Arhiva

Archive for the ‘Feminism’ Category

România are nevoie de feminism

English version at http://wp.me/pCYnV-6h

screen-shot-2016-11-04-at-11-19-25

România are nevoie de feminism…

Pentru că m’am regăsit ciondănindu-mă online recent cu diferite persoane pe teme legate de feminismul privit dintr’o perspectivă neaoșă, nu mică ‘mi-a fost surpriza când am găsit în feedul de facebook următorul link “sponsorizat”.
http://ec.europa.eu/romania/news/03112016_zi_europeana_egalitate_salariala_ro.htm

Și ‘l-am citit. Și, wow, cât m’am mai rîs. Ca să fie clar, articolul atunci când se referă la „diferența de salarizare orară brută” e vorba de acel “gender wage gap” despre care tot vorbesc feminiștii din America, știți voi, ăla cu 77 de cenți la dolar (adică cel de 23%). Deci s’au tocat numerele la eurostat și au descoperit că “gender wage gap” în România este de 4,5% – cel mai mic din Uniunea Europeană (a cărei medie este pe undeva la 16,7%). Concluzia nu mă surprinde atît de mult pentru că nu e țară în UE care să fi implementat comunismul cu atîta ardoare și cantitate de spălare pe creier ca noi. Țin minte, și am adus vorba de asta într’una din discuțiile mele despre feminism la care am făcut referire, cum în 1992 (la numai 3 ani după revoluție) s’a aflat cu stupefacție cum mama unei colege de bancă era casnică. CASNICĂ! Nici nu vă puteți imagina ce șoc a cauzat această descoperire și cum s’au schimbat discuțiile vizavi de colega mea de bancă și de familia ei. Să fii casnică în comunism (și evident și în post-comunism) era unul dintre cele mai mari păcate pe care le-ai fi putut comite. De ce e oare relevantă chestia asta într’o discuție despre wage gap? Pentru că în destul de multe țări în jurul lumii casnicitatea și lucrul de acasă nu sunt privite ca niște chestii atît de tabu precum am fost noi educați că sunt. Ok, și de ce e totuși relevant? Pentru că “gender wage gap” este o minciună. Ok, nu e chiar vorba de gender wage gap aici, cum am adus vorba mai sus ci de “hourly wage gap” care e calculat cu aceeași metodologie și în America și este la 84 de cenți adică 16% (destul de aproape de cel din UE, nu?), dar pentru americani se bate mai mult apa în piuă pe primul indicator pentru că sună mai rău, asta în pofida faptului că primul (77 de cenți) “minte” mai mult.

Să fim bine înțeleși, nu e vorba de o minciună per se: indicatorul statistic există și presupun că felul în care a fost calculat este corect și datele ce au fost raportate sunt exact valorile acestui indicator. Indicatorul însă nu este relevant în sensul în care este folosit și pentru a’i acoperi lipsa de relevanță este, de obicei, suplimentat cu minciuni vizavi de sensul pe care ‘l-ar avea. Iată două exemple de asemenea minciuni din articolul de mai sus:
„Angajatorii europeni trebuie să nu mai transmită mesajul că femeile merită două fișe de salariu mai puțin decât bărbații în fiecare an.”
„Aceeași remunerație pentru aceeași activitate la același loc de muncă nu constituie numai o valoare europeană fundamentală…”
bla bla bla.

Chestiile astea sunt spuse de doi comisari europeni cu ocazia “Zilei europene ale egalității salariale” de 3 Noiembrie. O să revenim asupra invenției ăsteia, dar deocamdată am făcut o aserțiune și e cazul s’o demonstrez.

Problema cu acest indicator ține de statistică și de felul în care este calculat vizavi de felul în care este folosit. Să presupunem că avem 3 femei, una e femeie de serviciu, una e dirigintă de farmacie și una e consultantă la Bearing Point. Salariul brut orar al fiecăreia a intrat în calculul indicatorului salarizării brute orare pentru femei în România (și oriunde în lume unde este calculat acest indicator). Care e problema cu treaba asta? Indicatorul obținut este comparat cu indicatorul identic obținut pentru bărbați și diferența este ÎN MOD CONSTANT folosită ca reprezentant pentru inegalitatea retribuțiilor dintre femei și bărbați pentru „aceeași activitate la același loc de muncă” ceea ce e evident din metodologia de calculare că nu poate reprezenta.

Iată un videoclip în care avem ocazia să’l vedem pe Obama, da Obama, președintele Americii, cel mai bine informat om de pe pămînt, cum minte (e imposibil să cred că e o neglijență) repetat că “wage gap”-ul s’ar referi la același job (este pe la 7:00): https://youtu.be/T09Bx6xoHSQ În continuarea videoclipului sunt date aceleași explicații ca mai sus, ajungem și la “hourly wage gap” (84% – pe la 13:25) care este și acesta desființat cu argumentele folosite de mine mai sus. Următoarea poziție adusă de feminiști în discuție este discriminarea instituțională ce se manifestă în a le ține departe pe femei de joburile bănoase. E adresat la 18:26 și e o poveste pentru o altă zi. Dar video-ul este esențial pentru că la 21:54 ajungem în fine și la ceea ce se presupune și îi este făcută reclamă că ar fi reprezentat de acest indicator: diferența între bărbați și femei pentru aceeași poziție și aceleași sarcini de serviciu și aflăm că această diferență în America este de doar 4%. Videoclipul merge mai departe și explică și factorii care ar putea influența această diferență de 4% și îl recomand în întregime. Diferența extrem de mică este confirmată și de acest articol http://fortune.com/2016/04/12/myth-gender-wage-gap/ unde wage-gapul ajustat este de 94.6 centi la dolar deci 5,4%.

Și acum vreau să ne întoarcem un pic la indicatorul calculat de Eurostat pentru România. Dacă indicatorul echivalent pentru America este de 16% și atunci când este ajustat pentru relevanță prin prisma joburilor ocupate acesta scade la 5,4%, oare ce efect ar avea aplicarea aceleiași transformări asupra unui indicator cu valoare de 4,5%? Nu cumva, dacă am aplica aceste transformări pentru România, Luxemburg, Italia, Elveția și Polonia (toate valorile sub 7.7%) am afla cu stupoare că atunci când comparăm mere cu mere am descoperi că de fapt, în aceste țări, femeile sunt plătite mai bine decât bărbații? Tulai, doamne! Poate că în aceste cazuri n’am mai avea nevoie de feminism, eh? Și atunci cum naiba se explică valul ăsta de feminism care ne scaldă pe toți din ce în ce mai tare în România în mediul online? O fi o chestie ideologică de import cumva? O mișcare interesată doar să acapareze putere și influență socială și eventual un pic de putere politică (da mă uit la Canada când spun asta)? Păi dacă nu s’a născut natural, și cel puțin conform cu datele și cu raționamentul de mai sus femeile nu’s oprimate în societatea românească (ba chiar din contră), atunci singura explicație pentru existența feminismului la noi rămîne cea de import pe linie ideologică cu țintă politică sau de control social.

Și pentru cei care se vor da cu curu’ de pămînt că indicatoarele astea (77 și 84 de cenți) sunt totuși relevante și exprimă totuși o expresie a inegalității dintre felul în care sunt plătite femeile și bărbații, vreau să’mi explicați cum e posibil ca aceste indicatoare să fie relevante în felul în care susțineți că sunt dacă simplul act de a angaja un număr X (ușor de determinat din setul de date) de bărbați plătiți cu salariu minim pe economie ar aduce acest indicator la paritate fără ca situația vre’unei femei să se fi schimbat cu vre’un cent?!

În încheiere, am spus că voi reveni la ziua aia a egalității de la 3 Noiembrie. E ziua la care se calculează că, în conformitate cu gapul ăla de 16.7% la nivel UE, bărbații pot să’și ia concediu fără plată și ar face pe an tot atît cât femeile care vor munci pînă la 31 Decembrie. Numai că prin defalcare observăm că nu’i așa în toate țările UE, de fapt în nici una dintre ele pentru că Olanda (16,1%) ar trebui s’o “sărbătorească” mai tîrziu și Letonia (17.3%) ar trebui s’o sărbătorească mai devreme. România ar trebui să aibă ziua asta cândva prin Decembrie, la fel și țările amintite cu două paragrafe mai sus, iar țări ca Cehia, Estonia, Austria și Germania ar trebui s’o țină cândva prin Septembrie sau la începutul lui Octombrie. Dar eu as spune că poate o altă zi ar trebui să “sărbătorim” noi în România, definită pe aceleași considerente de mai sus: Ziua egalității cu Islanda. Dacă ne uităm la salariile medii pe economie ( https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_European_countries_by_average_wage ) o să observăm că noi avem un net mediu de 462 EUR pe lună ceea ce duce la un net de 5556 EUR pe an, în vreme ce islandezii au un net mediu de 2830 EUR pe lună. Ar pica (cu indulgență) de 1 Martie, dacă nu cumva vrem să fim mai exacți și s’o “sărbătorim” pe la sfîrșitul lui Februarie.

Am spus în titlu ceva și acum, după ce am argumentat, îmi permit să continui: România are nevoie de feminism la fel cum are un organism sănătos nevoie de cancer. și va avea exact aceleași rezultate dacă’l importăm din vest pe considerente ideologice. Există situații mult mai stringente în țara asta decât nevoia de feminism. Și dacă aveți senzația că postul ăsta a venit așa pe nepusă masă și n’ați simțit nici un fel de influență feministă în viața voastră, vă consider norocoși. După estimările mele suntem la vre’o 2-3 ani în urma vestului și dacă vreți să vedeți cum arată feminismul cu față românească vă invit să vă faceți vaccinurile și să dați un ochi pe sereniti.ro (da, scris cu i). Atenție la supradoze! Nu e deloc surprinzător că cel puțin două-trei colaboratoare sunt românce stabilite peste hotare, că proporția de “single moms” e destul de mare. Pentru maximum de experiență feministă o recomand pe Corina Băcanu ( http://www.sereniti.ro/author/corina-bacanu/ ). De asemenea am remarcat apariția unui grup/organizații ce poate fi găsită la codette.ro și deși nu ‘mi-e foarte clar cu ce se ocupă și ce ținte are, văd acolo toate ingredientele aceluiași feminism toxic și de import descris mai sus.

Anunțuri