Prima pagină > Politice > De ce nu Ponta

De ce nu Ponta

Îmi vine foarte greu să scriu un articol despre motivele pentru care Victor Ponta nu ar trebui ales președinte în Noiembrie, dar motivele nu sunt pentru că nu aș avea ce să scriu de rău despre el, ci pentru că îmi este destul de greu să sortez prin tot zgomotul și toate temele false care s’au tot agățat de coada lui în decursul timpului și să ajung la adevăratele motive pentru care nu ar trebui să ajungă președinte.

61510307

Cea mai la îndemînă temă din zilele astea o reprezintă acuza de a fi fost ofițer acoperit al SIE în perioada 1997-2001. Ei bine, această temă nu contează, pentru că a fost lansată pe piață de nimeni altcineva decât de tovarășul Băsescu. Sunt trei motive pentru care aleg să o desconsider, primul dintre ele este că din 2012 încoace eu am refuzat să mă mai uit în gura lui Traian Băsescu, omul este complet și irevocabil dus cu pluta, și chiar dacă ‘mi-ar spune ora exactă precis pînă la milisecundă tot nu m’ar interesa. Al doilea motiv este că acest atac lansat la adresa lui Ponta nu are altă destinație decât în a împinge din nou discuțiile despre campanie departe de esențial și să amplifice zgomotul în care a fost înfășurată imaginea lui Ponta. Al treilea motiv îl reprezintă lipsa de dovezi efective pentru a susține această teorie cu ofițerul acoperit și, în ultimă instanță, irelevanța pe care o reprezintă la subiectul actual – candidatura la președinție. Să presupunem pentru o secundă că informația ar fi adevărată și că Ponta ar fi fost într’adevăr în serviciul SIE pentru perioada invocată de Băsescu (1997-2001), care este, de fapt, gravitatea faptului? Mesajul care este replicat de răspîndaci este că ar fi încălcat legea… De fapt, situația este destul de interesantă pentru că Ponta de fapt ar fi încălcat constituția – lucru destul de “cool” dacă te gândești că a făcut-o pe persoană fizică, iar tovarășul Băsescu, oricât s’a străduit, nu a reușit așa ceva – iar pentru situația în cauză nu cred să existe vre’o lege scrisă în baza căreia să fie anchetat penal. În nici un caz nu’l poți ancheta pentru înșelăciune pentru că Ponta nu a fost inițiatorul ci chiar statul român. În cel mai rău caz, dezvăluirea, dacă e adevărată, poate doar să ofere ocazia celor ce au luat parte în procese administrate de Ponta pentru a desființa sentințele respective. Chiar dimpotrivă, în cazul în care Ponta chiar a fost ofițer acoperit, singurul care a încălcat legea și poate primi vre’o sancțiune penală este însuși tovarășul Băsescu pentru divulgarea unui secret de stat.

O altă temă băsistă favorită de mestecat atunci când vine vorba de Ponta o reprezintă plagiatul. În primul rând, am să admit ca adevăr ceea ce susține absolut toată lumea: porțiunea introductivă a lucrării de doctorat a lui Victor Ponta poate fi regăsită literă cu literă în cartea unui fost profesor al său. Ca formă, da, sunt de acord, asta înseamnă copy-paste. Pe de altă parte, doctoratul nu ‘i-a fost retras deoarece, trecând peste porțiunea introductivă, lucrarea este una originală, nici n’ar avea cum fi altfel ținând cont că tematica o reprezenta un proiect pilot pentru UE la care a participat însuși Ponta. Dacă adăugăm la asta declarațiile publice ale profesorului său din încă primele ore a izbucnirii scandalului prin care acesta enunță clar, cu subiect și predicat că Ponta nu a plagiat, și mai adăugăm și obiceiul practicat pretutindeni al unor profesori de a’și utiliza elevii în “compilarea” unor lucrări pentru publicație, obicei împămîntenit în mediul universitar nu numai la noi dar și în țări precum Franța sau Belgia (probabil și altele dar aici am cunoscut cazuri concrete), cred că ne dăm ușor seama că există o șansă ca inclusiv introducerea copy-paste să reprezinte de fapt material original Victor Ponta. Chiar și așa, tema în sine este un non-issue flagrant mai ales în contextul în care oamenii care au alimentat tradițional subiectul sunt aceiași care lăpăiau explicațiile și calculele lui Funeriu la Dan Diaconescu în studio vizavi de viteza mîinii prezidențiale.

O a treia tîmpenie vizavi de motivația pe care o are Ponta de a ajunge președinte o reprezintă inepția pervertirii justiției odată cu grațierea lui Voiculescu. Un mare rahat cu prune… Ponta nu numai că nu are nevoie de Voiculescu după ziua votului, dar ‘și-ar face sie’și un deserviciu major prin eliberarea hocheistului de la pîrnaie. Cât privește controlul pe care ‘l-ar avea mai apoi Ponta asupra justiției, e bine să nu uităm că sunt efectele directe ale reformei Macovei care a pus în mîna președintelui mandatul oricărui judecător sau procuror din țara asta, iar această problemă este una care ar trebui pusă tuturor candidaților pentru că oricine va câștiga funcția de președinte, își va subordona, LEGAL, justiția. Săru’mîna, tanti Xanax!

Problemele lui Ponta însă, sunt cu totul altele, iar faptul că mass-media băsistă le ignoră cu desăvîrșire alegînd să se concentreze ba pe petardele cu ofițerii acoperiți, ba cu plagiatul, ba cu justiția, mă duc la gândul pe care ‘l-am mai enunțat de câteva ori pînă acum că Ponta este blat cu Băsescu. Nu’mi fac iluzii că ‘l-ar pune pe tovarășul Băsescu prim ministru, dar madam Udrea, în turul doi, își va îndruma votanții să nu’l legitimeze pe Iohannis, și cel mai probabil și tanti Xanax va face la fel. De ajuns blat, încât să iasă Ponta președinte la pas. Ponta, la rândul său, ‘i-a făcut, nu mai departe de 2012, trei mari favoruri tovarășului Băsescu. Primul a venit la învestirea guvernului MRU unde Ponta a fost primul și singurul lider politic al opoziției care a legitimat guvernul și practic a absolvit administrația de vina de a fi răspuns complet aiurea solicitărilor din stradă. Al doilea a fost în călătoria sa în Europa de unde a venit înapoi îngenuncheat cu pragul de validare a referendumului fapt ce ‘i-a asigurat scăparea lui Traian Băsescu de demitere. Al treilea ‘l-a reprezentat faimosul pact de “coabitare” semnat din nou de Victor Ponta și Traian Băsescu relegitimîndu’l pe tovarăș pe scaunul de la Cotroceni în ciuda votului celor 7.4 milioane de oameni care îl voiau demis din funcție.

Caracterul și moralitatea lui Ponta sunt cel puțin îndoielnice, iar Ponta însuși se face vinovat de o imensă ipocrizie pentru faptul că, o vreme a rulat cu campania de “creștin-ortodox” vrînd să se încetățenească în conștiințele votanților rurali care își iau indicațiile de vot lîngă cuminecătura de la biserică de la preotul comunei care fie voluntar, fie din frică de a nu fi înlocuit sau, mai rău caterisit, trebuie să urmeze directivele trasate de Preafericitul Daniel. De ce? Pentru că, bunul “creștin-ortodox” nu numai că are sub curea niște ani serioși de adulter cu Daciana, dar a mai și divorțat de prima nevastă pe care a lăsat-o cu un copil pe cap. Să fim înțeleși, pe mine mă lasă absolut rece orice fel de motivații religioase, dar dacă te apuci să te pretinzi virgină atunci o să vreau să văd sînge în prima noapte. Să nu mai vorbim de faptul că tot conceptul de a te folosi de religie ca să vinzi un candidat le președinție pute a ceva ce s’a mai întîmplat în Turcia și în Iran.

Trecând cu vederea și acest gunoi, hai să ne concetrăm puțin pe performanțele guvernului Ponta atît în varianta USL cât și în varianta curentă în care Ponta ‘și-a arogat calitatea de continuator al proiectelor USL. Încă n’am avut parte de o scădere a fiscalității așa cum a fost promisă. Imediat după venirea la guvernare Ponta a avut nenumărate poziții în suportul exploatării de la Roșia Montană, deși în perioada de opoziție era complet împotrivă’i. Reducerea contribuției angajatorilor la CAS rămîne un mit. Băsescu își termină lejer mandatul, iar poveștile alea cu dreptatea pînă la capăt au rămas glume de spus în stație cât aștepți autobuzul. De fapt, de ce mă mir? Din 1989 și pînă acum poți să numeri pe degete câte promisiuni electorale au fost respectate (nu doar de PSD ci de toată lumea). Dar aici nu e vorba doar de nesocotirea promisiunilor electorale, ci și de felul în care a înțeles Ponta să guverneze nenorocita asta de țară. Nu de puține ori am avut flash-backuri, pe parcursul acestui an, înapoi la 2009. Am avut parte de două trimestre de contracție economică consecutive ceea ce oriunde în lume sună clopoțelul recesiunii, numai că noi ne jucăm pe la Institutul de Statistică și raportăm creștere economică în loc, exact ca tovarășul Băsescu în 2009 când lună de lună, deși situația era din ce în ce mai maro, el ne anunța că ieșim din criză și că ce a fost mai greu a trecut. Poate n’a uitat chiar toată lumea ce foame de joburi a fost în 2010, și la cum se anunță 2015, INDIFERENT CINE IESE PREȘEDINTE, o să avem cu toții parte de ocazia de a ne reaminti ce înseamnă un colaps economic. Doamne ferește ca în acești doi ani, din 2012 și pînă acum, să pompăm major niște fonduri în infrastructură (singura intervenție a statului în economie cu care sunt și eu de acord), ba din contră, guvernul Ponta a refuzat să aloce fondurile la timp anul ăsta pentru a putea raporta excedent bugetar și a realoca fondurile pentru “administrațiile locale” și aici ajungem, poate, la cel mai josnic component al campaniei lui Vivi: suspendarea pentru 30 de zile a efectelor legii care prevedea sancțiuni pentru personalul din adinistrațiile locale (primari, consilieri locali) care își abandonează mandatul politic primit în ultimele alegeri și schimbă partidul. “Marea traseială” legalizată prin ordonață de urgență de guvernul Ponta în scopul de a’i asigura acestuia suportul unor primării din teritoriu a fost, de departe, ce mai mare porcărie politică petrecută după 1989, aproape pe același palier cu pervertirea parlamentului post decembrie 2009.

Și că tot am ajuns la frumosul subiect UNPR al tovarășului general de popotă Gabriel Oprea, Victor Ponta guvenrează astăzi împreună cu toți partenerii de guvernare ai guvernului Boc: UNPR, UDMR + minorități, și, ‘l-a recompensat pe Kelemen Hunor cu nici mai mult nici mai puțin decât ministerul culturii. Același Kelemen Hunor care ‘l-a susținut pe faimosul Cseke Atilla responsabil cu închiderea unor spitale județene în anul de tragică amintire 2010, închidere care a lăsat numeroși bolnavi în stradă în plină iarnă și a reprezentat cauza directă a cel puțin câtorva morți, dar atunci când ai nevoie de voturile ungurilor, ce mai contează niște morți sub preș? Și că tot veni vorba de unguri și de promisiunile de dinainte de campanie, cum naiba se face că același guvern Ponta a reacreditat miraculos și peste noapte facultatea aia cu predare doar în limba maghiară, pe care se jura că o desființează de cum vine la guvernare?

Cât despre Gabi Oprea & UNPR, de fapt problemele sunt mult mai adânci și ne trimit înpoi în vremurile echipei de tineri ai lui Adrian Năstase. Cred că săracul Năstase habar n’a avut ce canibali a crescut la sîn. N’am de gând să mă leg de afacerile făcute de firma de avocatură a lui Ponta cu firmele lui Dorin Cocoș (un alt membru al tinerei gărzi) pentru că un pic de afaceri între prieteni chiar nu contează, dar asocierile pe termen lung bat la ochi. Relația dintre Victor Ponta, Gabriel Oprea, Ioan Rus și Nicolae Dumitru (omul de afaceri cunoscut sub presudonimul NIRO și, în prezent, membru UNPR) se întinde pe o perioadă de mai bine de 8 ani din 2006 și pînă astăzi cu destule cozi de topor prin dosarul Microsoft. La adresa http://romaniacurata.ro/toti-oamenii-premierului-victor-ponta-si-afacerea-microsoft/ se găsește o poveste care, deși conține destule exagerări și caută legături și unde nu sunt (gen BDG Import sau FC Național) țese o poveste destul de interesantă, iar absența acelui apartament din declarația de avere a lui Ponta începînd cu 2010 (când s’a căsătorit cu Daciana, potrivit ce am mai găsit și eu pe net, deși prin alte părți se spune că s’ar fi căsătorit cu ea în 2006) ridică niște semne de întrebare. De asemenea poate fi folosit ca bază pentru a explica revenirea lui Ioan Rus pe prima scenă, după mediocre performanțe ca ministru de interne și execrabile performanțe în Cluj unde organizația sa a reușit să piardă FIECARE rând de alegeri în fața opoziției locale fie că s’a numit PUNR, PRM sau PD. La naiba, după ce a fost aruncat din guvern pe ușa din dos și tras pe linie moartă de către propriul partid, Emil Boc s’a dus la Cluj și a ieșit primar complet contrar fluxului votului din întreaga țară, și totuși, din secunda în care Ponta a ajuns prim ministru Ioan Rus a și venit la București unde ‘l-a ajutat pe Victoraș în problema referendumului și ‘l-a scăpat pe Băsescu, iar, acum, s’a învîrtit de un post de ministru al transportului.

Dar aceasta legătură nu este cea mai interesantă relație a lui Victor Ponta cu o rețea de corupție și devalizarea a bugetului statului. De departe mult mai problematică este relația dintre Victor Ponta și Sebastian Ghiță, deținătorul actual al postului România TV unde sunt cântate ode lui Ponta mai ceva decât lui Ceaușescu la congresele de partid. Nu cred că aș putea să redau povestea de dragoste dintre Ghiță și Ponta decât oamenii de la RISE Project. Recomand însă, spre citire absolut toate articolele la care se face referire în acest link, și poate că, odată lecturate merită cu toții să ne punem întrebarea unde a dispărut genul acesta de jurnalism și de ce a fost înlocuit cu can-can-urile care se autointitulează televiziuni de știri zilele astea.

Dacă avem senzația că Năstase a fost cel mai corupt politician, și că regimul Băsescu nu a făcut altceva decât să instituționalizeze căpătuiala pentru politicieni, și dacă doar 30% din ceea ce au dezvelit cei de la RISE este adevărat, Ponta ‘i-a depășit pe amîndoi cu viteza sunetului. Și ăsta e un motiv serios de îngrijorare vizavi de cum s’ar putea extinde această caracatță în condițiile în care Ponta ar ajunge președinte și s’ar instala în cockpitul de control al justiție așa cum ‘i-a fost pus la dispoziție de reforma Macovei.

Privind problema și strict din punct de vedere economic Ponta reprezintă o alegere greșită pentru pătura de mijloc din România și, în general și pentru bugetari (care trăiesc și mor odată cu bunăstarea generală a economiei) pentru că Ponta aparține unei familii politice care nu are nici o greață să crească povara fiscală. De altfel, a și demonstrat-o în cei doi ani de guvernare cu acciza introdusă la benzină care a reușit să’și anuleze orice efect benefic pentru bugetul statului prin contracția realizată în încasări iar creșterea poverii asupra transportatorilor va provoca efecte ce se vor resimți abia în anul ce vine. În plus de asta, Ponta a umblat la legea pentru IMM-uri înjumătățind practic pragul de la care nu se mai poate aplica impozitarea pe venit, încurcându’i în acest fel pe muți dintre cei care reprezintă fix motorul relansării economice. În ceea ce privește educația, guvernul Ponta ‘si-a dat, de asemenea cu stângul în dreptul. În anul în care s’a înregistrat cea mai atroce promovabilitate la BAC, fapt ce aproape că a băgat universitățile private în faliment, clasa întîi a reușit performanța de a începe anul fără a avea abecedare. Cum era aia faza aia cu copiii care’s viitorul țării? Probabil n’au reprezentat o prioritate pentru Ponta pentru că nu’l mai pot vota nici acum, nici peste cinci ani.

În ultimul rând mai sunt două probleme de luat în calcul: prima din ele reprezentînd motivația lui Ponta pentru a candida. E clar că din 2012 și pînă ‘și-a anunțat candidatura, Ponta a oscilat puternic dacă să candideze sau nu. Cu toții am speculat că nu s’a aventurat să candideze pînă nu a văzut că va avea șanse serioase de a câștiga, dar, chiar și așa, rămîne întrebarea de ce candidează Victor Ponta la președinție? De ce ar lăsa din mînă cheile executivului, practic cea mai importantă funcție din România, pentru o funcție care, din punct de vedere constituțional îl scoate în afara fluxurilor financiare, în afara proiectelor de reformă, în afara relansării țării și în afara posibilității de a asigura continuitatea proiectelor USL/USD/PSD oricare ar fi acelea. Acest lucru ne poate face să ne întrebăm dacă nu cumva Victor Ponta se visează un președinte executiv după modelul patentat de tovarășul Băsescu caz în care plănuiește cu bună știință să’și încalce prerogativele constituționale, și ăsta reprezintă un bun motiv de a nu’l legitima.

Cea de a doua problemă cu ascensiunea lui Ponta la cea mai înaltă funcție din stat este una care afectează direct PSD-ul. Ponta este un reprezentant al “tinerimii” din PSD, un exponent al viitorului partidului, poate că a ajuns prea devreme la conducerea PSD, dar oricum, ideea care se configurează din ce în ce mai aprins este că în urma lui Ponta nu mai vine nimeni. Cum, necum, pe vremea lui Năstase s’a format o nouă gardă PSD care astăzi a produs un prim ministru și un prezidențiabil. Din păcate pentru PSD, în afară de Ponta nu mai există nici un singur nume care să poată fi vehiculat pentru viitor. Daciana Sîrbu? Mircea Băniciou? Ioana Petrescu? Absolut toate transferurile către arcul puterii s’au răsuflat iar “sîngele tînăr” lipsește cu desăvîrșire.

Perspectiva este ca partidul să fie preluat de Dragnea, sau de vre’o altă surpriză internă, dar oricine ‘i-ar urma lui Ponta, la ora actuală reprezintă un pas înapoi pentru PSD. Nu vreau să par un cioclu, dar PSD-ul nu are nici un fel de plan de contingență pentru momentul post Iliescu, atunci când o mare parte din electoratul lor captiv va dispărea, iar apetența tineretului pentru PSD nu va crește cu exponenți ca Ioan Rus, Liviu Dragnea, Radu Mazăre sau Marian Vanghelie. Cel mai nou nume pe care ‘l-am găsit în oferta PSD (USL) din 2012 a fost fripturistul de la Hi-Q, care, după prestanța pe care a avut-o în parlament și cele câteva ieșiri pe posturile de televiziune, înainte de a fi retras de pe ecrane, s’a asigurat că în vecii vecilor nu va depăși scorul partidului, iar acest scor este pe un trend descendent de ani de zile. Pentru PSD, cel mai probabil, să dea președintele României acum, va reprezenta echivalentul unui lanț de magazine care s’a extins prea mult și va observa cum costurile îi depășesc constant veniturile urmînd a se prăbuși din interior la fel ca Mic.ro. Mă întreb dacă vre’un strateg din clica PSD-ului privește atât de departe în viitor…

Anunțuri
Categorii:Politice Etichete:
  1. sor@yahoo.com
    Octombrie 20, 2014 la 8:59 am

    bun articolulu!
    sunt convins!votez DD!

  2. Octombrie 21, 2014 la 5:09 pm

    Si eu tzip ca din gura de sarpe cam de vreo doi ani ca infantilu’ este o calamitate pentru tara. Din pacate, avand in vedere actuala oferta electorala, este foarte probabil ca va fi urmatorul presedinte cu aceleasi prerogative neamputate de o noua constitutie precum ale predecesorului sau. Alternativa la acest penibil ar fi altul la fel de penibil care abia reuseste sa deschida gura iar atunci cand o face debiteaza tampenii.

  3. anca@gmail.com
    Octombrie 25, 2014 la 9:51 pm

    Pentru mine „defectul impardonabil” al lui Johannis este modul dezonorant in care ,cu ajutorul unora ca Orban si Atanasiu,oameni fara NICI UN MERIT in pnl.,l-a mazilit pe Crin Antonescu si a pus in pericol sansa pnl. de a castiga Presedintia, datorita dublei sale vulnerabilitati, problemele lui cu ANI si performantei sale mediocre de candidat pentru Cotroceni.

    • Octombrie 25, 2014 la 9:54 pm

      Dragă Anca, nu înțeleg de ce comentezi despre Iohannis la un post despre Ponta. Dacă mai dădeai o pagină, ai fi fost la subiect…

  4. anca@gmail.com
    Octombrie 27, 2014 la 5:57 pm

    So sorry,do forgive me, it was simply an oversight.Si acum,daca tot suntem aici,voi continua sa mai spun ceva legat de comentariul referitor la K.J. Spui ca pe tine nu te convinge,imi place si folosirea parantezei ,well,pe mine „ma respinge” ,nu numai pentru „the dirty game” in care a intrat alaturi de ceilalti „conspirators” belonging to both PNL and PDL in order to dispose of C.A. and take his place ,dar si modul in care vorbeste sau [nu] raspunde torentului de intrebari,perfect legitime,mai ales cele legate de R.M. si gazele de sist,pe care eu le consider foarte importante pentru noi, who wouldn’t be bribed by theG.C.Cu cat il ascult mai mult,aseara,de ex.,pe TVR,cu atat mai mult realizez ca „imparatul e gol!”Nu numai ca e incapabil sa emita o propozitie logica dar nici la cele ,sa zicem,tehnice,concrete. nu reuseste sa dea raspunsul corect si la obiect.Cred ca singurul lui „asset” este ca ,in functia de Presedinte va primi,in mod sigur vizita Angelei Merkel si va fi, la randul lui invitat,cel putin o data, in Germania ,de unde,sa speram ca va convinge niste investitori importanti sa vina si sa si investeasca la noi.Dar ce va face daca nu va putea sa colaboreze sau sa aiba propriul PM,care are ,de fapt parghiile necesare pentru a putea pune in practica sloganul lui „cu lucrul bine facut?”Va sta oare pe „tronul” de la Cotroceni in pozitia in care il vazui stand in articolul lui Bogdan Stoica?Si va continua sa ne „calce pe nervi” cu „stralucitele” lui ziceri?Apreciez ENORM „ca nu-i indemni si pe altii sa-l voteze sau ca-i vei intelege daca nu o fac.”Eu ma duc la vot dar mi-l voi anula ca sa nu mi-l fure Dragnea si cu generalul Izmana.So long.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: