Arhiva

Posts Tagged ‘comerciale’

Cum Telekom-ul (fost Romtelecom) a devenit un mare gunoi

După o noapte cam nedormită datorită unui nou episod de deranj din partea herniei cervicale, am avut surpriza la 8.30 dimineața să descopăr că Apple TV-ul meu a început să se comporte ciudat. Nu mai pornea nici un episod din show-urile TV pe care le aveam în Home Share, nu mai arăta nici o opțiune în meniul principal în afară de Calculator și în general nu părea foarte responsiv.

După ceva vreme m’am prins că sursa problemei era de fapt lipsa conexiunii la internet. Telekom-ul, dragul de el, se decisese să’mi suspende abonamentul pentru neplată. Ca un client fidel ce sunt, am de la fostul Romtelecom tot pachetul, televiziunea Dolce, internetul (fostul Click Net) și telefonul fix care a fost instalat probabil odată cu construcția blocului în 1970. Unul dintre lucrurile care îmi conveneau în această configurație era că pot plăti o singură factură în loc de trei. Pînă recent (februarie anul curent) nu era nici o tragedie dacă le plăteam factura ceva mai tîrziu, de altfel, de obicei plăteam factura odată la două luni acoperind astfel atît perioada scadentă cât și luna care rămăsese restantă. Ei bine, nu știu exact când au înțeles cei de la Telekom să schimbe legile după care funcționează economia, dar acum trec la suspendare după expirarea unui număr de zile de la prima factură, indiferent de emiterea celei subsecvente care înglobează în ea și factura restantă și astfel pare să îi extindă termenul de plată cu noul termen. Mai mult decât atît, atunci când robotul se apucă să îți comunice restanța el se apucă și comunică soldul ultimei facturi, cea care, de fapt, se află încă în termen de plată…

Cum am nevoie de internet acasă ca de aer datorită modului de lucru pe care îl am, m’am dus imediat pe pagina de net a Telekomului, la mine în cont, și am achitat imediat întreaga sumă (326.68 RON). Instantaneu, aproape, am primit confirmarea de plată în inbox. După asta m’am pus pe așteptat, sigur fiind că, în câteva ore, se vor restabili toate serviciile gândindu-mă că, plătind pe site-ul lor, plata va fi înregistrată instant.

După prînz am început să caut informații pe site-ul lor vizavi de procedura de restaurare a serviciilor. Tot ce am găsit a fost specificația că se va reconecta totul în maximum 24 de ore. Am bombănit printre dinți la perspectiva unei zile întrgi cu internetul tetheruit de la telefonul mobil, dar m’am resemnat că cel puțin a doua zi, nu mai tîrziu de 9.30 totul va fi din nou pe linia de plutire.

Surpriză! N’a fost așa. A doua zi, după ce deadline-ul determinat după informațiile date de ei a trecut, am pus mîna să’i caut la telefon. Plimbîndu-mă prin meniul interminabil al robotului, am descoperit că nu se înregistrase nici o plată, drept răspuns m’am apucat să fac și o confirmare de plată cu robotul (ceva ce n’am mai făcut în viața mea). După asta le-am mai dat 2 ore jumate și, când la ora 12.30 tot nu se mișca nimic, am mai navigat odată prin meniul robotului pînă am dat de o ființă vie la celălalt capăt al firului, acea creatură mitică numită „consultantul telekom”. Consultantul telekom era o domnișoară, care după ce s’a uitat prin sistem și m’a informat că am contul suspendat pentru neplată și că a găsit și confirmarea plății, ‘m-a asigurat că în cel mai scurt timp va fi restabilit serviciul.

Și, după ce s’a făcut opt seara, iar „cel mai scurt timp” tot nu ‘și-a făcut apariția, m’am pus la tocat meniul să dau din nou de un alt consultant telekom. O altă domnișoară, care după ce s’a uitat și ea prin sistem ‘mi-a spus că desi plata îi apare că s’ar fi efectuat pe 3, banii nu au intrat pînă pe 4, iar cele 24 de ore trebuiesc numărate de la momentul în care le intră lor banii în cont. Încercând să nu’mi sară țandăra prea tare, am întrebat dacă, ținînd cont de toate informațiile pe care le are, nu poate efectua o reconectare manuală. Răspunsul a fost stas și pur românesc: „nu, nu se poate”. ‘I-am precizat că, în acest caz, probabil că se va putea să renunțăm la relațiile contractuale în viitorul cel mai apropiat. Nici asta nu a mișcat-o cu ceva așa că ne-am luat la revedere, eu urmînd să mă întorc la numărarea orelor, iar ea la stadiul de inutilitate pe care îl reprezintă cu succes.

IMG_3791

Suma problemelor este după cum urmează. În primul rînd, Telekom-ul a întrerupt serviciile unui client aflat în interiorul unui interval de plată neexpirat. În al doilea rînd, serviciile care au fost întrerupte reprezintă doar costuri fixe (tipul abonamentelor nu permite costuri variabile, nici la cel de telefonie fixă) deci nu exista posibilitatea agravării unui prejudiciu către Telekom. În al treilea rînd, site-ul celor de la Telekom e fix la fel de util ca o a doua gaură’n cur. Dacă la un hotel, atunci când ai plăti cu cardul, ar refuza să’ți dea drumul pînă ce banii ar intra efectiv în cont, toată industria de turism ar fi falimentară. În al patrulea rînd, lipsa posibilității unei reconectări manuale, atunci când tot ceea ce ar presupune această reconectare este schimbarea unui flag într’o bază de date și nimic mai mult, este inacceptabilă.

Ne pare rău, nu se poate

Impulsionat recent de măsurile economice ale guvernului Ponta, am deschis o a doua microîntreprindere ca să nu mă trezesc că am probleme cu pragul lui pește prăjit de schimbare a modului de impozitare. Am ales să urmez același traseu pentru deschiderea firmei și, m’am gândit eu că de bine ce ‘mi-a fost la banca pe care am folosit-o la cealaltă firmă am zis să o folosesc și pe firma asta. Inclusiv produsul de online banking. Prin urmare, m’am ales cu un token identic (dar ceva mai curat) cu cel pe care’l aveam deja și cu o grămadă de ecrane familiare.

Toate bune și frumoase pînă când, aseară, am vrut să’mi accesez conturile online după o lungă pauză și am descoperit că nu’mi mai știu userii de acces. Era aproape normal să se întîmple așa, ‘i-am configurat acum mai bine de două luni, ‘i-am folosit atunci o singură dată, si n’am mai avut treabă cu ei pînă azi. Cum ora era destul de avansată, am zis că n’are rost să’i deranjez pe oamenii de la suport atunci și am lăsat lucrurile pe a doua zi.

Astăzi sun la suport și după un joc de taste destul de scurt 2-1-1 am prins o ființă vie la telefon. Din păcate ființa vie, nu s’a dovedit și utilă neputînd să mă ajute cu nimic pentru că, se pare, că ar avea nevoie pentru identificare fix de userii pe care eu ‘i-am uitat. Sfatul dat de ei a fost să iau legătura cu sucursala unde am deschis conturile. Bun, nici o problemă. După un pic de bombăneală vizavi de cum ‘și-au structurat cei de la bancă site-ul, am găsit și informația căutată și am pus mîna, din nou, pe telefon. La telefon îmi răspunde o angajată din sucursală – o recunosc după voce care dintre ele e. Încep să’i explic problema, după care primesc răspunsul la care nici măcar nu visam… Nu pot să îmi dea userul la telefon pentru că nu au voie. Dacă vin la ei în sucursală cu buletinu’ poate rezolvăm ceva…

Întîmplarea face că sunt în București și că, mîine, stau acasă, deci am timp să mă fîțîi pînă la sucursala lor și înapoi, dar dacă cumva nu eram? Dacă eram undeva în străinătate fără nici un ban pe cardul personal, cu fonduri insuficiente pe cardul de firmă și mă pregăteam a doua zi să fac check-out de la hotel? Care naiba mai e motivația faptului că am pus o parolă pe hîrtiile alea de la bancă ca să mă recunoască la telefon, că ‘mi-am scris acolo pe hîrtiile alea și câte riduri am la degetul mic de la picior și dracu’ mai știe ce dacă tot trebuie să mă vadă la față… Și (atenție!) cu buletinul la mine. Cei care au chef să se contrazică au să’mi vireze partea cu protecția față de impostori, dar sunt niște dobitoci dacă o fac. Care e scenariul pentru care mă protejează? Tokenul ăla nenorocit pe care’l folosesc să mă conectez are și un pin. Deci dacă cineva ‘mi-a furat tokenul, înseamnă că știe și pinul. Și cum pinul nu’l folosesc decât în fața calculatorului, înseamnă ca a văzut și userul, sau dacă m’a jefuit, sechestrat și torturat pînă ‘i-am spus pinul, m’a omorît înainte să’i fi spus userul? Și dacă, prin absurd, m’ar fi omorât, să zicem, pe cine mai doare’n cur de faptul că urmează să mă și devalizeze? Pe mine, mort, cu siguranță, nu. Unde mai pui că prin transfer bancar banii rămîn cât se poate de vizibili.

E de-a dreptul neplăcut când tot încerci să te izolezi de realitatea cotidiană de rahat și te trezești picat așa din senin într’o băltoacă din asta din cel mai pur românism posibil.

20131205-144022.jpg

Categorii:Din Comert Etichete:, ,

Atîîîît!

Photo Oct 04, 12 46 43 PM

Photo Oct 04, 12 47 14 PM

Coca Cola Cherry – produs în România și Bulgaria, pentru piața din România și Bulgaria. Cât și pentru câte o să mai trebuiască să ne încontrăm, până ce realitatea are să’mi dea dreptate?

În altă ordine de idei, încă aștept să ne vândă Ponta la ruși, iar Antonescu să ne scoată din NATO și din UE… 😉

Multinaționale lipsite de interes?

Astăzi m’am dus frumos la automatul care vinde sucuri și sandvișuri din clădire și mi’am acompaniat prînzul cu o cutie de Dr. Pepper. Designul cutiei nu îmi părea sută la sută cunoscut așa că am întors’o să văd de unde vine, și nu mică mi’a fost surpriza să constat că era „made in Poland”. Încă din cele mai vechi timpuri Dr. Pepper care s’a găsit la noi a fost importat din Belgia. O scurtă excepție au făcut magazinele G’market, în ultima lor perioadă de existență, când au adus Dr. Pepper din Marea Britanie. Dr. Pepper este extrem de popular în Olanda, unde poate fi găsit și în variantă light și mai puțin răspîndit prin restul Europei.

Pentru cei care nu știu, Dr. Pepper este un fel de cola cu cireșe făcând astfel parte din familia băuturilor derivate din cola. Consumatorul tipic de băutură răcoritoare pe bază de cola va bea Coca Cola sau Pepsi în principal pentru gust. Urmând același raționament, dacă acel consumator va considera că gustul de cola cu cireșe, sau de cola cu vanilie, sau de cola cu lămîie este mai bun decât gustul simplu de cola, atunci va prefera acest gust în detrimentul gustului simplu. Ca rezultat va prefera să achiziționeze orice alt produs mai apropiat de gustul pe care îl caută decât produsul flagship al Coca Cola sau Pepsi. Cherry Coke este un produs al Coca Cola, care acoperă segmentul de piață al colei cu cireșe și este competitorul direct al Dr. Pepper. Produsul a fost lansat în America în anii 80 și a fost adoptat internațional după aceea.

În clipa de față, în Europa, se produce Cherry Coke în următoarele țări (din câte știu eu): Marea Britanie, Franța, Germania, Belgia, Olanda, Cehia, Polonia, Ungaria. Nu am nici o informație despre țările scandinave, dar din câte stiu, acolo există un puternic producător local de băuturi pe bază de cidru (Koppaberg) care concurează cu destul succes împotriva celor doi giganți internaționali (Coca Cola și Pepsi). În Spania, Italia și Grecia situația este oarecum similară, industria băuturilor răcoritoare concentrîndu’se mai mult pe citrice și existînd producători locali care dețin o parte semnificativă din piață. În Austria există, de asemenea, un produs specific (Almdudler) care e privit ca băutura națională austriacă și care destabilizează puternic procentele de piață. Lăsînd la o parte țările de buzunar și neindustrializata Slovacie, noi și Bulgarii suntem țările din UE în care managementul Coca Cola nu a găsit de cuviință să’și diversifice oferta încă. De ce?

20130613-135518.jpg

Dacă dăm un ochi pe Wikipedia descoperim cu stupoare că cherry coke se găsește și în Finlanda, Norvegia, Suedia, Elveția, Slovacia și Bulgaria!!!! Deci am rămas doar noi de căruță din lista de mai sus.

Aș vrea să găsesc un raspuns. Am arătat mai sus, cei care preferă cola cu cireșe, o vor cumpăra în locul colei românești, ducând la o pierdere de clienți pentru Coca Cola România. În condițiile în care hipermarketuri ca Real și Auchan importă cherry coke de la englezi, în condițiile în care supermarketurile importă Dr. Pepper de la belgieni, în condițiile în care magazilele OMV-urilor importă și ele cherry coke din UK și Dr. Pepper din Belgia, în condițiile în care la chioșcul din colț găsesc Cherry Coke din Ungaria (la 2L) și din Polonia (la cutie), în condițiile în care acum apare și Dr. Pepper din Polonia în automatele de băuturi, ce naiba îi impiedică pe cei de la Coca Cola România să dea drumul producției de cherry coke? Nu cred că exportăm noi așa de multă cola, mai ales că în Republica Moldova au Coca Cola Moldova, încât una din liniile de producție să nu poată fi convertită pentru așa ceva? Sigur, poate că băutorii de cherry coke nu sunt mai mult de 2-3%, dar sunt 2-3% pe care i’ai avea tu, în loc să’i pierzi.

Despre Vanilla Coke nici nu vreau să deschid subiectul, voi spune doar atît: Auchan importă cutii de Vanila Coke din Marea Britanie. Dacă tot vorbim despre procente, oare câți diabetici ar fi putut să păstreze Coca Cola în rândurile consumatorilor lor, dacă nu anulau linia de Fanta Zero? E așa de greu de înțeles că unii nu pot să suporte gustul de praf din Cola Zero, sau pe cel sintetic din Cola Light, dar un pic de acid citric din Fanta putea să’l facă palpabil? Și ce n’am priceput nici atunci, a fost că Fanta Zero s’a vîndut, nu a zăcut pe rafturi.

Ok destul despre Coca Cola, dar, dacă tot suntem pe subiect, în germania Pepsi tocmai a lansat un brand de cola cu cireșe pentru a face concurență, în România Pepsi a lansat Mirinda de mere, un fel de șampon care zace pe rafturi degeaba.

Următorii care se canibalizează singuri, și încă demult, sunt P&G. Gama de produse Old Spice, importată de rețelele de hypermarketuri direct de la P&G Ungaria tot strânge și ea niște procente acolo, 1-2 măcar.

Poate că habar n’am eu despre cum se fac afacerile, dar aveam senzația că într’o piață cu tendințe stabile, înregimentate chiar, o creștere a cotei de piață chiar și cu câteva procente e un lucru bun… Dar de ce n’ar fi guvernate și multinaționalele din România de extrem de românescul „timpul trece, leafa merge” ?

Motivul 127 pentru care mi’e scârba de România

Ca aproape în fiecare sfîrșit de săptămînă, sîmbătă dimineață am purces la un hypermarket pentru aprovizionare. De obicei e vorba fie de Cora Lujerului, fie de Real din Cotroceni Park. Săptămîna asta a fost rîndul Corei.

Am plecat de acolo mai dezgustat ca niciodata… Nu de magazin, nu de mărfuri, nu de prețuri, ci de oameni, de românașii noștri atît de lipsiți de civilizație…

Ce’am găsit de m’a acrit așa? Un pachet de scutece pentru adulți desfăcut, unul dintre scutece fiind îndesat pe raft între alte pachete. Un pachet de tampoane pentru femei desfăcut cu destul de multe tampoane lipsă. Săpunuri desfăcute (să să simtă mirosu’ , fr’te!) nu unul, ci trei, unul lîngă altul, identice!!!! O sticlă de suc desfăcută, băută pe jumate și pusă înapoi pe raft (apropo, de unde și pînă unde e ok să desfaci sucuri sau ape în magazin chiar dacă ai de gînd să le plătesti la casă??? Transferul de proprietate nu se face când iei cu laba de pe raft și bagi în coș, ci atunci când dai cu cardu’ pe la casieră. Poate că fac eu din țînțar armăsar, dar am senzația că și aici e vorba de același sindrom ca mai sus, doar că e o formă mai lejeră). Un pachet de becuri Philips care ar fi trebuit să conțină două becuri (mi s’a ars lustra în bucătărie) și pe care scuturîndu’l nițel mi’am dat seama că mai avea doar unul; celălat, probabil scăldîndu’se în Red Bull, a făcut aaaaripi!

Seara, runda a doua. Am dus sticlele de plastic la ghenă. De obicei e un sac mare de plastic care atîrnă și în care poți deșărta plasticele. Câteodata acest sac lipsește, fiind și cazul de față, așa că îmi împachetez eu sticlele în alți doi-trei saci mai mici și le las acolo unde ar trebui să se găsească sacul mare. La fel ca de fiecare dată când fac asta, mai pe seară duc și gunoiul normal, pentru a găsi sticlele lăsate de mine împrăștiate pe toată podeaua balconului ghenei, sacii în care le’am lăsat pentru a nu face mizerie fiind sustrași. Doi trei saci de gunoi, a căror valoare individuală este undeva la 10 bani (îi folosesc pe cei mai ieftini pentru treburile astea, spre deosebire de cei pentru gunoiul menajer).

Duminică, runda a treia. Prînzul la Nordsee, tot la Cotroceni Park. Toate bune și frumoase, inclusiv mîncarea prea scumpă, dar acest fapt e asumat, pînă când, după masă, am căutat o scobitoare. Cineva care’și permite să arunce 30-50 de lei la o masă pentru o persoană a folosit o scobitoare după care a reintrodus’o în bol. Cue the vomit!

Câtă lipsă de respect încape în orașul ăsta? Dar în țara asta? Bine că „mă-ta are cratimă” și că suntem un „neam săturat de voi” și la fel de bine e că „noi vrem respect” dar îmi spune cineva și mie când mama mă’sii vă educați și voi, țăranilor?!

P.S.: Mi’a trecut prin cap să fac poze dar scârba a fost prea mare.

Pasi inainte pentru cei putin mai excentrici

Traiasca Mega Image-ul. In weekendul trecut mi-au facut o surpriza foarte placuta cind am descoperit ca la ei (cel putin in cele doua locatii din Drumul Taberei pe care le-am vizitat, cea de pe bucla si cea de la Drumetului) se gasesc urmatoarele produse:

Ginger Beer

Root Beer

Lemon & Lime

Guava

Grapefruit

Pretul este de 7 lei sticla, iar o sticla are fie 340 (ultimele trei), fie 385 ml (primele doua). Nu sunt ieftine, asta e clar. Ma bucur insa ca cineva a considerat ca, in Romania, poate exista o piata pentru asemenea bauturi. Ma plingeam aici despre absenta unor marci de pe piata romaneasca. Intre timp lucrurile s-au mai indreptat nitel. Foster’s se gaseste la Billa si la Carrefour (produs in Belgia, dar oricum era imposibil sa fie adus din Australia), Cherry Coke se gaseste la OMV sau la Auchan (varianta britanica) sau, chiar, la Selgross (varianta poloneza), 7Up Cherry apare si el din cind in cind la OMV si la Auchan. Nu vreau sa fac inventarul marcilor care au iesit de pe piata romaneasca in acest timp, insa. Doar doua nume aduc aminte: John West si Burger King…

Oricum, mai avem mult pina departe…

Bundaberg Product Range

Categorii:Din Comert, Diverse Etichete:,

Old Spice in Romania

20120607-185243.jpg

Da, e adevarat! Am gasit Old Spice in Romania.

Pentru mine, Old Spice, a constituit o descoperire binevenita. De vreo doi trei ani am observat o diferenta notabila in rezistenta antiperspirantului facut in Romania (gen Mennen) si alte produse similare facute in Europa de Vest. Deodorantul Old Spice l-am gasit, prima oara, in Germania. De atunci m-am tot uitat dupa el prin supermarketurile locale, dar fara succes. Astazi, insa, am avut o surpriza in Farmacia Help Net din zona pietii Valea Ialomitei: aveau chiar o selectie extinsa de produse din gama Old Spice.

Pretul este comparabil cu cel al deodorantelor Mennen, daca nu chiar mai ieftin. Sunt produse de Procter&Gamble in Marea Britanie si importate de Interbrands M&D. Probabil sunt asa de ieftine, pentru ca desi fabricate in Marea Britanie, sunt destinate Europei de Est, ele putind fi gasite in Ungaria, Croatia, Slovacia, Cehia, Slovenia, Polonia, Lituania, Letonia si Estonia.

E bine de stiut ca avem inca intreprinzatori capabili sa identifice o portunitate de piata, chiar daca cei de la P&G Romania dorm pe ei.

UPDATE: Intre timp am confirmat prezenta produselor Old Spice si la Cora Lujerului. Am auzit ca s-ar mai gasi la Auchan. In continuare nu sunt produse pentru tara noastra, ci importate de la vecini. P&G doarme, inca.

Categorii:Din Comert, Diverse Etichete:,