Prima pagină > Politice > Data de expirare a Republicii

Data de expirare a Republicii

Am susținut dintotdeauna că instituția republicană în România reprezintă o invenție comunistă, dar, pentru scopul articolului de astăzi am să mă prefac că uit acest lucru și am să privesc Republica România ca pe o voință populară (că tot vă deteră sondajele 60% republicani). În majoritatea republicilor, funcția cea mai înaltă în stat o deține președintele ales prin vot direct. Evident fac referire aici la republicile prezidențiale.

Traseul vieții de politician în asemenea sisteme îl reprezintă o ascensiune continuă, punctată de stagnări temporare caracterizate de treptele ciclului electoral sau de treptele de învățare ale politicianului. Să vedem un astfel de caz din cea mai faimoasă republică și democrație din lume, Statele Unite (știu, este discutabil să numești Statele Unite o republică, ele fiind, în fapt, o uniune federală de state, doar că modul de organizare al acestei uniuni federale este aproape identic cu cel republican iar notorietatea mediului politic american este perfectă pentru ilustrarea ideii). Astfel un politician își poate începe cariera în consiliul local, după care, poate opta pentru o primărie. Mulți se vor opri la acest nivel, dar cei care continuă pot ajunge în adunarea statală sau chiar pot accede la funcția de guvernator. Pentru unii, această treaptă de guvernator poate fi de ajuns. Pentru alții este cea mai înaltă funcție executivă la care pot accede, cum ar fi cazul lui Arnold Schwarzengger (știu că am amestecat funcții executive cu funcții legislative mai sus, dar asta este natura politicii). Alții însă ajung mai sus de atît făcând parte din congresul american, fie senat fie camera reprezentanților, aproape constant ascensiunea lor înregistrîndu’se în cadrul aceleiași unități statale, să spunem Arizona, de exemplu. Aceste ultime trei funcții (guvernator, senator sau membru al camerei reprezentanților) pot propulsa un candidat în cea mai importantă funcție din sistemul statal american, aceea de președinte (sigur tot de aici poți ajunge și secretar de stat, și vicepreședinte, dar noi presupunem că țintim vîrful piramidei). Odată ajuns președinte, politicianul are un mandat de patru ani să’și implementeze programele, după care mai poate candida pentru realegere (încă patru ani) sau poate alege să își încheie mandatul. În orice caz, cei maxim opt ani pe care îi poate petrece politicianul în cea mai înaltă funcție din stat reprezintă fundamentul înființării republicii moderne care alege să se diferențieze de monarhiile dinastice prin asigurarea accesului la putere doar pe un termen limitat și bine definit. Partidele, ideologiile nu au limită de expirare, dar persoanele în sine, imperfecte prin natura lor umană, nu au voie să se împămîntenească la putere, cel puțin nu la nivelul cel mai înalt.

Astea sunt regulile jocului republican, fie că sunt eu de acord cu ele, fie că nu. Urmînd aceste reguli de joc, putem extrapola că orice abatere de la traseul ascendent al politicienilor, orice urmă de întoarcere mai ales de la cel mai înalt nivel reprezintă o violare a spiritului în care s’a înființat republica. Acest lucru a putut fi observat în istorie. La nivelul Statelor Unite, președintele în exercițiu și’a cerut doar realegerea (o singură excepție există și va fi tratată mai jos), dacă cumva nu a fost validat de populație el nu s’a mai întors nici în parlament, nici în vreo funcție a executivului, și nici înapoi în cursa pentru președinție de peste încă patru ani. Regula nescrisă și spiritul ei au fost înțelese în jurul lumii în mai toate republicile cu tradiție de pe glob. Cel mai clar cred că putem ilustra această regulă printr’un contraexemplu grăitor: Rusia.

20130514-000125.jpg

Este demult abandonată orice simulare de democrație. Actualul președinte este fostul premier, fost președinte pentru două mandate înainte de asta, iar actualul premier este fostul președinte. Vladimir Putin, devenit președinte interimar în 1999, câștigînd două mandate la urne, apoi asigurîndu’și o revizuire a constituției, va stăpîni Rusia cel puțin pînă în 2018.

20130514-000711.jpg

Bill Clinton este poate cel mai grăitor exemplu de normalitate din tabăra cealaltă. Un om al cărui capital de imagine a fost foarte departe de a fi epuizat în 2000, de altfel în baza acestui capital, era să se aleagă Al Gore președinte, a înțeles regulile jocului și s’a retras acceptînd chiar să lase unele proiecte neterminate, între care și obținerea păcii între Palestina și Israel, față de care s’a apropiat poate mai mult decît orice echipă de mediatori înaintea sa și după el. Bill Clinton nu a revenit în prim planul vieții politice din SUA nici măcar în primul mandat al lui Obama, atunci când mai bine de trei sferturi din echipa de la Casa Albă era recoltată din fosta administrație Clinton. Și poate pentru felul în care a înțeles să se comporte ca politician, sunt dispus să trec peste scandalurile care i’au marcat cariera și să’l consider unul dintre cei mai importanți jucători de partea binelui din secolul trecut.

Revenind pe plaiuri dîmbovițene, aplicând aceleași criterii de funcționare în viața politică a republicii, pot constata că deși mă încăpățînez să consider doar perioada post 1989, hai și mai bine doar perioada de cînd avem o constituție, deci din 1991, republica a expirat în 1996 cînd Ion Iliescu, fost președinte, pierde cursa pentru realegere dar ajunge senator.

20130514-002605.jpg

Ok, hai să zicem că nu judecăm alegerea acestuia în parlament, mai ales că legea permite acest lucru, că se vota pe liste la vremea respectivă, etc. Dar cu siguranță republica a expirat atunci când, în 2000 Ion Iliescu a candidat din nou și mai mult, a obținut un nou mandat. Și toate semnele tind să arate că odată cu dejectarea gunoiului numit Băsescu de la Cotroceni în 2014 acesta va continua să rămână implicat activ în viața politică.

20130514-001545.jpg 20130514-001710.jpg 20130514-002329.jpg

Gerald Ford și Jimmy Carter sunt două din cele mai grăitoare exemple vizavi de modul cum ar trebui jucat jocul acesta al democrației republicane. De altfel, mergînd în istoria Statelor Unite, vom observa că singurul președinte ales în două mandate neconsecutive a fost Grover Cleveland în 1884 și în 1892 cu mențiunea însă că a candidat pentru realegere în 1888, a câștigat votul popular dar în mijlocul unui mare scandal de fraudă a pierdut votul în colegiul electorilor, deci cel puțin la nivel teoretic, a treia sa candidatură este justificabilă.

Motivele pentru care singura opțiune ar trebui să fie retragerea atunci când realegerea este pierdută sunt cât se poate de evidente în cheia bunului simț, dar de dragul „lentilei” am să le aștern pe larg. La finalul unui mandat de patru ani se presupune că președintele a avut toate pîrghiile puterii în mînă, sau cel puțin pe cele informaționale, și că cei patru ani de serviciu stau ca mărturie pentru următorii patru. Dacă, în aceste condiții el este respins de electorat, cum se poate ca această respingere să aibă o dată de expirare? Cum se poate ca un om sa vină, să facă o treabă de mîntuială vreme de 4 ani, să’l dai afară dar după încă 4 ani să’l angajezi din nou deși în acești ultimi 4 ani s’a ocupat doar cu frecatul mentei? După cum spuneam e evident dacă privim lucrurile în cheia bunului simț. Dacă vă limitați doar la abordarea constituțională, vă rog să priviți spre ruși. Acolo Putin e președinte constituțional. În lumea civilizată contează și bunul simț.

E ironic că singurul președinte român care a respectat regulile jocului republican a fost un monarhist.

20130514-002912.jpg

Anunțuri
Categorii:Politice
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. Iunie 6, 2013 la 3:03 pm
  2. Decembrie 5, 2016 la 9:42 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: