Prima pagină > Din Comert > Ne pare rău, nu se poate

Ne pare rău, nu se poate

Impulsionat recent de măsurile economice ale guvernului Ponta, am deschis o a doua microîntreprindere ca să nu mă trezesc că am probleme cu pragul lui pește prăjit de schimbare a modului de impozitare. Am ales să urmez același traseu pentru deschiderea firmei și, m’am gândit eu că de bine ce ‘mi-a fost la banca pe care am folosit-o la cealaltă firmă am zis să o folosesc și pe firma asta. Inclusiv produsul de online banking. Prin urmare, m’am ales cu un token identic (dar ceva mai curat) cu cel pe care’l aveam deja și cu o grămadă de ecrane familiare.

Toate bune și frumoase pînă când, aseară, am vrut să’mi accesez conturile online după o lungă pauză și am descoperit că nu’mi mai știu userii de acces. Era aproape normal să se întîmple așa, ‘i-am configurat acum mai bine de două luni, ‘i-am folosit atunci o singură dată, si n’am mai avut treabă cu ei pînă azi. Cum ora era destul de avansată, am zis că n’are rost să’i deranjez pe oamenii de la suport atunci și am lăsat lucrurile pe a doua zi.

Astăzi sun la suport și după un joc de taste destul de scurt 2-1-1 am prins o ființă vie la telefon. Din păcate ființa vie, nu s’a dovedit și utilă neputînd să mă ajute cu nimic pentru că, se pare, că ar avea nevoie pentru identificare fix de userii pe care eu ‘i-am uitat. Sfatul dat de ei a fost să iau legătura cu sucursala unde am deschis conturile. Bun, nici o problemă. După un pic de bombăneală vizavi de cum ‘și-au structurat cei de la bancă site-ul, am găsit și informația căutată și am pus mîna, din nou, pe telefon. La telefon îmi răspunde o angajată din sucursală – o recunosc după voce care dintre ele e. Încep să’i explic problema, după care primesc răspunsul la care nici măcar nu visam… Nu pot să îmi dea userul la telefon pentru că nu au voie. Dacă vin la ei în sucursală cu buletinu’ poate rezolvăm ceva…

Întîmplarea face că sunt în București și că, mîine, stau acasă, deci am timp să mă fîțîi pînă la sucursala lor și înapoi, dar dacă cumva nu eram? Dacă eram undeva în străinătate fără nici un ban pe cardul personal, cu fonduri insuficiente pe cardul de firmă și mă pregăteam a doua zi să fac check-out de la hotel? Care naiba mai e motivația faptului că am pus o parolă pe hîrtiile alea de la bancă ca să mă recunoască la telefon, că ‘mi-am scris acolo pe hîrtiile alea și câte riduri am la degetul mic de la picior și dracu’ mai știe ce dacă tot trebuie să mă vadă la față… Și (atenție!) cu buletinul la mine. Cei care au chef să se contrazică au să’mi vireze partea cu protecția față de impostori, dar sunt niște dobitoci dacă o fac. Care e scenariul pentru care mă protejează? Tokenul ăla nenorocit pe care’l folosesc să mă conectez are și un pin. Deci dacă cineva ‘mi-a furat tokenul, înseamnă că știe și pinul. Și cum pinul nu’l folosesc decât în fața calculatorului, înseamnă ca a văzut și userul, sau dacă m’a jefuit, sechestrat și torturat pînă ‘i-am spus pinul, m’a omorît înainte să’i fi spus userul? Și dacă, prin absurd, m’ar fi omorât, să zicem, pe cine mai doare’n cur de faptul că urmează să mă și devalizeze? Pe mine, mort, cu siguranță, nu. Unde mai pui că prin transfer bancar banii rămîn cât se poate de vizibili.

E de-a dreptul neplăcut când tot încerci să te izolezi de realitatea cotidiană de rahat și te trezești picat așa din senin într’o băltoacă din asta din cel mai pur românism posibil.

20131205-144022.jpg

Anunțuri
Categorii:Din Comert Etichete:, ,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: