Arhiva

Archive for martie 2014

Solidarizarea cu Pleșu

Am fost foarte vocal și foarte categoric în ceea ce privește opinia mea vizavi de manifestarea de “solidaritate” cu Andrei Pleșu. Rațiunea și consecvența în gândire sub auspiciile cărora încerc să’mi conduc comportamentul mă forțează să explic vehemența cu care am contestat manifestația de duminică. Faptul că a fost doar un mic balon de săpun, mă bucură, dar cred că asta stă mai degrabă în raza restrînsă de “atingere” pe care o pot genera personaje ca Andreea Pora sau Mihail Neamțu decât în vaccinarea românilor contra manipulărilor ieftine.

Să mergem la baza conflictului. În revista 22, tovarășul Pleșu a publicat un editorial în care s’a referit la Mihai Gâdea în termeni înjositori vizavi de patosul acestuia, pe care am observat și eu, la prima mână, că nu’l stăpînește întotdeauna, și vizavi de tinerețea acestuia. Gâdea o fi tînăr, iar Antena 3 o fi o televiziune orientată politic (deși sunt sigur că cel puțin trei jurnaliști de marcă de acolo nu sunt vânduți la interesele patronului, iar al patrulea a plecat de vre’un an), dar Gâdea este directorul celui mai urmărit post de știri din România, iar Antena 3 este, încă, corespondentul oficial al CNN în România, deci oricât ai fi sau nu de acord cu politicile trustului Intact, nu poți defeca pe realizările profesionale ale oamenilor care lucrează acolo.

Ca la comandă însă, pentru că editorialul lui Pleșu a fost livrat la țintă sigură, trustul Intact ‘i-a dedicat lui Pleșu o emisiune în care a fost făcut cu ou și cu oțet. Și totuși, cele mai aprigi citate conform mediafax au fost cum că Pleșu ar fi fost o “slugă” și că ar fi “mințit ca un porc”.  În ceea ce privește cel de-al doilea citat, o acuză de minciună aruncată în spațiul media nu constituie motiv de mare inflamare. În ceea ce privește primul citat, e foarte greu să’l consider o insultă atîta vreme cât Pleșu a scris acele faimoase adrese către Nicolae Ceaușescu, a fost ministru al culturii în primul mandat al lui Iliescu, ministru de externe în ultimii doi ani din mandatul lui Emil Constantinescu, apoi membru CNSAS în ultimul mandat al lui Iliescu pentru a începe primul mandat al lui Băsescu drept consilier prezidențial. Nu mai departe de 2011, Andrei Pleșu primea bani de la statul român via emisiunea realizată la TVR cu colegul său de studii descoperit încă de pe vremea lui Ceaușescu, Gabriel Liiceanu.

Ei bine, ca să tranșăm problema scurt, nu mă preocupă colaborarea lui Pleșu cu regimul comunist, sau cu regimurile lui Iliescu, sau cu cel al lui Constantinescu. Sigur că le putem privi ca dovezi simptomatice vizavi de caracterul omului, dar, în cazul de față, vreau să mă concentrez asupra unui singur lucru. Andrei Pleșu a reprezentat în acești ultimi 10 ani o slugă a regimului Băsescu și a individului Traian Băsescu în particular. Dacă cineva poate să scoată un editorial, un citat, o singură poziție publică din 2004 încoace în care Andrei Pleșu să afirme cu subiect și predicat “Băsescu a greșit când […]” orice, atunci sunt dispus să’i revizuiesc caracterul, dar sunt în stare să pun pariu că nu se va găsi așa ceva. Ocazii au fost numeroase: “țiganca împuțită”, desemnarea Elenei Udrea în aproape orice post pe care ‘l-a ocupat, promovarea acerbă a odraslei sale pînă în parlamentul european, milogeala pe Etno și Taraf TV pentru aducerea la vot a păturilor de neinstruiți și de maneliști, episodul cu copilul și cu pixelul albastru, jurămîntul de specialist la alba-neagra dat în dezbaterea prezidențială vizavi de același subiect, inconsecvența în declarații (clar motivată electoral, dar date din calitatea de președinte în exercițiu) vizavi de intrarea României în criză, și mai apoi vizavi de creșterea TVA și de împrumutul de la FMI, declarațiile injurioase vizavi de Regele Mihai, condusul băut, serile de la Golden Blitz în compania lui Gigi Becali, numeroasele încălcări ale prevederilor constituționale de neutralitate politică, îndemnarea la boicot a unui referendum național, refuzul de a demisiona din funcția păstrată doar prin chichițe legale contrare spiritului legii și câte alte ocazii.

În ceea ce privește mișcarea de duminică, însă, mă tem că e vorba de o nouă iterație a unui scenariu al servicilor de testare a capacității maselor de a se coagula în jurul unui subiect. Întotdeauna aceste scenarii s’au desfășurat după un tipar similar și au avut ca țintă principală aceeași pătură de populație care, în prezent, este inertă din punct de vedere electoral. Băsescu ‘și-a cam epuizat capitalul electoral (era și absurd, după zece ani de mandat și zero realizări să nu se întâmple așa) iar felul în care ‘și-a structurat partidul a prevenit apariția unui succesor capabil să concentreze o susținere electorală similară cu cea din 2009 (momentul de vîrf al regimului Băsescu). Succesorul posibil, adus din afara politicului, s’a irosit fiind aruncat în luptă prematur în 2012 pentru funcția de prim ministru. Să nu uităm atuurile scenariului MRU, precum și fundamentele gradului de încredere pe care ‘l-a primit la instalarea în funcție: faptul că era cult, că știa să vorbească, că avusese o activitate academică respectabilă, că era tînăr. Piloni pe care s’au construit și următoarele tentative de atragere a electoratului numite Mihail Neamțu și Nicușor Dan, ambele eșuînd penibil. Totuși eperimentul Nicușor Dan a scos la lumină o apetență a păturii țintă pentru “salvarea” a ceva și pentru a fi asociat intelectualității. Toate simulările fie că s’au chemat Salvați Bucureștiul, #unițisalvăm, Mișcarea papionarilor de solidaritate cu HR Patapievici, NEAM săturat și, acum, solidaritatea cu Pleșu s’au axat pe aceste coordonate.

Așa cum Băsescu e dracu’ pentru anti-băsiști, tot așa Gâdea & co. sunt dracu’ pentru băsiști, deci e logic ca punerea lor în antiteză cu personajul subiect al “salvării” să genereze un puternic suport în publicul țintă. Menirea simulărilor este testarea unui posibil candidat din partea PMP-ului capabil să intre în turul doi și deocamdată, cu tot suportul acordat de PSD și de Antena 3 în discreditarea lui Crin Antonescu, faptul că un asemenea candidat nu a apărut încă, pare să fie mărturie a faptului că un asemenea candidat nu a fost găsit.

Duminica asta s’a testat scenariul neconvențional cu “intelectualul” Pleșu. E ușor de spus că a fost un eșec dar faptul că suntem în 2014 și sunt încă “câteva sute” de bucureșteni care nu au vaccinul anti-manipulare făcut, și care sunt încă în stare să muște cu atît nesaț o momeală aruncată de servicii și probabil vor fi și mai mulți dispuși să muște din următoarea momeală, mă mîhnește adînc.

În altă ordine de idei, captura de ecran următoare cred că spune totul.

Screen Shot 2014-03-17 at 12.55.55 AM

Căutarea a fost “andrei plesu”. Cele trei știri vin de la puternice portale băsiste, dar ‘mi se pare de-a dreptul penibil să te dai suporterul intelectului și să nu fii în stare să scrii “n’a”.

Categorii:Bucuresti, Politice Etichete:, ,

O pastilă de „trecut”

Mă plimbam pe internet căutînd niște date despre fabuloasa reformă din justiție înfăptuită sub primul mandat al tovarășului Băsescu și am dat peste un titlu de articol care ‘mi-a atras atenția. Citind articolul am început să rîd cu gura pînă la urechi.

Articolul se găsește la adresa http://www.zi-de-zi.ro/sa-o-sprijinim-pe-monica-macovei-sa-faca-reforma/ și vă invit la lectură; este extrem de scurt.

Primul lucru care ‘m-a frapat a fost limbajul. „Vocea” în care e scris acest articol este identică cu „vocea” în care erau scrise comunicatele lui Iliescu către minerii din Valea Jiului sau chiar, mai tare, discursurile sale prin care a transformat CPUN în partid politic răspunzînd (vezi Doamne!) numeroaselor solicitări pe care le-ar fi primit de la românii de rînd. Pentru cine are o noțiune despre strategii de comunicare, sunt, numai de aici, concluzii care se pot trage.

Un al doilea lucru interesant îl constituie setul de ONG-uri care au intrat repede, repede să o susțină pe madam Macovei în avîntul reformator. Ei bine, fix acest set de ONG-uri ‘l-a urmărit pe tovarășul Băsescu în toată cariera sa autointitulîndu-se societate civilă si suflînd un vînticel cald în băsăul de la Cotroceni. Ba chiar, mai mult, au reprezentat fix același set de ONG-uri care ‘l-au scăldat cu dragostea lor atunci când tovarășul era suspendat și ieșea la televizor din curticică.

Iar un al treilea lucru demn de luat în seamă este cum, în timp ce presa s’a cam dus în toaletă din 2005 și pînă azi și cotidiane care păreau înfipte în istorie au dispărut fără urmă, fițuica asta de Mureș a navigat și criza fianciară, și tot ce se mai putea fără nici o problemă. Oare să fie vreo legătură între tipul de servicii prestate către conducere și supraviețuire? Tragică întrebare pentru a defini condiția presei…

Iată și textul (în caz că articolul va „dispărea subit”):

Să o sprijinim pe Monica Macovei să facă reforma!

După ce Monica Macovei, ministrul Justiţiei, şi Ionuţ Popescu, ministrul Finanţelor, au fost atacaţi de o serie de grupări de interese din justiţie şi din afaceri, zece organizaţii care reprezintă societatea civilă au iniţiat un grup de sprijin pentru cei doi demnitari, singurii care au început o reformă reală în ministerele pe care le conduc. “Societatea civilă salută prima executare curajoasă de datorii ale unor mari firme, inclusiv de presă, ca şi încercarea de a face transparent felul în care operează Parchetul General, instituţie care nu se bucură de credibilitate la nivelul publicului şi care ar trebui sa fie prima interesată în a se reforma”, se arată în documentul semnat de Agenţia de Monitorizare a Presei – Academia Caţavencu, Alianţa Civică, APADOR-CH, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul pentru Resurse Juridice, Grupul pentru Dialog Social, Societatea Academică din România, Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi Transparency International.
Gesturile curajoase ale celor doi miniştri reformişti nu sunt îndreptate către persoane sau firme ci vizează modul discreţionar al unor organe ale statului în raport cu aceste persoane sau grupări considerate privilegiate. Ministrul Monica Macovei doreşte să demonstreze că, în sfârşit, în România se poate instaura statul de drept, în care nimeni nu poate fi mai presus de lege, în faţa căreia toţi ar trebui să fim egali, indiferent de conturile din bănci sau de prietenia cu persoanele sus puse, care, la rândul lor, ar trebui tratate cu aceeaşi monedă. Această luptă nu poate fi uşoară. Cei care vor să fie deasupra legii au mijloace financiare şi reţele de influenţă şi vor lupta pentru
a-şi apăra privilegiile. Există suspiciuni că această campanie de presă orientată împotriva celor doi miniştri este iniţiată şi alimentată de către grupuri de interese economice şi politice care se văd ameninţate de faptul că legile încep să le fie aplicate şi lor. Semnatarii documentului cer Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului să aplice cu fermitate mandatul care le-a fost încredinţat, sprijinind pe cei care înfăptuiesc reforma. Aceştia au nevoie, pe lângă sprijinul societăţii civile, şi de sprijinul politic total al celor care le-au încredinţat atât de dificilele misiuni pe care ei încearcă să le pună în aplicare.
Cotidianul Zi de Zi şi săptămânalul ZIARUL de Mureş se alătură acestui demers. De altfel, am luat poziţie încă de la început faţă modul în care a fost tratat ministrul Justiţiei şi am semnalat grupurile de interese din Mureş interesate în a stopa reforma în justiţie. Rugăm pe toţi cititorii care se alătură demersului celor zece organizaţii să ia legătura cu redacţia pentru a le spune ce trebuie să facă în încercarea de susţinere a celor doi miniştri.

Cora MUNTEAN

Categorii:Politice Etichete:, ,