Arhiva

Archive for septembrie 2014

Scenarita zilei – 25 Septembrie 2014

septembrie 25, 2014 2 comentarii

Astăzi se joacă poate ultimul moment important din pre-campania prezidențială: judecarea cazului lui Iohannis la ICCJ și, ca orice român bolnav de scenarită, merită să aștern câteva cuvinte despre potențialele rezultate.

În primul rînd, cazul cel mai simplu: Iohannis câștigă, așa cum a făcut-o și prima dată, iar petarda asta lansată de ANI se fîsîie fără a avea vre’o consecință palpabilă în cursa pentru președinție. Nu prea e nimic de comentat la acest deznodămînt; status quo-ul se va menține, turul doi se va juca între Ponta și Iohannis și probabil se va decide la vre’o 6-10 procente, cel mai probabil în favoarea PSD-ului (oricât aș vrea să mă conving că nu va fi așa).

Ceva însă mă face să cred că mai probabil este deznodămîntul în care ICCJ dă câștig de cauză ANI și Iohannis va fi eliminat din competiția pentru Cotroceni. De ce? Din cauza lui 0073 Meleșcanu, care a apărut din neant cu 400.000 de semnături fără a’și fi anunțat măcar, în prealabil, intenția de a candida. Mutarea făcută de Meleșcanu nu are sens decât în contextul eliminării actualului candidat PNL de pe scenă. Pe lîngă faptul că, independent, nu va strînge 400.000 de voturi (Oprescu, după o pre-campanie cu mult mai multă vizibilitate decât a avut Meleșcanu, n’a strîns 320.000 de voturi), dar eu nu sunt dintre aceia care au senzația că “semnăturile” depuse pentru candidați la BEC ar fi reale. Sunt sigur că dacă ar exista posibilitatea ca o persoană să se caute pe listele depuse, m’aș găsi și eu acolo, deși nu am semnat pentru nimeni.

Spuneam că apariția peste noapte a candidatului Meleșcanu are sens doar în cazul dispariției de pe scenă a lui Iohannis. Să luăm pe rînd posibilitățile în cazul unei asemenea dispariții.

Dacă ACL face o contestație la BEC și îi este permisă înlocuirea candidatului (habar n’am dacă măcar ar fi posibil din punct de vedere legal) atunci, acesta se va numi Cătălin Predoiu. În acest caz, ACL va pierde o grămadă dintre votanții PNL iar Predoiu va sta pe maxim 1.000.000 de voturi (ce’i rămîne de la PD-iștii care nu vor vota cu Macovei, și ce’i mai rămîne dintre PNL-iștii disciplinați care vor vota după cum susține partidul – eu nu mă voi număra printre ei). Celălalt milion de voturi care, în mod normal s’ar duce la Iohannis, se va împrăștia în masa candidaților “de dreapta” cu o dispersie imposibil de precizat, dar vor avea de câștigat și Tăriceanu, și Meleșcanu (care va face caz de faptul că el e membru PNL), și Macovei. În aceste condiții, Udrea, dacă dă un pic din pușculiță, poate să strîngă și ea peste 1.000.000 de voturi și să se strecoare în turul doi, avînd ca rezultat pe lîngă alegerea lui Ponta cu peste 65% din voturi, deschiderea trompetelor cum PMP este partidul dominant de opoziție, ruperea PD-ului complet și anihilarea atît pe plan internațional cât și local a PNL-ului. Se observă un câștig pe toată linia pentru Băsescu și mai ales împlinirea dezideratului amintit aici de a elimina partidele istorice din viața politică a României.

În cazul în care ACL nu poate înlocui candidatul atunci vor trebui să adopte unul din următorii candidați: Monica Macovei sau Teodor Meleșcanu. Moment în care s’ar putea activa orgolii nesatisfăcute și ACL să se rupă liniștit în două iar PNL să meargă pe mîna lui Meleșcanu și PD pe mîna lui Macovei. Rezultatul final va fi că votanții tradiționali PNL vor avea de ales între un candidat care nu le spune nimic (Teodor Meleșcanu) și un candidat mult mai familiar lor dar care nu mai face parte din partid (Călin Popescu Tăriceanu). Votul PNL va fi, în cel mai bun caz, împrăștiat între cei doi și, deși atît Meleșcanu cât și Tăriceanu cât și Macovei ar avea șanse să ajungă în turul doi, tot Udrea, pe fondul unei cumpărări de voturi în stilul Băsescu-turul II-2009 ar putea să se strecoare în turul doi avînd ca deznodămînt aceeași situație de mai sus. În cazul în care, în această situație, voturile pentru Macovei se vor dovedi prea multe (singurul candidat cu o bază concentrată) și Tanti-Xanax ajunge în turul doi, se vor putea deschide discuții despre o fuziune PD-PMP (oricum sunt mai mult sau mai puțin aceeași teapă de oameni) refăcându-se “marele PD din 2008 și, în condițiile dizidenței lui Tăriceanu, avînd același rezultat de mai sus de crearea principalului partid de opoziție.

În ambele cazuri descrise pînă acum, PNL-ul va ajunge eliminat din viața politică într’un ciclu electoral sau (în cel mai bun caz) redus la un 10-12% care’l va face insignifiant pe termen lung. Ceea ce ar trebui să devină evident pentru toată lumea, însă, dacă realitatea va urma unul din cele două trasee de mai sus, este că ICCJ a acționat la comandă politică (cu toată reforma aia din justiție) pentru a’l elimina pe Iohannis, că rezultatul era știut dinainte (strîns 400.000 de semnături și înscris Meleșcanu) și că autorul din spatele mutărilor este fie Băsescu de capul lui pentru un blat cu Ponta (care va avea câștigarea alegerilor asigurată în orice variantă), fie securitatea care va realiza în fine un obiectiv al lor încă din 1996 (așa cum am mai scris și aici).

Să ne fie clar, pe scena actuală, în condițiile absenței lui Meleșcanu și a eliminării lui Iohannis, votul PNL s’ar fi canalizat către Tăriceanu și cel al PD s’ar fi împrăștiat între Udrea și Macovei ducându’l pe Tăriceanu în turul doi unde ar fi pierdut (probabil) în condițiile pre-existentului blat Băsescu-Ponta, dar acesta s’ar fi putut întoarce în PNL de pe o poziție de forță și ar fi consolidat partidul ca principal partid de opoziție.

Acest scenariu este unul încă posibil, dar extrem de improbabil. Conducerea PNL ar trebui să vadă că orice alt scenariu îi va elimina din viața politică și să calce puternic și apăsat peste niște orgolii și, la momentul ruperii ACL, să vireze cu toată puterea înspre Tăriceanu și să transmită acest lucru prin toate canalele de comunicare pe care le are. Aici va juca un rol și Antena 3 care a rămas fără candidatul de serviciu (Ghișe) și care ar putea să beneficieze de pe urma trezirii lui Voiculescu la realitatea că Ponta, după ce ‘și-a făcut pantofii cu el și a obținut ruperea USL, nu are nici o problemă în a’l lăsa în pușcărie. În mod sigur, candidatul ales de Voiculescu, beneficiind de suportul Antena 3, va primi un supliment de voturi, poate de ajuns încât să contracareze manevrele Udrei.

Un alt scenariu providențial, în condițiile în care ACL are ocazia să înlocuiască candidatul la președinție, ar fi ca aceștia să nu’l desemneze pe Predoiu ci să’l re-arunce în cursă pe Antonescu. Această variantă, deși m’ar bucura cel mai mult, și ar avea ca rezultat menținerea bazinului electoral de două milioane de voturi mai întreg decât oricare altă variantă, o găsesc extrem de improbabilă (presupune ca orgoliile din PD, deranjate de Antonescu să’și dea ok-ul, presupune ca Antonescu însuși să accepte nominalizarea, presupune ca BEC să le avizeze favorabil înlocuirea), dar cred, în continuare, că este singura șansă de a avea un președinte care să se numească altfel decât Ponta în 2015.

Rămîne de văzut decizia ICCJ…

Update: s’a amînat cinci zile… Ce’am spus pînă acum rămîne valabil.

Reclame
Categorii:Politice Etichete:,

Prezidențiabilii

septembrie 19, 2014 Un comentariu

Am stat destul de mult pe bară vizavi de politica din România, în principal dezgustat fiind de evenimentele cotidiene, dar alegerile prezidențiale au cam intrat în linie dreaptă (deși e încă extrem de incert cine va candida) ceea ce m’a forțat să acord exact atîta timp de reflecție subiectului cât să îmi cristalizez criteriile după care să judec cui să îi acord votul.

În primul și în primul rând merită atrasă atenția tuturor celor care sunt înfometați de dezbateri, de proiecte ș.a.m.d. și care se extaziază la ideile mai mult sau mai puțin pestrițe pe care le aruncă unii dintre candidați pe piață disperați după notorietate că rolul președintelui, așa cum e definit de consituție și așa cum au știut să’l respecte Constantinescu între 1996 și 2000 și Iliescu între 2000 și 2004:

ARTICOLUL 80 Rolul Preşedintelui
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

… și atît! Nu face program de guvernare, nu scoate religia din școli, nu face autostrăzi, nu face bugetul de stat, și mai știu eu ce alte ciupengării ne-au tot fost prezentate.

Din punctul meu de vedere două calități sunt absolut necesare pentru următorul președinte: prima dintre ele este că trebuie să nu fie instabil psihic (diliu, megaloman, nevricos, mitoman și corespondentele feminine respective) de genul să nu pocnească copii, neveste, ziariști, să nu confiște cu de la el putere obiectele personale, să nu conducă beat, să nu iasă din zi în zi la televizor să’l înjure pe Putin ca’n curtea școlii, în general să nu aiba nici una, dar NICI UNA din tarele lui Băsescu. Cea de a două calitate este că ar trebui să aparțină de o familie politică ce, măcar declarativ, să nu aibă tendința să crească taxele. De ce? Pentru că atîți bani cât mai fac eu și ceilalți ca mine încă mai țin economia asta sugrumată pe picioare și, deși dacă mă apuc să însumez cu câți bani am alimentat numai din impozitul pe venit bugetul statului ultimii ani (lasă taxa pe stîlp, acciza la carburanți, TVA-ul și restul) ‘mi se apleacă, sunt sigur că încă o creștere de taxe, va lovi puternic în baza de taxare mai ales dacă se reintroduce un sistem de taxare a veniturilor în trepte. De ce, dacă doar ce am zis că președintele nu face bugetul statului, mă doare punctul doi? Păi, prost să fii să crezi că partidul care va da președintele nu va fi la putere.

Înainte de a vedea cum se compară candidații prin prisma celor de mai sus, vreau să fim perfect înțeleși, nici unul, dar absolut nici unul dintre candidații la președinție nu o face pentru c’ar fi pătruns de spirit patriotic sau de interes național. Absolut toți candidează, în principal, în interes propriu și oricâtă gargară ar face nu se va schimba acest lucru.

Ponta e descalificat de punctul doi, dar nici la punctul unu nu stă foarte bine. Stilul lui de comunicare axat pe miștocăreală, si pe eternul “lasă c’o să fie bine” nu’l prea recomandă, iar prestația sa în apărarea suspendării lui Băsescu în fața propriei familii politice europene în 2012 iarăși nu’l recomandă ca un om cu caracter puternic.

Macovei, deși în ultimele apariții televizate pare să fie dopată bine de tot cu distonocalm, rămîne aceeași babă nevrotică care țipa la colegul de scaun din avionul de Bruxelles atunci când discuția evolua în contradictoriu, sau care urla de fericire pe fereastra unei bude din București pe care o împărțea cu Mihai Neamțu că se vor pișa împreună pe 7,4 milioane de voturi (între noi fie vorba, un număr mult mai mare decât va strînge orice candidat la președinție).

Ghișe, dacă va apuca să candideze, e descalificat de punctul unu. Omul are serioase probleme la balcon, oricât de simpatic ar părea în majoritatea timpului, oricâte luări de poziții a avut de-a lungul timpului cu care am fost de acord.

Udrea pornește cu handicapul de “moștenitoare a lui Băsescu”, statut asumat și promovat chiar de ea însăși. Din acest punct de vedere, chiar dacă ea pare ceva mai stabilă psihic (deși are și ea în trecut episodul “fană a ei” și episodul din ultima campanie în care se bălăcărea pe stradă cu tatăl contracandidatului ei), îi moștenește și toate nebuniile lui Băsescu, inclusiv ieșirile acestuia, deci nu am nici o garanție că Udrea nu va ieși și ea la ceas de seară să se ia în clonț cu cine nu trebuie, mai degrabă dimpotrivă.

Singurii care par, cât de cât viabili după criteriile de mai sus, sunt Tăriceanu și Johannis, deși asocierea lui Tăriceanu cu PSD-ul poate să’i dăuneze din al doilea punct de vedere, iar caracterul lui Johannis pare a fi un pic îndoielnic.

Un al treilea punct, după care mă ghidez eu, deși nu la fel de important ca cele două de mai sus, este poziționarea candidatului față de monarhie. Aici Klaus Johannis este deficitar, pentru că, într-una din primele declarații din campanie a adresat acest subiect spunînd că, deși respectă și admiră peroada monarhică a României, îl consideră un subiect închis pentru prezent și viitor. În antiteză, Tăriceanu, cel puțin la nivel declarativ stă ceva mai bine, dar omul, în clipa de față, e un aventurier fără partid care nu ar exista unde există fără susținerea PSD-ului, iar această susținere va dispărea în secunda de după depunerea jurămîntului de investitură a noului președinte deci orice suport ar avea el pentru monarhie nu’l va putea capitaliza.

În acest context, opțiunea mea, în continuare, este pentru candidatul PNL chiar dacă nu’l pot susține cu același entuziasm pe care ‘l-aș fi avut față de o candidatură a lui Crin Antonescu și, din păcate, constat că am pierdut, poate pentru vecie, ocazia de a avea un președinte care să vină din afara sistemului.

Categorii:Politice Etichete: