Prima pagină > Personale > Bearing Assholes

Bearing Assholes

BearingPoint

Era anul de grație 2007 când am ajuns la un interviu cu Bearing Point pentru un job pe domeniul în care lucrez. La vremea respectivă aveam un net de vre’o 2000 EUR, 13.8 salarii pe an, plus bonusuri substanțiale în funcție de depășirea planului de facturare pe care ajungeam să le ating cel puțin în ultimele două luni din an. Alți colegi de-ai mei mai conștiincioși începeau să încaseze aceste bonusuri din Iulie, eu eram probabil mai delăsător, dar n’am susținut niciodată că cea mai mare calitate a mea ar fi fost conștiinciozitatea. În orice caz, după trei pre-interviuri cu o firmă de recrutare, inclusiv cu niște străini care s’au recomandat ca fiind parte a Bearing Point (recrutori sau ceva de genul ăsta) în care am discutat în fiecare dintre ele despre ce așteptări salariale am (parcă le-am spus ceva de 2200-2400) și parte a cărora au făcut și copii după cartea de muncă și contractul de muncă curent (fix cu scopul de a vedea ce experiență am și câți bani iau la momentul respectiv), m’am făcut de un interviu unu la unu cu directorul Bearing Point.

Surpriza ‘mi-a fost foarte mare atunci când tot ce a putut să’mi ofere omul (aș vrea să spun că’l chema Gurney cumva dar nu mai sunt sigur după opt ani) a fost un salariu net de 1400 de euro și un sales pitch extrem de penibil vizavi de schema lor de salariere și “lipsa mea de experiență”. E adevărat că la vremea respectivă nu lucram decât de doi ani jumătate, dar burdușisem CV-ul cu destulă experiență pentru de două ori pe atât. După ce ‘i-am luat și desenat pe o foaie de hîrtie câți bani aș fi produs de unul singur pentru firma lui și la ce prețuri ar fi putut să vîndă serviciile mele mai departe și ‘i-am desenat și ce procente reprezintă atît salariul oferit de el cât și cel cerut de mine a devenit evident pentru amîndoi că s’a încheiat discuția.

Nu m’am uitat niciodată înapoi, și n’am regretat niciodată faptul că nu ne-am înteles atunci la preț. La finalul anului am refuzat un net de 2400 EUR pentru a intra în afaceri pe cont propriu, iar banii pe care ‘i-aș fi produs pentru Bearing Point (minus o taxă pe prestigiu care le dă posibilitatea marilor companii să urce prețurile peste freelancerii de rînd) ‘i-am produs de atunci pentru mine însumi.

Astăzi însă, acest articol de pe blogul lui Radu Tudor m’a făcut să mă gîndesc din nou la acel episod. Mai exact acest pragraf:

Screen Shot 2014-07-11 at 14.54.25

Bearing Point, nu mai departe de 2004 făcuse ÎN DOUĂ ZILE 430.000 EUR în urma unor hîrtii virate statului român! Ăsta e genul de scoruri cu care se juca Bearing Point și probabil că nu e extraordinar de diferit nici astăzi.

Dacă cumva poposește vre’odată pe blogul meu vre’un pălmaș cu ID de Bearing Point (dacă mai există firma că am înțeles că în SUA sunt în faliment), care are parte de călărit avioane pe sistemul Luni-Vineri, îi recomand să recitească extrasul din poza de mai sus și apoi să se întrebe la modul cel mai onest: “cât valorează timpul meu?”

Anunțuri
Categorii:Personale Etichete:, ,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: