Prima pagină > Bilingual, Politice > Unde suntem/Where We Are (bilingv RO/EN)

Unde suntem/Where We Are (bilingv RO/EN)

(English version below)

N’am scris de ceva vreme nimic pe blog pentru că am tot așteptat să mă lămuresc în ce scenariu suntem. Câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis nu numai că a reprezentat o maximă surpriză, dar și felul în care a câștigat m’a făcut să mă întreb dacă am avut parte de victoria unui politician abil dar încă neîncorporat în sistem care a știut să speculeze momentul și să se strecoare pînă în vîrful piramidei sau am asistat la reluarea controlului asupra celei mai de sus poziții din organizarea instituțională a țării de către servicii printr’un om de-al lor.

Nici acum nu sunt sută la sută sigur, dar lucrurile încep să se solidifice pentru una dintre variante, mai ales din jocul actorilor politici din ultima vreme dar și privind retrospectiv. Momentul decisiv pentru mine a fost acceptarea lui Eduard Helvig în fruntea SRI. Este un salt de imaginație mult prea lung, pentru mine în condițiile în care nu am uitat cum se fac lucrurile în țara asta, să cred că SRI-ul, cel mai important dintre serviciile de informații române, ar putea să accepte în funcția de conducere (chiar și una non-executivă) pe un om din afara sistemului. Cred că nu avem vre’un dubiu în această privință față de nici unul dintre șefii SRI și SIE de după 1989, astfel încât și asupra lui Helvig se întinde același nor. Problema apare atunci când încercăm o analiză retrospectivă a parcursului lui Helvig și apoi al lui Iohannis din perspectiva aceste noi revelații.

13 octombrie 2009. PNL-ul condus de Crin Antonescu îl propune pe Iohannis, ca din neant, pentru funcția de premier în condițiile în care guvernul Boc fusese demis prin moțiune de cenzură. PSD-ul condus de Mircea Geoană se raliază reticent la această propunere. Președintele în funcție, Traian Băsescu a ales să ignore acordul dintre cele două partide precum și consensul la care ajunseseră acestea și a nominalizat un nou premier după un algoritm inventat de el. Refuzul de atunci al lui Băsescu, ‘l-a credibilizat instant pe Iohannis și cum Băsescu reprezenta la ora aceea atât securitatea cât și nomenclatura (aici) acest lucru ‘l-a făcut pe Iohannis să pară ca un om din afara sistemului. Astăzi, însă, când știm ceva mai multe despre Iohannis (un parcurs destul de liniștit la Sibiu de unde nu a încercat nimeni să’l înlăture, o acumulare de bunuri imobiliare care sunt dificil de explicat, deși nu imposibil) ipoteza că numele lui Iohannis ‘i-ar fi fost suflat în urechea lui Antonescu de către șeful de astăzi al SRI care pe vremea aceea era principalul consilier al lui Antonescu începe să prindă consistență.

Valul de arestări și investigații începute în ultimele luni împotriva unor oameni cheie ai regimului Băsescu, nu cred că reprezintă trezirea justiției de sub jugul regimului, ci mai degrabă o operațiune de epurare a componentei nomenclaturii din viața publică. Cred că câștigarea președinției de către Iohannis a reprezentat câștigarea bătăliei pentru putere de o facțiune a serviciilor care s’a hotărît că nu mai are nevoie de vechea nomenclatură și că poate controla politicul prin oamenii săi. Reprezentanții regimului Băsescu au fost dați la o parte și vor fi sacrificați pe altarul justiției. Reprezentanții facțiunii Ponta sunt încă în limbo, va veni probabil și momentul lor. Asupra lui Ponta personal sunt destule atacuri astfel încât unul dintre ele să’și atingă ținta, și chiar și în caz contrar, căderea susținătorilor lui Ponta va duce și la căderea lui. Curățirea scenei politice poate avea atât un efect pozitiv cât și unul negativ. Dacă vectorii principali de imagine dispar de pe scena politică, e foarte posibil ca participarea la vot să scadă și ea. Dacă scade prezența la vot, numărul de voturi necesare pentru a influența balanța într-o parte sau în alta va fi semnificativ mai mic decât diferența de un milion de voturi dintre Ponta și Iohannis de la ultimul tur. Avantaj servicii. Mai mult decât atât, în toate scrutinurile de pînă acum, o parte semnificativă a populației a votat împotriva cuiva, iar dispariția jucătorilor notorii împotriva cărora se duceau destule voturi, poate avea ca rezultat și dispariția voturilor respective.

Schimbările preconizate la legea electorală (reintroducerea votului pe liste), declararea drept neconstituțional al articolului din lege care impune anumite limite asupra semnatarilor pentru formarea unui nou partid politic, toate duc la perspectiva instaurării unui spectru politic similar cu cele existente în democrațiile occidentale cu două partide mari aflate unul în opoziție doctrinară față de celălalt, și cu o multitudine de partide și partidulețe satelit care le împiedică pe cele două mari partide să’și formeze un guvern monocolor. Este cel mai bun sistem pentru a te asigura de stabilitatea politică au unei țări. Un asemenea peisaj este forțat la nesfârșit să mențină status quo-ul pentru simplu motiv că nu va atrage niciodată destule voturi pentru a’l schimba. Iar dacă ești un serviciu secret interesat de putere și de control, cel mai de preț lucru în serviciul acestora îl reprezintă predictibilitatea, iar cea mai predictibilă ecuație este o constantă.

Scopul vechi de distrugere a partidelor istorice pare să’și fi atins și el țelul. Co-președinții PNL sunt Alina Gorghiu (dacă spun că e din eșalonul doi al vechiului PNL, probabil că o promovez) și Vasile Blaga, buldogul securist care a vegheat la realegerea lui Băsescu în 2009. La congresul din vară e sezon deschis la vânătoare și cred că, în absența unui candidat cu adevărat liberal la președinția partidului, un candidat care ar putea repara blazonul partidului în ochii vechilor suporteri liberali (sincer nu’mi imaginez cine ar putea fi), cel mai probabil un fost PD-ist va ajunge președintele PNL. Spuneam că scopul distrugerii partidelor istorice și-ar fi atins țelul, și susțin acest lucru. Deși PNL, cel mai probabil va rămîne relevant pentru scena politică românească, va deveni o formă lipsită de fond, controlată din spatele scenei, pentru binele serviciilor, rol pe care l-a mai jucat și sub influența lui Stolojan între 2000 și 2004. Îmi doresc din tot sufletul să nu fie așa, dar timpul va scoate adevărul la lumină.

În contextul golirii de oameni cu imagine pozitivă din vechiul PNL trebuie privită și cruciada justițiarilor împotriva lui Varujan Vosganian. E chiar amuzant cum domnul Vosganian se întreabă pe blog cine’i poartă sâmbetele și de ce, dar nu’și dă seama că rămăsese cea mai vizibilă personalitate pozitivă din PNL cu șanse poate chiar la congresul din vară, dacă ar fi rămas în cărți.

Vânătoarea din justiție nu numai că se subordonează viziunii de deasupra, dar, în nici un fel, nu induce ideea de justiție independentă. Dimpotrivă, arată o “justiție” care a scăpat de sub un regim căruia ‘i-a acordat imunitate totală atîta vreme cât acesta era la putere, și care acum, odată cu stabilirea unui nou regim, își ia absolut toate revanșele față de vechiul regim. Justiția este aservită puterii, din păcate și este folosită politic. Este cel mai bun exemplu al micilor concesii care fac loc șuvoiului de imoralitate. Nu’mi fac nici o iluzie că după cazurile Năstase, Becali, Voiculescu și Fenechiu atunci când cineva este anchetat penal pe criterii politice, va mai scăpa de zăbrele. Tot ce pot să sper este ca măcar de data asta să reușească să’i închidă în urma unor procese corecte în care vinovăția să fie probată și nu inventată ca în unele din cazurile de mai sus, dar sunt sigur că deja au fost prescrise condamnările.

Nu ‘mi-au plăcut reacțiile din media vizavi de aceste investigații pentru că acestea s’au împărțit în două categorii. Cei care odată se indignau la condamnările lipsite de sens ale lui Năstase sau Voiculescu și la tratamentul “procurorilor” față de doctorul Brădișteanu, acum erau exaltați la arestarea Udrei. Alții, care odată proslăveau justiția independentă și lingeau cururile procurorilor sus-menționați, acum se indignau la reacția evident târzie a “justițiarilor” în cazurile de mai sus. Și unii și alții se găsesc într’o profundă eroare.

Un citat esențial din Confucius spune că “începutul înțelepciunii este a le spune lucrurilor pe nume” și nu mă miră deloc că poți să întorci internetul în limba română cu lopata și fără a da de el. Iată’l aici în engleză: http://www.goodreads.com/quotes/106313-the-beginning-of-wisdom-is-to-call-things-by-their. Nu mă miră pentru că noi avem un fetiș de a ne minți pe sine care pare mult mai dezvoltat decât al altor popoare. “Justiția” nu numai că nu este independentă dar nu este nici măcar justiție. Curtea consituțională a încălcat cu nonșalanță principiile dreptului comun dînd două judecăți diametral opuse față de același subiect (aici). Președintele, cel care insituțional are rolul de cel mai important apărător al consituției, s’a șters cu ea la cur ori de câte ori a avut ocazia. Emil Boc a boicotat în parlament discursul Regelui Mihai în 2011, iar în 2015 ‘i-a făcut pe Principele Radu și pe Principesa Margareta cetățeni de onoare ai Clujului, să nu mai vorbesc de faptul că după cel mai dezatruos mandat de premier din istoria post decembristă a României a fost ales primar la Cluj. Ipocrizia a fost cusută în sîngele românilor, și este manifestă pe toate palierele societății.

E bine că nenorociții ăștia sunt anchetați, și e bine chiar dacă se face așa de târziu, pentru că măcar transmite generațiilor viitoare de corupți că, oricât vor trebui să aștepte “procurorii” înainte de a’și putea face treaba, ‘și-o vor face din secunda în care se schimbă puterea, atîta vreme cât le-au fost date motive pentru asta. Personal nu mă excită în nici un fel că Udrea e la bulău, oricât aș urî-o, și nici că se cacă la veceu turcesc pentru prima oară în viață de când s’a crăcit în fața lui Cocoș ca să scape de la Buzău. Nici măcar n’o privesc ca pe o victorie de etapă. Am să sărbătoresc, poate, dacă va fi condamnată, și mai ales dacă îi va fi probată vinovăția, dar pînă atunci refuz să mă implic emoțional în “cazul Udrea” și nu’l privesc nici ca pe trezirea justiției din morți ci doar ca pe un simptom at trecerii “justiției” sub un nou regim.

În încheiere, mai am un singur lucru de spus: Udrea anchetată, Videanu anchetat, lațul se strânge în jurul lui Băsescu fiind anchetați unul dintre gineri și fata cea mare, Horia Georgescu anchetat. Absolut toate personajele din mass media, trebuie sa facă coadă la pupat în cur, la Badea, Gâdea și Ciutacu. Și dacă nu înțelegeți pentru ce, poate că ar trebui să vă așezați și voi la coadă.

–––––––––––––––––––––––––––––––––

I’ve kept off the blog for a long time because I’ve been waiting to get a clearer picture of the scenario in which we’re playing. Klaus Johannis winning the elections in itself was a great surprise, but also the fashion in which he won made me wonder if I was witnessing he victory of an able politician whom, as of yet, was not incorporated by the system, who knew how to squeeze himself through and up to the top of the pyramid or I was witnessing the agency taking back control over the highest ranking position in the state through one of their own ranks.

I’m not 100% certain even now, whether it’s one or the other, but things tend to solidify around one of the two theories, especially going by the political moves of late, but also when looking back while taking into account these moves. The turning point for me was Eduard Helvig being appointed as head of the Romanian Information Service (SRI). It would be too much of a leap to imagine, especially knowing how things get done in this country, to believe that the SRI, the most important of Romanian intelligence agencies, would accept a leader (even a non-executive leader) coming from outside the intelligence farm system. I believe there’s no dispute about the fact that none of the heads of the Romanian intelligence services (SRI and SIE) appointed after 1989 were from outside that system, therefore we have to extend the same suspicion to Helvig. Problems arise, however, when looking at Helvig’s track chart in retrospect and that of Johannis as well.

October 13th, 2009. The National Liberal Party (PNL) led by Crin Antonescu propose, in a surprising move, Klaus Johannis for prime minister, since the Boc government had been successfully impeached. The Social Democrat Party (PSD) led by Mircea Geoană, reticently give their support to this proposal. The president at the time, Traian Băsescu, however, chooses to ignore the agreement between the two parties nominates another prime minister going by an algorithm only he could come up with. Băsescu’s refusal of nominating Johannis, bestowed upon the German ethnic instant credibility and since Băsescu, at the time, was the outmost representative of the old nomenclature and the old intelligence service it made Johannis appear as though coming from outside of the system. Today, though, knowing more about Johannis (a rather safe and silent time in charge of Sibiu with little or no opposition, an accumulation of properties that is difficult to explain, though not impossible) the theory hat Johannis’ name was dropped into Antonescu’s ear by the now chief of the SRI and then top adviser to Antonescu, it starting to take shape.

The wave of arrests and investigations that have occurred in the past months of some key men of the Băsescu regime is not the awakening of the justice system from under the yoke of the former regime, but most likely a coordinated operation of eliminating the old nomenclature from the public scene. I believe that Johannis winning the presidency was a power struggle won by a faction of the intelligence community that decided it has no more use for the old nomenclature and that it can control the political scene through its own people. The people of the Băsescu regime have been cast aside and will, most likely, be sacrificed on the altar of Justice. The Ponta people are still in limbo, but their time will come. There have been numerous attacks launched at Ponta, enough that one of them will hit home, but even if none of them do, bringing down all of Ponta’s supporters will eventually bring about his own downfall. This cleanup of the political scene can have both positive and negative effects, though. If the main political actors vanish from the scene, there’s a high likelihood that overall voter turnout will go down. In this case, the number of votes needed to tip the balance into one side or another will be significantly smaller than the one million votes of difference that separated Ponta and Johannis in the previous elections. Advantage to the intelligence community. This is compounded by the fact, that in all of the election rounds that were held since 1989 a lot of the vote was a negative vote and the disappearance of these actors will no longer motivate people to vote against them and might result in these people staying home altogether.

The prognosticated changes of the electoral law (going back to a list system), the declaration as unconstitutional of the restrictions about the people required to found a new political party, they all tend to lead to a political landscape that is similar to that of those in most western democracies with two large parties that doctrinally oppose each other and a number of small and satellite parties that prevent the two large parties from forming a single-colour government. This is the best system to ensure the political stability of a country. This landscape is forever doomed to keeping the status quo for the simple reason that there will never be enough votes to change it. If you are an intelligence service that is interested in power and control, the most important factor ensuring that is predictability and the most predictable equation is a constant.

The old goal of eliminating the historical parties seems to have also hit home. The co-presidents of PNL are Alina Gorghiu (if I were to refer to her as coming from the second rank of liberal politicians, I would be promoting her) and Vasile Blaga, the old Securitate bulldog who watched over Băsescu’s reelection back in 2009. Come the summer congress, there will be open season and I believe that, in the absence of a truly liberal candidate who could restore the party image in the eyes of the old liberal supporters (frankly I can’t imagine who could this candidate be), it’s most likely that a former PD member will become president of the new PNL. I reiterate that the goal of eliminating the historical parties has hit home, because, despite of the fact that PNL will most likely still play a very active role in Romanian politics, it will remain a soulless hull controlled with puppet strings by the intelligence community behind the scenes, this being a role that PNL has played before, between 2000 and 2004 under the influence of Teodor Stolojan. I desperately wish to be proven wrong in this case, but only time will tell.

We have to look at the judicial crusade against Varujan Vosganian in the same context of eliminating people that still benefited from a positive perception from the old PNL. I find it funny that mr. Vosganian questions via his blog the identity of those carrying out this crusade and the reason for its existence, but cannot perceive of himself that he had remained the most notorious member of the old PNL that had a positive public image, thus, maybe even, having a chance at the summer congress, had he remained a member.

The crusade launched by the justice system is perfectly consistent with the theory presented above and in no way does it project the image of an independent judiciary system. Quite the contrary, it projects the image of a system that finally came out from under a regime to which it had previously awarded total immunity, a system that now, with the coming into power of a new regime, is cashing in on every payback it has to the former one. The justice system is, sadly, subservient to those in power and, as a result, is politically run. This is the best example of the small concessions that bring about a downpour of immoralities. I have absolutely no illusions that, following the Năstase, Becali, Voiculescu and Fenechiu cases, anyone brought under investigation due to political interests will manage to avoid prison. The most that I can hope for is that this time around they will be put there following proper trials where their faults can actually be proven in court instead of assumed as was the case for some of the above, but I am certain that the conviction documents have already been passed down.

I have not been very fond of the mass media reactions regarding these investigations because they basically fell into one of the two categories. Those that once were struck by righteous indignation with regards to the senseless convictions of Năstase or Voiculescu and to the investigators’ treatment of doctor Brădișteanu, were in the throws of ecstasy now at the sight of Udrea being arrested. Others who were once singing praises to the “independent justice system” and ass-kissing the above mentioned investigators, were now outraged at the late reaction of the judicators. Both categories are profoundly wrong.

An essential quote from Conficius tells us that “the beginning of wisdom is to call things by their proper name” and it comes as no surprise to me that you can take a digging implement and turn over the whole of the Romanian language websites and not come across it. There is no surprise because we have a fetish of lying to ourselves that is much more preeminent than that of other peoples’. “The Justice System” not only is it not independent, but it’s not even justice. The Constitutional Court has nonchalantly broken the most basic principles of common law by issuing two separate and opposing rulings with reference to the same cause. The president, the chief protector of the constitution, has wiped his own ass with it every chance he got. Emil Boc, boycotted King’s Michael speech to the chambers of parliament back in 2011 and in 2015 awarded the status of honorary citizens of Cluj to Prince Radu and Princess Margarita, and don’t even get me started on the fact that after having the most disastrous mandate of prime minister in Romania’s post 1989 history, he got elected as mayor of Cluj. Hypocrisy has been sawn in to the Romanian DNA and is manifest in all levels of society.

It’s a good thing that these bastards are under investigation, and it’s still a good thing despite how late it’s being done because it tells the future generations of corrupt officials that, no matter how long the wait, investigators will do their job once there is a power shift and as long as there is reason to do it. Personally I don’t care that Udrea is behind bars right now, no matter my own hatred towards her, and I also don’t care that she probably hasn’t used a toilet this primitive since she slept with Cocoș to get herself out of Buzău. I don’t even perceive this as a stage win. I will, most likely celebrate should she be convicted and especially if her guilt will be proven in court, but until such time I refuse to let myself invest emotionally in the Udrea case and I certainly don’t regard it as an awakening of the justice system but just as a symptom of its passage under a new regime.

To conclude, there is one more thing: Udrea is under investgation, Videanu is under inverstigation, the noose is tightening around Băsescu with one of his sons in law and his oldest daughter being under investigation, Horia Georgescu (former head of the National Agency for Integrity, ANI) is under investigation. Absolutely all the people (they know who they are) that activated in the media between 2009 and 2014 should line up behind Badea, Gâdea and Ciutacu and register to kiss their ass. And if you don’t see why that is, then maybe you should queue up behind them as well.

Anunțuri
Categorii:Bilingual, Politice Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: