Prima pagină > Diverse > Grecia – România 3-1 (2-1)

Grecia – România 3-1 (2-1)

La fotbal și la politică se pricepe toată lumea, cum blogul e plin de politică, pînă acum, poate e cazul, zic, și ajutați un pic de actualitate, să vorbim și puțin de fotbal, atît cât se mai poate. În primul rînd, țin minte cum, în ziua în care s’a tras la sorți și am aflat că am primit Grecia, taximetristul meu asculta Sport FM unde Radu Banciu și înca vre’o doi luzeri își dădeau cu părerea pe segmentul de seară despre cum are să se desfășoare meciul. Radu Banciu prognostica scorul total pe întreg setul tur-retur 1-0 fie pentru noi, fie pentru greci. La pauza din tur, era deja 2-1 pentru Grecia. Lecția, ca de obicei : dacă nu’i vorba despre Turul Franței sau despre berile belgiene, Radu Banciu n’are habar despre ce vorbește.

501-12dzhf.AuSt.55

Naționala asta ajunsă cu chiu cu vai la barajul pentru CM2014 doar din dorul de revanșă al lui Wesley Sneijder față de Fatih Terim, fără să joace mai nimic, urmează să fie pusă în balanță, cel puțin din punct de vedere al rezultatelor, împreună cu naționala care a pierdut barajul cu Slovenia. Diferența de valoare, însă cred că e imensă. În partea cealaltă, Grecia, cu un joc defensiv ieșit din comun, cu doar patru goluri primite în toată campania de calificare (noi am primit patru într’un singur meci… de două ori) părea a fi favorita playoffului.

Există câteva tactici de atac prin care poți spera să marchezi în fotbal. Sunt, deisgur atâtea variațiuni câți sunt antrenori pe lumea asta, dar la nivel fundamental sunt doar câteva. Fie prin centrări pe un vârf puternic, capabil să domine fizic, care ori încearcă să reia direct pe poartă, ori încearcă să oprească pentru un al doilea atacant (sau mijlocaș ofensiv) rapid și tehnic. Asta am putea-o numi tehnică englezească. Fie printr’un joc combinativ la mijloc, urmat de vericalizări direct pe un vârf tehnic, sau în spațiu pentru un vîrf rapid. Asta am putea-o numi tehnică italiană. Fie printr’un joc combinativ ofensiv în care se încearcă punerea apărării pe picior greșit prin multe un-doi-uri. Asta am putea-o numi tehnică spaniolă. Fie prin multe lovituri de colț la care există beneficiul că urcă și fundașii centrali pe lângă virfuri. Putem numi asta tehnică scoțiană (a fost englezească dar în Premiere League nu se mai joacă așa de mai bine de 15 ani). Fie prin faze fixe, lovituri libere periculoase, penalty-uri, dacă ai un vîrf destul de artistic, capabil să scoată asemenea lovituri și un executant periculos. Putem numi asta tactica Lăcătuș. Fie prin arta contra-atacului, practicând un joc defensiv, preferând să renunțe la posesie, doar pentru a țîșni pe contra-atac încercând prin rapiditatea desfășurării să ajungă în poziție înaintea apărării. Putem numi asta tactica grecească. Asta e tot. În rest, mai ai opțiunea să dai gol din întîmplare.

Atunci când ai de-a face cu cea mai bună adversară din punct de vedere defensiv pe care ai putea-o întîlni, iar vîrful tău se numește Marica, oare ce tactică aplici? Cred că golurile din întimplare le putem numi tactica Pițurcă, în fond este tactica pe care a aplicat-o cu asiduitate meci de meci în campania de calificare. Este tactica pe care o văd, din păcate, cel mai des aplicată de echipele românești peste tot. N’avem vârfuri competente pentru tactica englezească, n’avem pasatori destul de buni pentru tactica italiană sau pentru cea spaniolă, n’avem executanți de clasă pentru tactica Lăcătuș și nu prea avem capacitatea să forțăm cornere ca să aplicăm tactica scoțiană. Cât despre apărare? Asta începe de la portar, dragilor. Iar Lobonț pe lângă faptul că are normă de patru pe meci (noroc cu un offside și cu o ratare incredibilă a lui Samaras în minutul 95 că altfel o realiza), n’a apărat absolut nimic până prin minutul 70, când deja luase trei. Apropo de asta, ce mama dracului caută Lobonț în poartă încă????? E cumva Tătărușanu rănit? Nu mai e nici un portar în toată divizia A cu buletin de România? Dar Pantilimon? E destul de bun ca să țină banca la Manchester City, dar noi “in Lobonț we trust”… După aia urmează fundașii centrali, unde nu stăm chiar așa de rău, Goian și cu Gardoș fiind probabil cei mai în formă centrali pe care’i avem. Dar pe flancuri suntem devastați. Mățel (cine???) care totuși a fost decent și nemuritorul Răzvan Raț, debutant la naționlă acum unsprezece ani și actor în toate eșecurile “generației de tinichea” de pînă acum. Ba mai mult, e nominalizat și căpitan, ca să știm o treabă. A fost probabil cel mai slab jucător de pe teren. Și mai sunt mijlocașii defensivi care ar trebui să fie cei care dublează apărarea la fazele fixe. Noi îi avem pe Bourceanu pe care îl iei și’l bagi în buzunar la orice centrare pe sus, oricât de inimos ar fi, și pe Cociș care a fost aproape inexistent.

Apropo suntem deja în 2013 și noi nu mai avem un mijlocaș stînga la națională de când s’a retras Hagi. Era vorba, într’o vreme, de Tiberiu Ghioane. Înțeleg că s’a îmbolnăvit în 2005 și s’a cam terminat cu cariera lui, acum fiind retras din activitate. Ok, dar să stăm în 2013 la meci de calificare fără un mijlocaș stînga, mi se pare inacceptabil, mai ales când, de mai bine de zece ani, ai această gaură. Nici Hagi nu prea mai juca el pe stânga înainte să se retragă dar măcar era o înțelegere și era acoperit postul prin comitet. Aseară, mijlocaș stânga a jucat Tănase care nu cred că s’a lipit de tușă nici măcar odată iar pe postul de mijlocaș dreapta ‘l-am avut pe miticul (nu n’am greșit cuvîntul) Torje care în afară de faptul că a bătut lovitura liberă ce a ajuns, cu mult noroc, pe capul lui Bogdan Stancu nu s’a remarcat cu nimic, decât că poate ar fi putut să se urce pe umerii lui Bourceanu și să facă astfel un jucător de înălțime medie.

Acuma, ca să fiu rezonabil, arbitrii au fost mizerabili. Dar se spune că îți și creezi măcar 10% din favorurile sau defavorurile brigadei de arbitraj. Nu cred că au fost părtinitori la începutul meciului, dar pe măsură ce a devenit clar că noi nu jucăm fotbal, cred că le-a cam trecut și lor cheful de a arbitra. Totuși, atunci când meciul s’a cam oprit din minutul 65, cu grecii trăgând într’un mod cât se poate de evident, cred că era de datoria arbitrului să’i mai grăbească. În loc de asta, el era cam ocupat să ne dea galbene pentru faulturi inexistente de parcă era la normă.

Pe de altă parte noi n’am jucat nimic, dar absolut nimic. Însă, artizanul esențial al eșecului este Pițurcă. Omul ‘i-a băgat în teren pe Lobonț, pe Cociș, pe Raț, pe Marica. Tot el este cel care n’a avut nici o idee tactică pentru meci, jocul României fiind la întîmplare. Aș comenta mai mult, dar n’am ce, pentru că nu s’a întîmplat mai mult. Grecii au jucat ok. ‘Și-au făcut temele. Au știut că pe partea lui Raț e o pâine de mîncat, au prins un gol speculant, și au mai dat două din faze fixe cu mingii venite pe sus ca să ne scoată piticii noștrii din joc. În schimb, noi ne’am mulțumit să centrăm slab de pe la 16 metri ca să îi antrenăm pe fundașii greci, mult mai înalți de altfel decât Marica și Bogdan Stancu, la jocul cu capul.

La final tot ce pot să spun este că returului îi poate fi găsită și o parte bună și o parte rea. Partea bună este că trebuie să dăm două goluri și ne calificăm. Partea rea este că trebuie să dăm două goluri.

Anunțuri
Categorii:Diverse Etichete:, ,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: