Prima pagină > Evenimente, Personale > Rezident Ex – Alpha (review)

Rezident Ex – Alpha (review)

Joi a ajuns, în fine, și la mine o copie a CD-ului lansat de Rezident Ex la începutul lunii Mai. După ce am căutat prin magazine și am împuns netul de la un capăt la altul am găsit albumul disponibil la www.littlemag.ro. L’am comandat, și joi mi l’au adus acasă. Foarte interesant acest mic magazinaș online care oferă livrare gratuită în București, sper să colaborez cu ei și în viitor pentru că par oameni serioși, iar eu cred că merită să li se acorde o șansă.

Am despachetat CD-ul, reprimîndu’mi o grimasă la vederea ambalajului de carton de pe fața A (deh, e totuși doar 39 de lei) și l’am introdus în calculator să’l copiez în iTunes. O supriză plăcută la inserare a fost că CD-ul probabil are metadate pe el astfel încât nu a trebuit eu să mai completez nimic, am trimis totuși datele colectate la Gracenote, poate, cine știe, nu toate CD-urile ies la fel de pe banda de producție. Genul cu care se recomandă este rock, dar cred că mai degrabă Hard Rock ar fi un apelativ mai corect.

20130517-003838.jpg

Albumul conține doar nouă piese, toate făcând parte din setlistul cu care au concertat Rezident Ex anul trecut. Absente pe album, față de acel setlist, Pompierul Atomic și Soldatul Căzut, precum și orice cântec în engleză. Personal sper ca decizia să fi fost pentru păstrarea lor pentru al doilea album, deoarece unul dintre cântecele care mi’au plăcut nespus în concert a fost Metamorphosis care parcă e făcut pentru vocea lui Kempes.

Revenind însă la cele nouă cântece oferite de acest album, trebuie să spun că și’au făcut imediat loc la mine în playlist, în clipa de față aflîndu’se într’un puternic heavy rotation. Șapte din aceste piese mi se par foarte bune, pe când cele două codașe sunt cel puțin bune. În total un procentaj de 78% pentru un așa zis album de debut aflat în pregătire (cred că nu exagerez) de mai bine de douăzeci de ani. Deși unele dintre cântece au fost compuse în ani care începeau cu 1980 este de’a dreptul remarcabil cât de proaspete și de actuale au rămas atît în sunet cât și în versuri.

Buletin de știri – deschiderea albumului este făcută pe un riff ce te trimite imediat la Tony Iommi ca stil. Cântecul este extrem de bine echilibrat iar versurile curg natural, subiectul lor ramînînd mereu actual. Primul moment de exaltare oferit de album vine la soloul de chitară care se integrează perfect în cursul cântecului. De multe ori am criticat pe chitariștii rock români că își creează solourile cu jumătăți de măsură, e de ajuns să te uiți la orice solo marca Valter Popa din ultimii 15 ani care începe întotdeauna cu aplomb, doar că se pierde înainte de a’și livra mesajul. Ei bine, soloul din acest cântec, probabil marca Matthias Lange, livrează pur și simplu pe fiecare notă. Cântecul ajunge în mod natural la final pe măsură ce își epuizează energia. O deschidere de album excelentă, se anunță lucruri bune!

Camera viselor – al doilea cântec este un pas înapoi, fiind unul din cele două cântece care m’au împiedicat să notez albumul cu 100%. Versurile îmi par a fi problema aici. Cel puțin eu le găsesc un pic cam prea alegorice pentru tipul de muzică abordat. Plus că ciuperca nucleară la care se face referire este mai degrabă o temă a războiului rece, astăzi pierzîndu’si din semnificație.

Închis, caz de boală – singurul cântec la care versurile nu sunt scrise de Tavi Iepan și se simte diferența de stil liric. Însă din punct de vedere al stilului Rezident Ex, cântecul funcționează la capacitate cilindrică maximă fiind demn de inclus în orice emisiune rock. Personal, am avut senzația că disting o similitudine între unul din riffurile folosite aici și cel de la Yes – Owner Of A Lonely Heart, dar chiar și la a treia ascultare nu este de ajuns ca să strice imaginea cântecului.

Catedrala sufletului – intrăm în cântecele deja cunoscute, ele fiind oferite de Rezident Ex pe YouTube gratis încă de anul trecut. Catedrala sufletului este un cântec superb, intrumentația completând vocalul lui Kempes pentru un efect de „piele de găină”. Versurile sunt ușor de ținut minte, ușor de relaționat cu ele, probabil este cântecul ce va deveni imnul Rezident Ex. Iar armoniile vocale făcute de Kempes în închiderea piesei amintesc de ce Kempes este cea mai bună voce rock din România.

Povestiri din gară – din nou un cântec făcut public pe YouTube. Am impresia totuși că, atît acesta cît și precedentul, cât și următorul au trecut cel puțin printr’un proces de masterizare față de varianta de pe YouTube. Cântecul acesta, poate cel mai bun de pe album, este motivul pentru care soarta a conspirat și ni i’a dat în dar nouă, tuturor, pe Rezident Ex. Așa trebuie să sune Povestiri din gară, rock la maxim, versuri încă neașteptat de actuale, un solo de chitară pur și simplu amețitor… Am sorbit cu timpanele fiecare secundă de sunet a acestui cântec, în această variantă infinit mai bună decât înregistrarea existentă precedent efectuată în studiourile Electrecord și care, pînă la Rezident Ex era singura variantă ce ne era disponibilă. Dacă ar fi să le compar, cred că cea mai de efect analogie ar fi dacă am pune lotul unei echipe de baschet din campionatul intern (oricare, Dinamo, Asesoft, Rapid, nu contează) lîngă lotul unei echipe din NBA. Numai și pentru acest cântec, și ar fi meritat albumul, dar atunci când acest cântec este doar una din bijuteriile muzicale ce se găsesc pe el, parcă pretul de 39 de lei devine prea mic.

Iarna – ultimul dintre cântecele preview, debutează cu zurgălăi dar devine repede un cântec rock în toată regula. Versurile mă duc cu gândul la revoluția din 1989 dar se potrivesc destul de bine și în contextul mișcărilor de stradă din Februarie 2012. Nu știu dacă e tragic că asemenea cântece sunt încă actuale la mai bine de douăzeci de ani de la Decembrie 1989, sau e bine pentru că altfel le’am fi uitat sau le’am fi desconsiderat.

Oglinda – un cântec mult mai domol, care live mi’a ridicat părul de pe ceafă grație vocalului lui Kempes. În varianta de album, instrumentația este mult mai predominantă, fapt ce mai fură din magia de a’l auzi pe Kempes aproape a capella, dar cântecul rămîne unul impresionant, iar refrenul aproape obsesiv are capacitatea să rămînă în mintea ascultătorului o zi întreagă.

Fotografia – un cântec ritmat cu o temă destul de comună pentru muzica blues/rock. Versurile conțin un pic cam prea multe inversiuni topice pentru gustul meu acesta fiind cel de’al doilea cântec de pe album care i’a tras nota finală în jos. Cântecul este totuși unul destul de solid, deși îmi amintește un pic de Ochii din sertar, iar pe final își spală destule din păcatele imaginate de mine când intră într’un crescendo amețitor de tobe ducând într’un final abrupt.

Brigadierii – daaaaaaaaaaaaaa!!!! Un cântec atât de bun încât aproape că îmi dau lacrimile de fiecare dată când îl ascult. Chitările sunt pur și simplu magice, riffuri și solouri îmbinându’se perfect și, un lucru ce mi se pare extrem de greu de atins, la volumul perfect pentru fiecare din ele în cursul cântecului. Kempes este pur și simplu în formă maximă pe dubla folosită la acest cântec și de fiecare dată când îl aud parcă îi simt zâmbetul în voce. Un zâmbet pe care m’am bucurat atât de mult să’l văd la Arenele Romane, sincer și nestingherit de nimeni. În finalul melodiei avem parte de o mică porțiune a capella cu Kempes și vocalul de fundal menit să amintească de practica din concerte în care acest cântec implică participarea pulicului.

Una peste alta albumul este excepțional. Un produs de o calitate rar atinsă de muzica românească. Dacă ar fi să îi găsesc o critică, aceasta ar fi că e prea scurt. Nouă cântece după douăzeci de ani (10 de absență a lui Kempes) sunt parcă prea puțin față de setea de muzică resimțită. Sunt sigur însă că aceasta se datorează faptului că avem de’a face cu niște oameni pe care îi caracterizează perfecționismul – cântecele alese pentru album stau mărturie. Tot ceea ce pot să sper este ca Rezident Ex să scoată cât mai multe albume, cât mai des și mai ales să’și păstreze componența nealterată. Cumva, printr’o minune, în exil, acești muzicieni s’au găsit și ceea ce au realizat este aproape magic și ar fi păcat să nu dureze.

În incheiere vă las cu o poză de pe bookletul albumului în care, am fost surprins să mă regăsesc.

20130517-004002.jpg

20130517-004023.jpg

P.S.: La mulți ani, Bayar!

P.P.S: Sursa imaginilor este http://www.pinkish.ro/?s=Rezident+

Anunțuri
  1. Cata
    Iunie 7, 2013 la 11:50 am

    N-am cumparat inca albumul. Din cate se pare e un album bun, dar eu verau sa il aud pe Kempes atingand note mai inalte. I like screamers. De exemplu, imi place mai mult versiunea veche a piesei Povestiri din Gara tocmai pentru ca la sfarsit baga un strigat din ala serios, care iti zburleste parul din cap, si in versiunea noua nu face asta.

    Apropo de asta, era pe youtube la un moment dat ceva inceput de piesa care se numea KXXL. Nu apare in album, din cate vad. Oare de ce?

  2. Alin
    Septembrie 19, 2013 la 7:07 pm

    fain review ! sincere felicitari!

  3. rewind
    Mai 23, 2014 la 12:42 am

    Dacă l-ai cumpărat, se spune „exemplar”, nu „copie”. Acel „copy” din engleză nu se traduce „copie”, ci „exemplar”. Cînd spui copie în loc de exemplar, nu înseamnă că dai p-afară de engleză și ai încurcat termenii, ci din contră, că doar că ții foarte mult să pari că engleza ți-e foarte familiară.
    Nu e nevoie să aprobi comentariul ăsta, ți-am zis-o doar așa, ca-ntre iubitorii de rock (mai ales englezesc și american, ăla pe care rockerii noștri se tot chinuie să-l bată la cur, dar n-au suficiente coaie ca să le iasă ceva cu care să rupă gura tîrgului…).

  1. Noiembrie 26, 2013 la 12:02 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: