Prima pagină > Bilingual, Evenimente > Eurovision 2015 Review și Top 10 Personal / Eurovision 2015 Review and Personal Top 10 (bilingv RO/EN)

Eurovision 2015 Review și Top 10 Personal / Eurovision 2015 Review and Personal Top 10 (bilingv RO/EN)

English version below.

Esc2015logo

La un moment dat în timpul comunicării rezultatelor, prezentatoarea blondă a simțit necesar să le amintească celor din public ce huiduiau punctele luate de Rusia că Eurovision-ul este despre muzică și nu despre politică. E un citat ce nu putea să pice într’un moment mai nepotrivit. Odată la doi ani ajung și eu să mă uit la Eurovision. Motivul pentru care nu mă uit în fiecare an este că îmi amintesc cât de influențat de politică este totul și cum unele cântece care au avut nenorocul să fie scrise într’o locație geografică nefavorabilă sau care nu se pliază pe agenda politică și culturală pe care încearcă să o fortifice și să o promoveze UE și EBU, astfel încât îmi promit să nu mă mai uit niciodată la emisiune. Din fericire ținerea mea de minte nu durează mai mult de 20 de luni așa că Eurovision-ul este, pentru mine, un eveniment odată la doi ani.

Politica a fost, din păcate, atotprezentă și în finala de sîmbătă seara, unde cele mai multe țări au votat după coordonate politice și geografice. Acest fapt a fost într’atît de pronunțat încât am reușit să prezic voturile pentru primele trei în proporție de 75% corect, iar în cele mai multe cazuri predicțiile s’au menținut și după ce am aflat locurile 4-10. În unele cazuri limba cântecului a dat un alibi unor voturi clar acordate pe criterii politice, cum ar fi Serbia care a dat 12 puncte Muntenegrului, și Moldova care a dat 12 puncte României. Moldova a dat deasemenea politic 10 puncte Rusiei (deși în semifinale nu îi dăduse mai mult de 7). La toate astea s’a adăugat votul nordic care s’a dus din plin către Suedia asigurînd astfel că Eurovision-ul va fi găzduit într’o țară scandinavă a patra oară în șapte ani, aducând aminte de perioada 2000-2003 când aranjamentul scandinavo-baltic a asigurat zona de 4 ediții consecutive. Voturile s’au împărțit în jurul Mării Baltice și a peninsule scandinave ca un platou de plăcinte cu răvaș între prieteni.

Un alt lucru care m’a enervat a fost doza constantă de “discriminare pozitivă” de care am avut parte. Steagurile în curcubeu predominau în public, Conchita Cârnat care a împărțit îndatoririle de prezentator cu un trio multi rasial, doamna supraponderală sîrbă care cânta despre frumusețe, finlandezii cu un cântec absolut oribil dar cântat de o formație din care cel puțin un membru suferea de sindromul Down, iar Polonia a adus o cântăreață în scaun cu rotile. Sper să nu fiu înțeles greșit, eu nu urăsc pe nici una dintre categoriile reprezentate mai sus, dar am un reflex natural de dat înapoi afară atunci când îmi este dată să înghit toată “toleranța” asta ostentativă. În SUA, discriminarea pozitivă ‘i-a costat 8 ani mulțumită deraierii din partea lui Obama a alegerilor pentru candidatul democrat și a dus țara de rîpă în general de când a început să se manifeste proeminent începînd cu a două parte a anilor 90. Noi în Europa, am fost, în general destul de toleranți și fără să ne ajute cineva cu agenda lor, dar acum că lucrurile au început să ticăie la nivel global, ma întreb cât ne va lua pînă se face de rahat totul și aici.

Lasînd toată politica la o parte (ștergîndu-mă de toată chestia asta lipicioasă în care ‘mi-am băgat degetele) și revenind la a privi strict din punct de vedere muzical, concursul a fost unul dulceag și dominat de pop așa cum era și de așteptat. Din punct de vedere al stilurilor de cântat am avut o grămadă de emulatoare de Adele, niște Justin Timberlake-și, o prezență scenică în stil Will Smith, una bucată Beyonce (mai puțin curbele esențiale) interpretînd un cântec în stil James Bond, un Nick Cave, un Enrique Iglesias încrucișat cu Ricky Martin (ce surpriză, a câștigat!), trei Bocelli pe aceeași scenă, cântecele obișnuite despre pace care se dau profunde fie realizate în stilul unei balade pop fie supralucrate în stilul “noi am mers la conservator” de cameră și moț peste grămadă austriecii au venit cu o baladă penibilă pop cântată de niște băieți îmbrăcați ca hard rockerii anilor 70.

În mod oficial germanca ce se voia Beyonce cântând următorul cântec de Bond și hipioții ăștia austrieci au obținut cel mai prost scor. Totuși, dacă ar fi să privim strict din punct de vedere muzical, cele mai proaste numere au fost cel al doamnei din Albania care de-abia a ținut melodia la un loc și a falsat în jurul ei cu toată grația unui camion și cel al Marii Britanii care a avut un număr groaznic un fel de retro-electro-swing ce ar fi fost mai util să’l înscrie la un concurs de acrobație decât la Eurovision.

Rușii, anul acesta, au avut o versiune reamestecată a aceluiași cântec de acum 2 ani, complet cu formația îmbrăcată în alb. Cântăreața arăta mai bine decât cea care a cântat la Malmo, dar am avut parte de un nou “cântec despre pace”. E al naibii de ironic în actualul context internațional. Cântecul în sine nu ‘mi-a părut nimic special și, în vreme ce cântăreața se descurcă bine la părțile înalte, primele două strofe erau joase și au cam acoperit-o instrumentele. La asta se adaugă lipsurile din versificație. De ce doar “a million” (un milion) de voci? De ce nu “a billion” (un miliard)? Sau, la naiba, de ce nu “six billion” (șase miliarde)? Nu e fix la fel din punct de vedere ritmic? Cui le cânta? Supraviețuitorilor celui de-al treilea război mondial? Știu că’s rău, dar Rusia a obținut un rezultat disproporționat de mare raportat la ansamblul concursului și la ce probleme de structură a avut cântecul lor. Nu e vorba de gusturi aici, criticile pe care le am pentru ruși nu le fac prin prisma gusturilor mele muzicale. De fapt, m’am și uitat din nou pe net la cântecul lor pentru a vedea dacă nu cumva am ratat ceva în timpul concursului din cauză că ‘l-am clasat prea repede ca nefiind interesant.

Între videoclipurile cu single-urile și finală au fost unii care au câștigat puncte și au fost și alții care au pierdut puncte. M’am referit la dezastrul Albaniei și la cel al Marii Britanii mai sus. Alți concurenți care au avut o prestație mai slabă în finală decât în videoclip au fost italienii (tipul din mijloc nu s’a descurcat cu joasele la fel, probabil era răgușit), suedezul (începutul cântecului a fost cântat complet diferit, mai prost, dar s’a revanșat cu spectacolul de lumini), estonienii (povestea spusă de videoclip a fost mai bună decât cea spusă live) și slovacii care au avut un videoclip foarte bun dar au avut “onoarea” de a fi primii pe scenă și drept rezultat au avut parte de un mixaj execrabil, de asemenea nu ‘i-a ajutat faptul că fata nu prea a știut ce să facă cu mîinile pe scenă și pentru cine să cânte.

Un alt dezastru muzical a fost Armenia, care, deși au avut 6 cântăreți pe scenă cu educație muzicală, ‘și-au dinamitat propria compoziție. Pe scurt, vre’o două fete au fost în plus, iar cântecul s’a axat pe o altă temă decât pe cea din titlu. Pot să apreciez ceea ce au încercat cu compoziția dar e încă o dovadă că atunci când țintești prea sus pe partitură, și dacă angajezi cei mai buni cântăreți, tot riști să dai pe lîngă.

Fără altă tevatură, iată și Top 10 în viziunea mea (aici includ și gusturile proprii) dintre cântecele Eurovision 2015 în ordine inversă (de la cel mai prost la cel mai bun). Toate cântecele se regăsesc în play-listul youtube de la finalul articolului.

10. [Cipru] John Karayiannis – One Thing I Should Have Done. Cântecul ăsta a fost practic pe locul 10 la egalitate cu majoritatea celorlalte cântece de care nu m’am luat, dar, într’un final, ‘l-am ales pentru că are un vocal decent și o pronunție în engleză corectă, iar topica este asemenea. Foarte multe cântece suferă din cauza unei pronunții greșite și din cauza unor versuri scrise de vorbitori non-nativi de engleză, și cred că merită apreciat atunci când cineva reușește să scape de aceste handicapuri.

9. [Norvegia] Mørland & Debrah Scarlett – A Monster Like Me. Un duet sensibil care spune povestea dizolvării unei relații. Ea cântă în stilul lui Adele, dar funcționează pentru această piesă. Am ales acest cântec din colecția disponibilă de balade în stil Eurovision mai mult pentru că ‘mi-au plăcut versurile decât pentru altceva.

8. [Suedia] Måns Zelmerlöw – Heroes. Cu siguranță e un cântec care se prinde de tine, dar ‘mi-a părut mult surclasat de efectele de lumini. Pe lîngă asta, motivul pentru care ‘l-am pus abia pe locul 8 este că solistul a falsat extins în deschiderea cântecului. Versurile sunt și ele un pic cam simpliste, chiar și pentru standardele Eurovision.

7. [Estonia] Elina Born & Stig Rästa – Goodbye To Yesterday. Un mic cântec în stilul lui Nick Cave, completat și de chitara care, din păcate, nu s’a auzit calumea în mixajul live. Povestea cântecului este din nou una a unui cuplu în care el pleacă pentru că nu se consideră de ajuns. E posibil ca faptul că Elina a vărsat o lacrimă ca parte a jocului de scenă să’i fi costat mai multe voturi decât le-a adus, dar mie ‘mi-a părut că s’a potrivit perfect atunci când am revăzut momentul.

6. [Franța] Lisa Angell – N’oubliez Pas. Franța a fost trasă din nou în piept de organizatori fiindu-le dată poziția a doua de concurs. Acest lucru a însemnat că după cântecul lor a mai urmat cel puțin încă o oră întreagă de muzică ceea ce a făcut cel mai probabil uitată reprezentația francezei. Cântecul în sine, atunci când ‘l-am văzut în concurs, aproape că m’a mișcat pînă la lacrimi. E un cântec scris din punctul de vedere al unui ultim supraviețuitor al unui sat exterminat în război. Genul acesta de comemorare e ceva la care țin foarte mult, iar acest cântec găseste destul loc să rezoneze în inima mea.

5. [Serbia] Bojana Stamenov – Beauty Never Lies. Atunci când am auzit acest cântec (de pe poziția 8) m’am întrebat cum de au pus câștigătorul acestei ediții pe o poziție atât de devreme (în general câștigătorii intră în intervalul 10-14 sau în jurul poziției 20). Un cântec ce spune o poveste clasică de genul “frumoasa și bestia”, cu întorsătura că bestia e de fapt fata. Cântat ca un imn pentru toate femeile supraponderale din lume, de o cântăreață excelentă care își dă cu adevărat drumul la voce odată ce tempoul cântecului se schimbă din baladă în ceva dance, eu am crezut că nu poate fi depășit. M’am înșelat.

4. [Italia] Il Volo – Grande Amore. Puși la coada concursului, italienii sunt câștigătorii morali ai Eurovision-ului de anul acesta. Italienii pot scoate două tipuri de melodii. Tipul de baladă pop neremarcabilă prin nimic în afară de faptul că sună ca o imitație de Eros Ramazotti, sau genul acesta de muzică influențată de operă și trăgîndu’și armonia din poeticitatea naturală a limbii italiene. Terminând pe locul trei în spatele celor doi coloși susținuți politic, Rusia și Suedia, cei “trei tenori” merită să se felicite petru performanță. Personal, am oarece rezerve față de cântecele în italiană și asta mă împiedică să’i pun pe locul întîi. Într’un final am ales acest loc pentru că nu m’am putut îndura să despart oricare două din următoarele trei melodii.

3. [Australia] Guy Sebastian – Tonight Again. Atunci când am ascultat prima oară acest cântec în concert am crezut că va fi câștigătorul de anul acesta (dând-o la o parte pe sîrboaică de pe piedestal). Acest cântec ar fi trebuit să termine în primele trei și a primit voturi de la aproape toate țările. Cu o rutină scenică ce amintește de Will Smith, Guy Sebastian a fost pur și simplu fantastic. Cântecul te prinde extrem de ușor, chiar dacă versurile sunt un pic limitate. Reprezentația live a spulberat orice așteptări formate pe marginea videoclipului.

2. [Belgia] Loïc Nottet – Rhythm Inside. Urmînd îndeaproape cântecul precedent și în concurs, am fost uimit din nou ascultîndu’l pe puștiul belgian de 17 ani. Mult mai conceptual decât pop, m’am așteptat ca acest cântec să fie peste capetele celor din publicul Eurovision-ului. Reprezentarea live a făcut ca acest cântec să urce atît de mult în topul meu și felul atît de lipsit de dificultate în care se mișca puștiul pe scenă. Nu strică deloc faptul că melodia are un hook ce prinde extraordinar de bine.

1. [Georgia] Nina Sublatti – Warrior. Fata asta goth a reprezentat ceva aparte în concurs. A fost cel mai aproape cât a putut să ajungă Eurovision-ul de rock, acesta fiind și motivul pentru care am pus-o atît de sus. Reprezentația live a fost pur și simplu devastatoare îmbunătățind impresia lăsată de videoclipul singlelului de zeci de ori. De asemenea a fost și unul dintre puținele cazuri în care interpretarea s’a îmbunătățit între semifinală și finală.

Adevărul este că oricând ascult oricare dintre cele trei cântece pe care le-am desemnat pe locurile 1,2 sau 3, am senzația că ar merita locul 1, atât de mici sunt diferențele între ele. În final, cred că m’am supus propriei filozofii de viață care rezonează mai degrabă la un cântec despre un războinic decât la tema “suntem toți eroi” care a fost preferată de mainstream. Ne vedem din nou peste doi ani, dacă nu’i război pînă atunci.

Playlist youtube: https://www.youtube.com/playlist?list=PL22fL6MGar7gWCcoc5P6CrS2uDkQWjyke

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

At some point during the voting session, the blond presenter felt compelled to remind the public that was booing Russia’s scoring that the Eurovision is about music and not about politics. That quote couldn’t have possibly come at a worse time. Every two years I end up watching the Eurovision. The reason I don’t watch it every year is because once I watch it and am reminded of how political everything is and once I see how some deserving songs fall by the wayside just because they have the misfortune of being written in the wrong geographical location or are not serving whatever political and cultural agenda the EU and the EBU are trying to promote, I feel compelled to never submit myself to that experience again. Luckily this compulsion wears off after about 20 months or so, which means that, for me at least, the Eurovision is a once every two years affair.

Politics was, unfortunately, ever-present in Saturday night’s Eurovision with most countries voting according diplomatic and geographical guidelines. This was evident to such a point that I managed to call out the top three votes correctly about 75% of the time in most cases even without getting the help of finding out the 4-10 placings. Sometimes, linguistics gave an alibi to otherwise obvious political votes, like Serbia giving their top vote to Montenegro and Moldova giving their top votes to Romania and Russia (even though, in the semis they had the same voting procedure and placed Russia 4th). Add to that the nordic voting block that showered Sweden making sure that the Eurovision will be staged in the Scandinavian area for the fourth time in 7 years echoing the Scandinavian-Baltic arrangement from between 2000-2003 when they hosted the Eurovision 4 times in 4 years. Votes have been handed around the Baltic Sea and the Scandinavian Peninsula like fortune cookies among friends.

Also pissing me off is the constant “positive discrimination” that we are being subjected to. Rainbow flags were flying throughout the crowd, Conchita Wurst was the co-host of a racially diverse trio, we had a Serbian large lady singing about being beautiful, the Finns had an abortion of a song by a band with at least one member with Down Syndrome and Poland had a singer in a wheelchair. Don’t get me wrong, I don’t hate any of the above categories of people, but I do have a natural gag reflex when all of this “tolerance” gets shoved down my throat. In the US, positive discrimination gave them 8 wasted years thanks to Obama hijacking the democratic primaries from Hillary Clinton, and it has generally run the country into the ground since the mid 90s. We’ve been pretty tolerant in Europe on our own without someone having to push an agenda, but now that things have started ticking globally on all fronts, I wonder how long it’s gonna take for everything to turn to crap over here as well.

Leaving all of these politics aside (wiping the sticky crap with a paper towel from off my fingers) and turning back to music, the contest itself was sugary sweet and bubblegum pop, as it was naturally expected. Stylistically we had plenty of Adele emulators, some Justin Timberlakes, one Will Smith stage persona, one Beyonce (minus the curves) doing a James Bond soundtrack, one Nick Cave, one Enrique Iglesias crossed with Ricky Martin (big surprise, he won!), three Bocellis on the same stage, the usual “deep”-“peace” songs, either done in a pop ballad style, either in the overworked, we’ve gone to music school, opera style and to top it off the Austrians had a band who sang a sappy pop ballad while advertising themselves as hard rockers straight out of the 70s.

Officially the German Beyonce wannabe, doing the Bond song and these hippie Austrians were ranked as the worst songs in the competition finals. However, if we were going strictly from a musical standpoint the worst performances were the Albanian lady who barely held herself together and basically ran over her melody with all the grace of a Mack truck while Great Britain had an absolutely awful retro rip off which may have been more useful if it was entered in an acrobatic contest instead of the Eurovision Song Contest.

The Russians this year, basically had a re-jumbled song from 2 years ago, all the way down to the white imagery. The singer was better looking than in Malmo, but we had again a song about “pace”. Funny choice considering. The song itself didn’t feel that special and while the singer really comes into her own on the high notes, the first two verses required her to sing in the low notes which made her be drowned out by the instruments. Add to that the shortcomings in the message of the song. Why only “a million” voices? Why not a billion? Hell, why not six billion voices? Isn’t that exactly the same rhythmically as a million? Who was she singing to? The survivors of world war three? I know I’m being mean, but Russia got an insanely disproportionate result when compared to everything else going on in the show and how weak their song was structurally. This is not about tastes here, I’m critiquing the Russians regardless of my taste. In fact, I even went back online and checked out the song again just to see wether or not I had missed something by getting disengaged quickly during the actual show.

In between the singles and the finals show some people gained points while some lost points. We covered the disasters that were Albania and the UK, above. Other people who I think had a weaker performance that their single videos were Italy (the middle guy didn’t handle the low notes as good, he was probably hoarse), Sweden (the beginning of the song was sung completely different and worse, they did make up with the light show though), Estonia (the video told a much better story than the live interpretation) and Slovakia who had a very good video but had the misfortune of going first and thus they were very poorly mixed, they also didn’t help themselves with their singer’s on stage movements.

Another musical disaster was Armenia, who, despite having 6 musically trained people on stage really blew their composition out of the water. Basically there were two girls too many in the mix and their song just ran circles around a theme which wasn’t even referenced in the title. I appreciate what they were trying to do, but it just goes to show that if you aim too high, even hiring the best singers you can find, won’t keep you from falling short.

Without further ado here are my personal top ten (yes, this one accounts for personal tastes) songs from this year’s Eurovision 2015 in countdown fashion (worst to first). You can find all these songs in the youtube playlist at the end of the article.

10. [Cyprus] John Karayiannis – One Thing I Should Have Done. This song basically tied for 10th with most of the other songs I haven’t destroyed above, but in the end I chose it because of the decent vocals and good English pronunciation and phrasing. Many songs suffer from poor pronunciation and bad lyrics, so it’s worth saluting when somebody gets it right.

9. [Norway] Mørland & Debrah Scarlett – A Monster Like Me. A heartfelt duet that revolves around the dissolution of a relationship. She’s a vocal Adele copycat, but it works within the confines of this song. I chose this song out of the pool of “Eurovision” type ballads because I liked the lyrics more than anything else.

8. [Sweden] Måns Zelmerlöw – Heroes. It’s definitely a catchy song, but I felt it was upstaged by the pyrotechnics. Add to that the fact that, live, he failed to deliver the right notes for the opening of the song and I downgraded it to eighth. The lyrics are a little simplistic, even by Eurovision standards.

7. [Estonia] Elina Born & Stig Rästa – Goodbye To Yesterday. A nice little Nick Cave style song, complete with the guitar which was sadly drowned out in the live mix. The story in the song is again about the guy leaving because of his own inadequacies. They might have tried to push it a little too far when Elina shed a tear during the song, but upon re-watching it felt it came at just the right time.

6. [France] Lisa Angell – N’oubliez Pas. France got shafted again by the organisers having been given the second start position in the contest. This meant that there would be more than an hour of songs that would follow which meant that the French song would be long forgotten. The song itself, when it came around, almost moved me to tears. It’s a song speaking from the point of view of a lone survivor of a village that had been wiped out during a war. Remembrance is something that is very close to my heart and this song plays straight to that part of me.

5. [Serbia] Bojana Stamenov – Beauty Never Lies. When this song came rolling around at number 8 I started wondering how they could put the clear Eurovision winner so early (winners usually come from the 10-14 interval or around the 20th starting position). A classic “beauty and the beast” song where the twist is that the “monster” is the girl. Sang as an anthem for heavy-set women, by an excellent singer who really lets it rip once the song’s rhythm switches from ballad to dance-floor, I thought it couldn’t be topped. I was wrong.

4. [Italy] Il Volo – Grande Amore. Slotted as an afterthought in the last starting position the Italians are the moral winners of this year’s Eurovision. Basically the Italians can put out two types of songs. The forgettable pop ballad that sounds like an Eros Ramazotti knock-off, or this type of music that is heavily influenced by opera and pays tribute to the natural musicality of the Italian language. Having finished third behind the two political juggernauts of Russia and Sweden, these “three tenors” should pat themselves on the back. Personally, I have a slight reticence towards Italian songs which prevents me from grading this as my number one. I had a hard time figuring out its appropriate rank, because it’s so stylistically different from everything else. Eventually I settled at placing it here because I couldn’t bring myself to slot it in between any two of the following songs.

3. [Australia] Guy Sebastian – Tonight Again. When this song rolled around I thought this would be this year’s winner (knocking the Serbians off the pedestal). This song should have come in second or third at least and it did receive some very consistent voting. Showcasing a Will Smith style stage persona, Guy Sebastian was absolutely fantastic. The song is extremely catchy, despite the lyrics being a little limited. The live delivery of the song also surpassed all expectations based on the single video.

2. [Belgium] Loïc Nottet – Rhythm Inside. Immediately following the previous song in the contest as well, my mind was blown again by the Belgian 17 year-old. A lot more conceptual than just pop, I was expecting this song to fly over the heads of most Eurovision enthusiasts. It was the live delivery that propelled this song so high in my chart and seeing that kid move so expressively, it also doesn’t hurt that it has an extremely catchy hook.

1. [Georgia] Nina Sublatti – Warrior. This goth chick from Georgia was truly something else. It was the closest this year’s contest came to rock, which is probably why I ranked it this high. The live delivery was absolutely devastating, improving the effect of the original single video tenfold. Also it was one of the few cases when the delivery improved between the semi-final and the actual final.

The truth is that whenever I listen any of the 3 songs I’ve marked as 1,2,3 it feels like that song should be number 1, the differences between them are so slight. In the end, I guess I’m tributary to my own life’s philosophies and would much rather resonate to a song about being a warrior, rather than the “we are all heroes” which was preferred by the mainstream. See you in two years, if we’re not at war by then.

Youtube Playlist: https://www.youtube.com/playlist?list=PL22fL6MGar7gWCcoc5P6CrS2uDkQWjyke

Anunțuri
Categorii:Bilingual, Evenimente Etichete:, ,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: