Prima pagină > Politice > Votul peste hotare – o perspectivă Elvețiană

Votul peste hotare – o perspectivă Elvețiană

Am avut de curând o discuție pe parcursul unui prînz cu un coleg elvețian, care m’a uns pe suflet. Mai țineți minte voi Elveția? Țara aia din mijlocul Europei care nu are nevoie de UE? Țara aia în care toată lumea laudă democrația că merge ca unsă? Țara aia care rezolvă absolut orice probleme pe bază de referendum? Țara aia în care manipulările ieftine nu țin la marea masă a populației? Țara aia în care serviciul militar este o datorie pentru fiecare bărbat sub 34 de ani, deși n’a mai luptat într’un război din 1815?

Ei bine, colegul meu, cu câțiva ani în urmă, a trăit o perioadă în Singapore, fiind deplasat cu serviciul acolo, și, între alte povești din experiența asiatică, a adus vorba de o întimplare petrecută cu puțin timp înainte de a pleca, atunci când a informat autoritățile elvețiene că nu va mai trăi în țară o bucată de timp. În acel moment s’a pus problema dacă să’și păstreze dreptul de vot sau nu, adică dacă autoritățile elvețiene se angajau să’i transmită la noua lui adresă din Singapore, un formular de vot prin poștă de fiecare dată când ar fi fost necesar. Colegul meu a refuzat să’și păstreze dreptul de vot pe perioada respectivă argumentînd că, în primul rînd, nefiind în țară, nu s’ar putea folosi de rezultatele votului său și nu ‘i-ar părea corect să își impună voința asupra celor care au de trăit cu consecințele votului, iar în al doilea rînd ‘i-a părut că nu va putea să se informeze adecvat și ca atare nu s’ar putea exprima în cunoștiință de cauză. Auzindu’l ‘mi-a venit să’l iau în brațe, pentru că omul ăsta, mișcat de propriul bun simț și de educația primită a ajuns, de la sine, la aceeași concluzie pe care eu o tot latru de 5 ani și anume că persoanele stabilite în afara țării, care nu mai au contact direct cu realitatea cotidiană, nu ar mai trebui să aibă drept de vot în alegeri legislative, administrative sau prezidențiale.

România a avut și are o diasporă extrem de numeroasă, tribut al persecuțiilor comuniste și, mai apoi al sărăciei permanente din țară de după 1990 fapt ce a făcut pe oricine a putut suporta povara ruperii de neam și de glie să se stabilească peste hotare. La fiecare tură de alegeri votul diasporei, păstrat, pentru că noi nu suntem în stare să gândim individual ci doar la sistem de turmă (deh, tribut mentalității comuniste care a spălat creierele societății vreme de mai bine de 40 de ani), nu a avut repercusiuni majore fiind înghițit de trendul general de vot. Acest vot, însă, a fost mai mereu unul aberant, complet deplasat față de ceea ce s’a înregistrat pe teritoriul României, lucru perfect explicabil de altfel, prin “detașarea” față de realitatea locală pe care o sublinia și colegul meu ca principal argument împotriva votului. În decembrie 2009, însă, această aberație, a fost de ajuns să schimbe rezultatul general al votului, astfel încât deși pe teritoriul României, cu chiu cu vai s’a stabilit o majoritate extrem de mică, distribuția atât de aberantă și diferită a votului în diaspora a fost deajuns, chiar și în condițiile procentului mic de votanți (deși la acel vot s’a înregistrat cea mai mare participare din diaspora din toate timpurile – BACONSKY-FRAUDĂ-PARIS – sau absolut toate institutele de statistică din lume trebuie să se închidă pentru că legile stohastice sunt invalidate de ceea ce s’a petrecut la acel vot) pentru a schimba rezultatul alegerilor. Doar pentru aducere aminte, în țară ieșise 50,x% pentru Geoană și 49,z% pentru Băsescu, în vreme ce în diaspora Băsescu a câștigat cu 78,86% la 21,14%. Anul acesta la alegerile europarlamentare PMP a înregistrat național un procent de 6% clasîndu-se pe locul 6 în preferințele românilor, în urma UDMR și a unui candidat independent, dar în diasporă au luat locul întîi cu 28%. La parlamentarele din 2012, la senat, în condițiile în care ARD a strîns 16,7% național a luat 40% în diasporă, iar USL, cu 60% național, a luat doar 28% în diasporă. Și acum, la primul tur, Ponta a luat 40% național și doar 15% în diasporă. Tendința de a fi complet paraleli cu realitatea și cu pulsul României este ceva demonstrat cu vîrf și îndesat în ultimii 5 ani. Dar noi ne încăpățînăm să menținem pentru românii stabiliți în afara granițelor, dreptul de vot. Ba chiar, la începutul lui 2014, s’a iscat un mare tămbălău, când (evident că pe surse, și prost informate, cum altfel?) a apărut povestea cum că guvernul român le cere cetățenilor stabiliți peste hotare să se înregistreze la ambasată în registrul electoral permanent cu 30 de zile înaintea scrutinului ca să beneficieze de dreptul de vot. Nici pomeneală ca o asemenea inițiativă de minim bun simț să fi fost propusă, de fapt, către un for decizional, dar vai, ce scandal a generat. Apropos, dragii mei care v’ați sensibilizat atunci, când a fost cu povestea cu înregistrarea, mai stătea curul vostru la coadă dacă erați deja pe listă?

Toată povestea cu votul prin corespondență și cu votul electronic este doar tăiere de frunză la câini. Legea electorală de la noi din țară prevede unele dintre cele mai spartane condiții de votare din lume, iar aceste condiții nu pot fi îndeplinite de nici una dintre cele două metode de vot la distanță dezbătute, pentru simplul motiv că în momentul votului nu vor exista reprezentanți oficiali care să ateste că votantul este singur și nu este ghidat/cumpărat/constrîns să’și acorde votul pentru unul dintre candidați sau dintre partide. Așa că mucles, feisbuciștii! Ne concentrăm și noi pe ceva conret, cum ar fi un bilet dus întors pentru weekendul cu 16 Noiembrie, sau dăm din gură în continuare cu “să ni se dea”, “să ni se facă”?

Revenind la subiect, însă, la ora actuală, nebunii și debilii (așa scrie’n lege), deci persoane complet rupte de realitate nu beneficiază de dreptul de vot și pe mine mă doare fix în cur că pentru turul următor de alegeri opțiunea lor va fi predominant aceeași cu a mea, pentru că principiile enunțate de colegul meu elvețian nu sunt negociabile. În cel mai extrem caz, aș putea înțelege înființarea la sediul Autorității Electorale Permanente o secție de vot “anticipat” care să se dechidă cu o lună sau cu trei săptămîni înainte de ziua alegerilor pentru românii care știu că vor fi plecați din țară în data respectivă, dar să fie primiți doar cei cu rezidența în România.

Anunțuri
Categorii:Politice Etichete:
  1. Noiembrie 4, 2014 la 6:23 pm

    Da, este o abordare corecta. Macar in ceea ce priveste referendumurile s-ar putea aplica un sistem in care, din timp si cu eforturi birocratice minore, sa se poata inscrie pe listele electorale doar cei care doresc sa participe la viata cetatii si sa nu fie luati in calcul toti cei care , dintr-un motiv sau altul, ii doare-n cur de problema supusa votului dar care burdusesc listele electorale si imping cvorumul undeva sus, sus de tot, aproape de cer.
    Oricat de informati ar fi datorita internetului sau a contactelor cu cei din tara, inevitabil cei aflati la mare distanta nu pot percepe realitatea din tara la dimensiunea ei corecte. Tot timpul se vor gasi tampiti care sa aprecieze „anticoruptia” unei persoane ca M.Macovei dar care sa nu stie sau sa ignore afirmatiile ei din PE , una dintre ele fiind cea cu cele 2 milioane de voturi fraudate.

  2. Valeriu Catina
    Noiembrie 4, 2014 la 7:18 pm

    1) Argumentul tau ca romanii din diaspora nu ar trebui sa aiba drept de vot deoarece sunt „deconectati de realitatile cotitidiene” este pueril. Faptul ca locuiesc in alta tara ii descalifica pur si simplu? Dupa parerea ta analfabetii ce pot fi cumparati cu o sticla de ulei pot beneficia de dreptul de vot, deoarece locuiesc in Romania, in timp ce un absolvent al Kings College nu ar trebui sa aiba acest drept fiinca s-a mutat in Anglia. Cum e cu aia relocati la 1 km de granita (spre exemplu Banatul Sarbesc)? Dar cu studentii romani din strainatate?
    2) Din nou, ar trebui suspendat dreptul de vot diasporei pentru motivul ca are optiuni complet diferite de cei din Romania? Diferenta de optiune vine din modul diferit de gandire. Nu te poti astepta ca unul ce a locuit ultimii 20 de ani la Londra sa vada lucrurile la fel cu unul ce a locuit toata viata in curul Teleormanului. Crezi ca s-ar deranja sa voteze daca ar fi deconectati de ralitatile din Romania?
    3) La intoarecera unui dezradacinat in Romania i se da inapoi dreptul de vot, sau trebuie sa treaca ceva timp pana se reconecteaza la realitatile locului?
    4) Nu votul diasporei e aberant ci imbecilitatile debitate de tine!

    • Noiembrie 4, 2014 la 7:48 pm

      Deși ești cel puțin nepoliticos în exprimare am să’ți ofer totuși un răspuns pentru că poate nu ai înțeles ceea ce am vrut eu să susțin.

      Eu am plecat de la povestea unui cetățean educat în cu totul alt mediu decât suntem noi, care a renunțat VOLUNTAR la dreptul său de vot atunci când a plecat din țară, deși statul său ‘l-ar fi asigurat prin corespondență, pentru că omul a înțeles că votul nu este numai un drept ci și o responsabilitate pentru care nu s’a mai simțit pregătit atîta vreme cât nu lua pulsul elveției „la zi” sau măcar „la săptămînă”.

      Am încercat să aplic același filtru al gândirii elvețianului meu la felul în care privește și românul votul de peste hotare și am constatat că absolut nicăieri nu este privit votul ca pe o responsabilitate personală (nici măcar în țară) iar asta e o problemă de care am mai dat și în trecut și de aici am scris ce ai citit și tu mai sus.

      Și acum vizavi de punctele tale:

      1) După părerea mea, proprie și personală, ar trebui să’ți câștigi dreptul de vot înainte de fiecare tur de scrutin prin completarea unui test care să ne asigure că ești capabil de logică și că ești la curent măcar cu evenimentele majore din țara în care trăiești. Știu că e imposibil să institui așa ceva, deci acolo unde se poate trage o linie, am s’o trag. Nebunii, debilii, cei decăzuți din drepturi prin sentință judecătorească și nerezidenții. Asta e o linie care, în prima parte e trasă deja, iar în a doua parte poate fi trasă fără prea mari costuri.
      2) Faptul că diaspora a votat mereu aberant atunci când s’a raportat la trendul de pe teritoriu este doar un fapt ce vine în a susține teoria pe care am enunțat-o cum că oamenii de acolo nu lucrează cu toate informațiile la bord. Nu știu dacă ai habar de statistică, dar ceea ce am spus eu nu are nici o problemă cu diferența de opțiune (eu și cu maică-mea locuim la 1,5 KM distanță și am votat diferit) ci cu un trend consistent de abatere puternică de la medie pe o serie de observații.
      3) Din clipa în care îți restabilești rezidența poți vota la următorul eveniment electoral.
      4) Votul diasporei este aberant statistic și e păcat ca un om cu atîta comandă asupra gramaticii și capabil să dea o încheiere atît de iscusită diatribei sale să refuze să accepte niște concepte de logică elementară și, în fond, de bun simț, doar pentru că nu ‘i-a ieșit la zaruri cum a vrut el.

      Iți scot, din nou, în final, în evidență, că la aceste alegeri, votul de peste hotare a fost favorabil candidatului pe care ‘l-am votat și eu și, cel mai probabil, va fi la fel și în turul II, dar asta nu mă împiedică să susțin ceea ce am spus mai sus pentru că principiile responsabilității unuia pentru votul său nu sunt negociabile. Chiar, cum unii spun că Ponta își umflă procentele cu analfabeți, pot spune și eu că Iohannis își umflă procentele cu diasporeni. Și unii și ceilalți au un nivel comparabil de informație la dispoziție pentru a’și lua decizia.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: