Archive

Archive for the ‘Economice’ Category

O scurtă analiză asupra impactului ecologic al unei mașini Tesla

(English version at: http://wp.me/pCYnV-6E)

Toate sursele vor fi listate la sfîrșitul articolului.
Notă explicativă: numerele din poze sunt exprimate în engleză și folosesc , drept separator ordinal și . drept separator zecimal. Numerele folosite în text sunt exprimate în română și nu folosesc separator ordinal, iar drept separator zecimal este folosit ,

N’am intenția să disput nici un fel de teorii legate de aspectul antropologic al încălzirii globale. Am de gând să joc jocul după regulile lor și am de gând să mă folosesc de aceleași numere de care se folosesc și ei, dar vreau să pun în pagină o analiză corectă a impactului pe care îl are o mașină Tesla asupra mediului prin comparație cu o mașină normală pe benzină. Motivul pentru care vreau să fac toate astea este pentru că am observat o grămadă de “subtilități” statistice atunci când vine vorba de cele mai multe dintre studiile ce ajung să promoveze mașina ca fiind “verde” și să promoveze energia verde ca fiind singura treaptă către viitor. Să fim înțeleși, societatea noastră, de când s’a cățărat și a ieșit din peșteri a devenit o societate dependentă de generarea de energie. De la pompele și morile lucrate de sclavi și pînă la turbinele electrice, societatea a avut mereu nevoie de energie pentru a funcționa. Astăzi pare să se fi instituit o echivalență între energie și electricitate (probabil are legătură cu conservarea energiei și ăsta este modul cel mai eficient de a o transfera) și dacă ne vom găsi drumul către orizonturile viitorului, vom avea nevoie de o metodă eficientă și ecologică de a genera electricitate. Dar chiar și supuși acestei nevoi, trebuie să rămînem sceptici și să ne concetrăm mai mult pe date și mai puțin pe propagandă. De ce? Pentru că toată greutatea mașinăriei de propagandă a Uniunii Sovietice n’a putut hrăni nici măcar un singur cetățean înfometat și asta a făcut ca toată șandramaua să se prăbușească. Tesla se prezintă fie drept mai eficace fie drept mai ecologică decât o mașină obișnuită așa că e cazul să ne uităm mai îndeaproape la numere și să vedem ce spun.

Mai întîi să ne uităm la reclamă (din [1] ):

Poza 1

Poza 1

Cel mai eficient model din 2016 care nu este hibrid și rulează doar pe benzină (dintr’o clasă de mărime comparabilă – sedan) pus lîngă cel mai bun Tesla Model S în termeni de eficiență de combustibill. Numai priviți numerele 101 vs 32… S’ar zice că lupta s’a terminat înainte de a începe, dar exact la asta mă refeream atunci când vorbeam despre subtilități statistice. Da, impactul în folosință e mai mic, dar ne interesează să măsurăm tot impactul ecologic, iar adevărul este că o mașină Tesla are un impact ecologic mai mare decât o mașină normală în timpul procesului de producție. Acest lucru se datorează naturii diferite a componentelor care intră într’o mașină electrică, producția baterieie și a sistemelor de conversie a energiei. Din fericire există un studiu efectuat în 2015 de către “Uniunea Oamenilor de Știință Preocupați” (traducere ad literam) ce caută să adreseze și acest puct [2]. Studiul a descoperit că este realizată o reducere a emisiilor cu 53% pe parcursul întregii vieți a autoturismului Tesla (BEV) atunci când este comparată cu un sedan obișnuit chiar și după ce au fost luate în calcul emissile de carbon din procesul de manufactură.

Poza 2

Poza 2

Caz clasat, nu? Nu. Pentru că și acest studiu face niște subtilități statistice pentru că ei definesc durata de viață și modul de operare ale vehiculelor, iar acest lucru afectează direct lungimea coloanei gri. Dar acest studiu este un excelent punct de pornire în analiză pentru că ne pune la dispoziție niște date în stare pură pe care să le putem procesa. Esențialul îl reprezintă cantitatea de emisii în plus generate de construcția unei mașini electrice și asta se găsește la pagina 21:

screen-shot-2016-11-12-at-16-01-31

De asemenea, studiul ne confirmă care dintre statele SUA este cel mai favorabil pentru Tesla datorită make-up-ului surselor de energie: California (pagina 23).

screen-shot-2016-11-12-at-16-01-52

Acest lucru ne pune pe drumul de a afla emissile generate din producția de energie necesară să încarce o baterie Tesla. Pentru asta trebuie să descompunem după sursele de generare de energie din California și să luăm în calcul procentual emisiile generate de fiecare dintre surse. În acest fel vom afla cantitatea de emissi de carbon generată în medie pentru un 1 kWh de energie. Mai jos se regăsește o poză a acestui calcul și dedesubt vor urma sursele pentru numerele luate în calcul la emisiile fiecărei surse:

Poza 3

Poza 3

Sursa pentru procentaje o reprezintă Wikipedia [3]:

Tabel 1

Tabel 1

Emisiile pentru cărbuni sunt luate din tabelul de mai jos [4] și convertite în grame alegînd cel mai “curat” cărbune. Același lucru este efectuat și pentru gaze naturale.

Tabel 2

Tabel 2

Emisiile pentru biomasă sunt determinate după procesarea numerelor prezentate în acest slideshow prezentat la UC Berkley [5] în 2010 despre generarea electricității din biomasă în California.

4

Tabel 3

Tabel 3

Transformări din tone în kilograme și din MWh în kWh au fost aplicate pentru a extrage numărul relevant din datele de mai sus.

Pentru categoria “altele” unde avem de-a face cu energie importată din sursă nespecificată, cel mai probabil aceasta a fost importată din Mexic. Deoarece e imposibilă determinarea emisiilor pentru acest tip de energie, am decis asignarea arbitrară a unei cantități de emisii de 700 de grame per kWh generat, undeva între cea mai curată sursă fosilă (gazul natural) și cea de-a doua cea mai curată (cărbunele). Dacă această energie chiar vine din Mexic, cel mai probabil este generată mai “murdar” de atît, dar putem trăi cu această aproximare. Dacă ne uităm din nou la Poza 1 vom descoperi că o mașină Tesla consumă 33kWh/100 mile astfel încât putem calcula emissile echivalente pentru această sarcină la 14226,92898 de grame de carbon din emisii de CO2 pentru 100 de mile.

Să aflăm și emisiile Mazdei din Poza 1. Pentru asta extragem emisiile de carbon pentru arderea unui galon de benzină conform EPA [6]:

6

Asta înseamnă că emisiile generate de Mazda 6 pentru 100 de mile parcurse cu o eficiență de 3,1 galoane per 100 de mile (Poza 1) sunt 27549,7 grame de carbon din CO2. Hai să ducem lucrurile un pic mai departe și să includem în analiză un sedan generic cu randamentul mediu pentru clasă ce are o eficență de 4 galoane la 100 de mile (Poza 1, 25MPG). Acest tip de autoturism ar emite 35548 de grame de cărbune din CO2. În continuarea analizei ne vom referi doar la acest autoturism generic pentru a acoperi mai bine distribuția de cumpărare (în fond nimeni nu e obligat să’și ia o Mazda 6, nu?). Diferența între emisii este un simplu calcul pe care îl vom normaliza în Kg/100 mile pentru a lucra cu numerele mai ușor. Această diferență constă în 21,321 Kg de carbon pentru 100 de mile. Acest lucru înseamnă că Tesla va ajunge la paritate ecologică cu o mașină obișnuită (luînd în calcul diferența de 6 tone de carbon în plus generate la producție) după 281,412 cicluri de 100 de mile. Ca să ne referim mai ușor transformăm în kilometri liniari și avem 45279,151 km. Priviți din nou la acest număr. Nu e imens, dar e semnificativ. De asemenea nu este adus niciodată în discuție atunci când se vorbește despre impactul ecologic al mașinilor Tesla. Dar o întrebare poate și mai semnificativă este, după atingerea acestui punct de paritate, de câtă poluare scutim pămîintul conducând o Tesla, față de o mașină generică model 2016? Avem deja acel răspuns în Kg/100 de mile, dar hai să’l normalizăm pentru o referință mai facilă, la 1000 de km. Răspunsul e că o mașină Tesla va fi responsabilă pentru 132,511 kg de carbon mai puțin la mia de kilometri decât un model generic de sedan pe benzină din 2016.

Chestia asta pare ceva semnificativ, pînă îl convertim într’o valoare financiară. Pentru asta luăm prețul din Schema de carbon trading a Noii Zeelande [7] cu cât mai multă generozitate de 20 de dolari NZ pentru o tonă de carbon.

7

Aș fi luat un preț unitar din SUA, dar sunt de negăsit astfel încât va trebui să convertim cei 20 NZD în 16,62 USD. Acest lucru rezultă într’o economie realizată de Tesla la mia de kilometri de 2 dolari și 20 de cenți. Și chestia asta se întîmplă abia după ce a fost rulată preț de mai bine de 45000 de kilometri ca să obțină paritate cu autoturismele pe benzină. Whooopdy doooo….

Din păcate povestea nu se termină aici. Pentru că, după ce am aruncat o privire pe site-ul Tesla, ‘mi-am dat seama că mai avem o dimensiune de luat în calcul. Mai sus am folosit puterea consumată de un autoturism Tesla pentru a călători 100 de mile, dar în realitate, există o diferență de eficiență între puterea dată de o baterie reîncărcabilă și puterea consumată pentru a încărca acea baterie cu sarcină. În termeni simpli, puterea consumată de încărcătorul Tesla din rețea pentru a încărca 33 de kWh în baterie este mai mare de 33kWh. Cu cât e mai mare, depinde de sursa de curent așa cum este și evidențiat pe site-ul Tesla [8] – aceste numere sunt date în mile generate pe ora de încărcare:

8

Acum, pentru a calcula necesarul de kWh care să genereze o sarcină capabilă să propulseze autoturismul 100 de mile aplicăm regula de 3 simplă și obținem următoarele rezultate (în chenare):

9

Introducând aceste noi consumuri de kWh determinate în calculele de mai sus rezultatele se schimbă după cum urmează:

10

Și continuînd refacerea calculelor de mai sus pentru fiecare ipoteză de încărcare:

11

Asta înseamnă că pentru o Tesla încărcată de la un încărcător special pentru campere va lua peste 46000 de kilometri să fie atins punctul de paritate, iar economiile de după acest punct vor fi de 2,14 USD la mia de kilometri. Pentru o Tesla încărcată dintr’o priză standard de tip nou va lua peste 59000 de kilometri să fie atins punctul de paritate, iar economiile vor fi de 1,67 USD la mia de kilometri. Iar pentru o Tesla încărcată dintr’o priză standard de tip vechi numerele vor fi 62000 de kilometri și 1,59 USD la mia de kilometri. Iar acest lucru se întîmplă în California, statul cu cea mai curată energie din SUA. Aceste numere reprezintă date în stare pură, nu sunt dependente de parcurgerea unui anumit număr de mile în durata de viață a unei mașini, ci calculate de la kilometrul zero încolo. Presupunerile și aproximările făcute au fost făcute în favoarea Tesla (nu am luat în calcul îmbătrînirea bateriei și pierderea din eficiență la încărcare, am folosit pentru calcule cel mai curat cărbune și cel mai curat biofuel, am stabilit o rată a emisiilor pentru componenta nespecificată între cea mai curată sursă și a doua cea mai curată sursă, am luat unul dintre cele mai mari prețuri unitare pentru emisii de carbon din ultimii 6 ani și am comparat cel mai eficient model Tesla cu un model mediu generic de mașină pe benzină), dar rezultatul ne arată că e foarte mult hype și foate puțină substanță atunci când vine vorba de reducerea amprentei de carbon generate și de valoarea aceste reduceri sub schema de trading de emisii de carbon definite în urma acordului de la Kyoto.

Dar am analizat SUA. Sistemul lor energetic e un dinozaur. Tehnologia e antică, cu siguranță în Europa situația emisiilor e mai bună. Să luăm de exemplu o țară precum Danemarca, o țară cu multă publicitate făcută recent în mass media pentru sistemul energetic verde pe care îl are. Cu siguranță numerele pentru Tesla ar arăta diferit pentru o țară precum Danemarca!

Ok, plecăm la vînat procentajele pentru Danemarca și acestea sunt de găsit pe Mecometer și sunt bazate pe datele colectate de World Bank: World Development Indicators [9]:

12

Lipsește din procentaje biomasa care este inclusă la regenerabile, dar o căutare pe Wikipedia ne dă un răspuns [10]:

13

ceea ce tradus prin algoritmul determinat mai sus pentru convertirea biomasei în energie și calculată proporția vizavi de energia totală generată ( 30403000000 kWh [9] ) găsim proporția generată de biomasă ca fiind 6.9%. Folosim cel mai bun tip de petrol din punct de vedere al emisiilor din Tabelul 2 și energia generată în Danemarca arată așa:

15

Dacă v’ați dat seama că e o problemă că acest indicator e mai mare decât cel de 423 de grame determinat pentru California, aveți dreptate. Se pare că energia generată în “curata” Danemarcă e de fapt mai “murdară” decât cea din California. Dar să mergem cu calculele pînă la capăt și să vedem ce “damage” rezultă din ele.

screen-shot-2016-11-06-at-01-51-54

Partea bună este că prizele standard Europene sunt la același nivel cu încărcătoarele pentru campere din SUA, dar, din cauză că energia generată e mai murdară, îi ia unei mașini Tesla 53760 kilometri să atingă punctul de paritate iar economia făcută după acest punct la mia de kilometri este de 1,86 USD.

Deci care e concluzia? Este Tesla mai puțin dăunător mediului decât o mașină obișnuită pe benzină model 2016? Numai după un număr semnificativ de kilometri conduși, și chiar și atunci, doar marginal. Tesla este călare pe un val de popularitate al energiei verzi și al tehnologiilor verzi și deși nu fac nici un fel de afirmații nesubstanțiate ei înșiși despre impactul emisiilor propriilor mașini, se găsesc destui “oameni de știință” și statisticieni care să amestece numerele pentru a prezenta Tesla într’o lumină mult mai favorabilă decât ar merita. Toate aceste lucruri sunt făcute în numele luptei împotriva încălzirii globale. Este oare un lucru bun să ne mințim pe noi înșine despre cât de eficace sunt de fapt metodele cu care luptăm cu încălzirea globală? Mă tot întreb…

Resurse:
[1] – http://www.fueleconomy.gov/feg/Find.do?action=sbs&id=35982&id=36126
[2] – http://www.ucsusa.org/sites/default/files/attach/2015/11/Cleaner-Cars-from-Cradle-to-Grave-full-report.pdf
[3] – https://en.wikipedia.org/wiki/Energy_in_California
[4] – http://www.eia.gov/tools/faqs/faq.cfm?id=74&t=11
[5] – http://ucanr.edu/sites/WoodyBiomass/files/79012.pdf
[6] – https://www.epa.gov/sites/production/files/2016-02/documents/420f14040a.pdf
[7] – https://en.wikipedia.org/wiki/Emissions_trading
[8] – https://www.tesla.com/models-charging?redirect=no#/outlet
[9] – http://mecometer.com/whats/denmark/electricity-production-by-source/
[10] – https://en.wikipedia.org/wiki/Energy_in_Denmark#Biomass

România are nevoie de feminism

English version at http://wp.me/pCYnV-6h

screen-shot-2016-11-04-at-11-19-25

România are nevoie de feminism…

Pentru că m’am regăsit ciondănindu-mă online recent cu diferite persoane pe teme legate de feminismul privit dintr’o perspectivă neaoșă, nu mică ‘mi-a fost surpriza când am găsit în feedul de facebook următorul link “sponsorizat”.
http://ec.europa.eu/romania/news/03112016_zi_europeana_egalitate_salariala_ro.htm

Și ‘l-am citit. Și, wow, cât m’am mai rîs. Ca să fie clar, articolul atunci când se referă la „diferența de salarizare orară brută” e vorba de acel “gender wage gap” despre care tot vorbesc feminiștii din America, știți voi, ăla cu 77 de cenți la dolar (adică cel de 23%). Deci s’au tocat numerele la eurostat și au descoperit că “gender wage gap” în România este de 4,5% – cel mai mic din Uniunea Europeană (a cărei medie este pe undeva la 16,7%). Concluzia nu mă surprinde atît de mult pentru că nu e țară în UE care să fi implementat comunismul cu atîta ardoare și cantitate de spălare pe creier ca noi. Țin minte, și am adus vorba de asta într’una din discuțiile mele despre feminism la care am făcut referire, cum în 1992 (la numai 3 ani după revoluție) s’a aflat cu stupefacție cum mama unei colege de bancă era casnică. CASNICĂ! Nici nu vă puteți imagina ce șoc a cauzat această descoperire și cum s’au schimbat discuțiile vizavi de colega mea de bancă și de familia ei. Să fii casnică în comunism (și evident și în post-comunism) era unul dintre cele mai mari păcate pe care le-ai fi putut comite. De ce e oare relevantă chestia asta într’o discuție despre wage gap? Pentru că în destul de multe țări în jurul lumii casnicitatea și lucrul de acasă nu sunt privite ca niște chestii atît de tabu precum am fost noi educați că sunt. Ok, și de ce e totuși relevant? Pentru că “gender wage gap” este o minciună. Ok, nu e chiar vorba de gender wage gap aici, cum am adus vorba mai sus ci de “hourly wage gap” care e calculat cu aceeași metodologie și în America și este la 84 de cenți adică 16% (destul de aproape de cel din UE, nu?), dar pentru americani se bate mai mult apa în piuă pe primul indicator pentru că sună mai rău, asta în pofida faptului că primul (77 de cenți) “minte” mai mult.

Să fim bine înțeleși, nu e vorba de o minciună per se: indicatorul statistic există și presupun că felul în care a fost calculat este corect și datele ce au fost raportate sunt exact valorile acestui indicator. Indicatorul însă nu este relevant în sensul în care este folosit și pentru a’i acoperi lipsa de relevanță este, de obicei, suplimentat cu minciuni vizavi de sensul pe care ‘l-ar avea. Iată două exemple de asemenea minciuni din articolul de mai sus:
„Angajatorii europeni trebuie să nu mai transmită mesajul că femeile merită două fișe de salariu mai puțin decât bărbații în fiecare an.”
„Aceeași remunerație pentru aceeași activitate la același loc de muncă nu constituie numai o valoare europeană fundamentală…”
bla bla bla.

Chestiile astea sunt spuse de doi comisari europeni cu ocazia “Zilei europene ale egalității salariale” de 3 Noiembrie. O să revenim asupra invenției ăsteia, dar deocamdată am făcut o aserțiune și e cazul s’o demonstrez.

Problema cu acest indicator ține de statistică și de felul în care este calculat vizavi de felul în care este folosit. Să presupunem că avem 3 femei, una e femeie de serviciu, una e dirigintă de farmacie și una e consultantă la Bearing Point. Salariul brut orar al fiecăreia a intrat în calculul indicatorului salarizării brute orare pentru femei în România (și oriunde în lume unde este calculat acest indicator). Care e problema cu treaba asta? Indicatorul obținut este comparat cu indicatorul identic obținut pentru bărbați și diferența este ÎN MOD CONSTANT folosită ca reprezentant pentru inegalitatea retribuțiilor dintre femei și bărbați pentru „aceeași activitate la același loc de muncă” ceea ce e evident din metodologia de calculare că nu poate reprezenta.

Iată un videoclip în care avem ocazia să’l vedem pe Obama, da Obama, președintele Americii, cel mai bine informat om de pe pămînt, cum minte (e imposibil să cred că e o neglijență) repetat că “wage gap”-ul s’ar referi la același job (este pe la 7:00): https://youtu.be/T09Bx6xoHSQ În continuarea videoclipului sunt date aceleași explicații ca mai sus, ajungem și la “hourly wage gap” (84% – pe la 13:25) care este și acesta desființat cu argumentele folosite de mine mai sus. Următoarea poziție adusă de feminiști în discuție este discriminarea instituțională ce se manifestă în a le ține departe pe femei de joburile bănoase. E adresat la 18:26 și e o poveste pentru o altă zi. Dar video-ul este esențial pentru că la 21:54 ajungem în fine și la ceea ce se presupune și îi este făcută reclamă că ar fi reprezentat de acest indicator: diferența între bărbați și femei pentru aceeași poziție și aceleași sarcini de serviciu și aflăm că această diferență în America este de doar 4%. Videoclipul merge mai departe și explică și factorii care ar putea influența această diferență de 4% și îl recomand în întregime. Diferența extrem de mică este confirmată și de acest articol http://fortune.com/2016/04/12/myth-gender-wage-gap/ unde wage-gapul ajustat este de 94.6 centi la dolar deci 5,4%.

Și acum vreau să ne întoarcem un pic la indicatorul calculat de Eurostat pentru România. Dacă indicatorul echivalent pentru America este de 16% și atunci când este ajustat pentru relevanță prin prisma joburilor ocupate acesta scade la 5,4%, oare ce efect ar avea aplicarea aceleiași transformări asupra unui indicator cu valoare de 4,5%? Nu cumva, dacă am aplica aceste transformări pentru România, Luxemburg, Italia, Elveția și Polonia (toate valorile sub 7.7%) am afla cu stupoare că atunci când comparăm mere cu mere am descoperi că de fapt, în aceste țări, femeile sunt plătite mai bine decât bărbații? Tulai, doamne! Poate că în aceste cazuri n’am mai avea nevoie de feminism, eh? Și atunci cum naiba se explică valul ăsta de feminism care ne scaldă pe toți din ce în ce mai tare în România în mediul online? O fi o chestie ideologică de import cumva? O mișcare interesată doar să acapareze putere și influență socială și eventual un pic de putere politică (da mă uit la Canada când spun asta)? Păi dacă nu s’a născut natural, și cel puțin conform cu datele și cu raționamentul de mai sus femeile nu’s oprimate în societatea românească (ba chiar din contră), atunci singura explicație pentru existența feminismului la noi rămîne cea de import pe linie ideologică cu țintă politică sau de control social.

Și pentru cei care se vor da cu curu’ de pămînt că indicatoarele astea (77 și 84 de cenți) sunt totuși relevante și exprimă totuși o expresie a inegalității dintre felul în care sunt plătite femeile și bărbații, vreau să’mi explicați cum e posibil ca aceste indicatoare să fie relevante în felul în care susțineți că sunt dacă simplul act de a angaja un număr X (ușor de determinat din setul de date) de bărbați plătiți cu salariu minim pe economie ar aduce acest indicator la paritate fără ca situația vre’unei femei să se fi schimbat cu vre’un cent?!

În încheiere, am spus că voi reveni la ziua aia a egalității de la 3 Noiembrie. E ziua la care se calculează că, în conformitate cu gapul ăla de 16.7% la nivel UE, bărbații pot să’și ia concediu fără plată și ar face pe an tot atît cât femeile care vor munci pînă la 31 Decembrie. Numai că prin defalcare observăm că nu’i așa în toate țările UE, de fapt în nici una dintre ele pentru că Olanda (16,1%) ar trebui s’o “sărbătorească” mai tîrziu și Letonia (17.3%) ar trebui s’o sărbătorească mai devreme. România ar trebui să aibă ziua asta cândva prin Decembrie, la fel și țările amintite cu două paragrafe mai sus, iar țări ca Cehia, Estonia, Austria și Germania ar trebui s’o țină cândva prin Septembrie sau la începutul lui Octombrie. Dar eu as spune că poate o altă zi ar trebui să “sărbătorim” noi în România, definită pe aceleași considerente de mai sus: Ziua egalității cu Islanda. Dacă ne uităm la salariile medii pe economie ( https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_European_countries_by_average_wage ) o să observăm că noi avem un net mediu de 462 EUR pe lună ceea ce duce la un net de 5556 EUR pe an, în vreme ce islandezii au un net mediu de 2830 EUR pe lună. Ar pica (cu indulgență) de 1 Martie, dacă nu cumva vrem să fim mai exacți și s’o “sărbătorim” pe la sfîrșitul lui Februarie.

Am spus în titlu ceva și acum, după ce am argumentat, îmi permit să continui: România are nevoie de feminism la fel cum are un organism sănătos nevoie de cancer. și va avea exact aceleași rezultate dacă’l importăm din vest pe considerente ideologice. Există situații mult mai stringente în țara asta decât nevoia de feminism. Și dacă aveți senzația că postul ăsta a venit așa pe nepusă masă și n’ați simțit nici un fel de influență feministă în viața voastră, vă consider norocoși. După estimările mele suntem la vre’o 2-3 ani în urma vestului și dacă vreți să vedeți cum arată feminismul cu față românească vă invit să vă faceți vaccinurile și să dați un ochi pe sereniti.ro (da, scris cu i). Atenție la supradoze! Nu e deloc surprinzător că cel puțin două-trei colaboratoare sunt românce stabilite peste hotare, că proporția de “single moms” e destul de mare. Pentru maximum de experiență feministă o recomand pe Corina Băcanu ( http://www.sereniti.ro/author/corina-bacanu/ ). De asemenea am remarcat apariția unui grup/organizații ce poate fi găsită la codette.ro și deși nu ‘mi-e foarte clar cu ce se ocupă și ce ținte are, văd acolo toate ingredientele aceluiași feminism toxic și de import descris mai sus.

Despre bani și câteva numere

N’aveam ce face deunăzi și m’am apucat să măsor, în joacă, ce procent din banii unui angajat obișnuit din România se duce înapoi la stat. Am ajuns la un procent înfiorător și exact la fel de înfiorător este și procentul din bani pe care îi folosește efectiv pentru el.

bani-lei-publimedia-shutterstock

Pentru început, dacă ne raportăm la salariul net, costul pentru companie reprezintă aproximativ dublul acestuia. Pentru un angajat, 50% din bani compania îi plătește la stat, iar 50% îi pune în contul angajatului. Din cei 50%, cam o cincime din banii cheltuiți se întorc înapoi la stat prin intermediul TVA. Deci încă 10% se duc la stat, mai rămîn doar 40% de cheltuit efectiv.

Să presupunem o cheltuială simplă. Mergem la supermarket să luăm o sticlă de cola. Sticla a fost produsă de o companie. În prețul pe care producătorul ‘l-a cerut supermarketului, sunt acoperite două componente, costul de producție și marja de profit. În costul de producție sunt costuri fixe legate de amortizarea mijloacelor fixe, și a chiriilor, dar pentru a simplifica calculul, le vom ignora ca fiind prea mici. Restul costurilor de producție le reprezintă costul cu materiile prime, din care 20% se duc la stat (TVA) (sunt conștient că acum la produsele pentru consum uman și animal această taxă e mult mai mică, vre’o 8,25%) și costurile de personal, din care știm deja că 50% se duc la stat. Din marja de profit, de obicei partea semnificativ mai mică dintre cele două componente ale prețului, 16% se duc la stat.

Sticla de cola ajunge în supermarket printr’un transportator. Acest transportator are și el costuri, și trebuie să facă și el un profit. 16% din profit se duce la stat. Costurile de personal, 50% se duc și ele la stat. Ignorăm taxele de drum gen rovignetă sau taxe ale autorităților locale pentru vehicule de tonaj, și ne concentrăm pe benzină. Mai bine de 50% din prețul benzinei de la pompă îl reprezintă taxe către stat (TVA + accize + impozit pe profitul companiei petrolifere + 50% din costurile cu personalul).

Prețul producătorului plus prețul transportatorului reprezintă pentru supermarket costul de achiziție și acesta se reflectă într’o componentă fixă a prețului de raft. Mai departe sunt costurile cu personalul (50% dintre ele se duc la stat) plus marja de profit (16% se duc la stat). Luînd conservativ prețul produsului astfel defalcat și extrăgând contribuțiile către stat de la toate nivelurile, putem estima că aproximativ 40-50% din prețul de raft (fără TVA) al unei sticle de cola se întoarce la stat. Deci din cei 40% bani de care dispune un angajat obișnuit pentru cheltuială, cam jumătate se întorc la stat. Asta înseamnă că din banii pe care îi mișcă un angajat obișnuit în economie, 20% se duc în consumul propriu și 80% se duc la stat.

Un sclav de pe plantație pierdea 100% din venituri în favoarea stăpînului. Un sclav modern, dintr’o multinațională, pierde cam 80%. Cu toate acestea situația este net favorabilă acum față de atunci, în condițiile în care sclavul își poate folosi doar 20% din venituri pentru sine. Oare ce impact ar avea asupra progresului economic și al bunăstării mondiale, dacă acest procent ar fi ceva mai mare, dublu poate? Chestia asta se întîmplă în România, unde avem totuși un nivel de taxare foarte mic (16% venit, 16% profit), în vest unde taxele sunt mult mai mari, procentul pe care’l mai folosește sclavul din propriul venit este mult mai mic.

Cu toate acestea statul, oricare ar fi el, se plînge mereu că n’are bani și că ar trebui să crească taxele. E de-a dreptul ridicol.

Alte câteva constatări ce derivă din cele de mai sus:

  1. Dacă statul s’ar retrage din economie, mîine, dacă ‘și-ar înceta împovărarea acesteia adică, absolut toate prețurile ar scădea la jumate, dar toți agenții economici ar face aceiași bani.
  2. O scădere a prețurilor per total cu 50% înseamnă o dublare a puterii de cumpărare a salariilor nete actuale. Absolut toți salariații ar avea de două ori mai mulți bani în termeni reali.
  3. S’ar putea justifica, în acest context o reducere a salariilor nete cu pînă la 50% fapt ce ar antrena o nouă ieftinire prin scăderea costurilor de producție. Practic acest ciclu s’ar putea repeta, angjații și patronii împărțind beneficiile în mod egal pînă la atingerea unui nou punct de echilibru. Acest punct este mai jos de 30% din prețurile actuale.
  4. Eliberate de inflația de cost introdusă de stat, prețurile ar putea deveni mai sensibile la legea cererii și a ofertei dictate de piața liberă și ar putea aduce profit mult mai mare pentru producători.
  5. În condițiile de mai sus, antreprenoriatul devine o opțiune mult mai atrăgătoare decât astăzi, avînd ca rezultat implicarea mai multor oameni în economie și, implicit crearea de noi slujbe. Șomajul ar putea fi eliminat în câteva luni de ajustare economică.
  6. Macroeconomia a fost unul dintre cele mai proaste cursuri pe care le-am făcut în facultate.
Categorii:Economice Etichete: