demult, sunt P&G. Gama de produse Old Spice, importată de rețelele de hypermarketuri direct de la P&G Ungaria tot strânge și ea niște procente acolo, 1-2 măcar.

Poate că habar n’am eu despre cum se fac afacerile, dar aveam senzația că într’o piață cu tendințe stabile, înregimentate chiar, o creștere a cotei de piață chiar și cu câteva procente e un lucru bun… Dar de ce n’ar fi guvernate și multinaționalele din România de extrem de românescul „timpul trece, leafa merge” ?

Deontologia și integritatea jurnalistică a mă’sii

Mediafax, ultimul portal online cât de cât mai puțin coloral politic din România o comite azi pe fondul atentatului terorist de azi noapte din Boston. Vezi imaginea de mai jos:

20130416-113843.jpg

În paștele mă’sii! Atunci când se apucă vreun cântăreț să confude Bucureștiul cu Budapesta sau să caute România pe harta Indiei ne ofuscăm puternic și ni se inflamează toate organele naționaliste, dar când noi ne apucăm să punem o imagine cu New York într’un atricol despre o mare dramă ce a lovit orașul Boston e ok, nu?

Mare mizerie editorială, mare de tot…

Categorii:Diverse Etichete: