Durere…

De ceva mai bine de o săptămînă sunt terminat cu spatele, mai exact cu partea stîngă (gât, omoplat, umăr) și m’a cam făcut praf. Partea cea mai dură este că totul pare să se intensifice seara, așa că în fiecare noapte am parte de o luptă continuă între nevoia fizică de somn și durerea de spate, totul avînd ca rezultat un șir de ore petrecute în pat încercând să ignor durerea și să adorm condimentat cu intervale scurte de somn.

Habar n’am dacă problema este din cauza lipsei de somn sau din cauză că, de mai bine de 9 zile, am parte de o durere surdă, constantă (pe care, în mod normal, nici nu m’aș gândi să o descriu ca fiind agonizantă) în fiecare minut în care sunt treaz, dar observ puternice efecte asupra stării mentale.

Pe lîngă cele două ocazii când în cursul nopții am fost la un pas de o cădere nervoasă, în timpul zilei nu sunt în stare de nimic. În primele zile am încercat să lucrez, ceea ce presupune să stau la calculator, dar am observat cum încep să am din ce în ce mai puțin spor. Acum, după atîtea zile (dacă e cineva pe lumea asta care are senzația că durerea nu se „acumulează” îl invit în locul meu câteva ore), am observat că nu mai sunt în stare de absolut nimic.

M’am jucat cu două trei idei de articole zilele astea, dar pur și simplu nu sunt în stare să le scriu. Fiecare alineat îmi ia mai bine de cinci încercări. M’am luptat cu mine însumi pentru cele sub 300 de cuvinte din acest post, pentru că pur și simplu sunt șocat de ce putere poate avea asupra creativității o stare continuă de discomfort.