Prima pagină > Personale, Politice > Ziua Independenței

Ziua Independenței

Cea mai populară ziuă a independenței dintre toate presupun că este 4 Iulie, ziua Americii. Ne este, cred, tuturor cunoscut, cu cât fast și cu cât patriotism este ea serbată în fiecare an. Pentru cei care au vazut filmul Independence Day, cu siguranță, secvența discursului trezește fiori.

M’a încercat curiozitatea și m’am dat pe Wikipedia căutînd să mă informez despre zile ale independenței ale statelor din lumea asta. Am gasit un articol (pe wikipedia) și mi s’a parut interesantă imaginea de acolo pe care am s’o reproduc și eu mai jos.

20130509-003826.jpg

Cu verde închis sunt țările care au această zi a independenței ca zi națională (deși România este marcată eronat cu verde închis). Observăm cu ochiul liber că sunt destul de multe. Chiar am putea spune că majoritatea țărilor care au fost subjugate de vreun imperiu sau care au fost colonii ale vreunui imperiu au ales să facă din data independenței lor zi națională, un obicei început și la noi în ultimul deceniu al secolului XIX și observat ultima oară în 1947.

De fiecare dată când vine vorba de asemenea subiecte îmi aduc aminte de o discuție mai de demult cu un bun prieten al meu. Acesta mă întreba dacă sunt sau nu patriot. Mi’a fost greu să’i răspund pentru că a trebuit să înțeleg mai întîi întrebarea. Patriotismul este o chestie care nu prea mai e la modă în zilele noastre, în parte pentru că a fost pervertită prin declamarea ei de către comuniști. Înainte de 1989 toți „erau” patrioți, începînd cu Nicu Ceaușescu și terminînd cu tanti Jeni de la DEBIT din colț. Ori genul ăsta de patriotism fals ne’a făcut mai degrabă să fugim decât să fim asociați la așa ceva. Un alt tip de „patriotism” apărut după revoluție îi include pe Corneliu Vadim Tudor și pe Gheorghe Funar. Oamenii ăștia sunt bolnavi. Ceea ce îi caracterizează nu este patriotismul ci ura, o ură poate asociată unei forme de naționalism radical foarte la modă în Germania lui Hitler. De asta mi’a venit greu să răspund. Pentru că știu ce înseamnă patriotismul, dar nu am văzut pe nimeni să’l practice nici în viața de zi cu zi și nici la TV (cele câteva contraexemple evidente sunt lăsate în afara discuției pentru moment, nu ne concentrăm pe excepții ci pe regulă).

Unii ar afirma că naționala de fotbal a generației de aur a dat dovadă de patriotism. Aceia s’ar înșela amarnic. După deschiderea granițelor au fugit care încotro cât de departe i’a putut purta talentul. Ceea ce au făcut „tricolorii” în echipamentul naționalei a fost 85-95% pentru ei înșiși. Alții ar aminti nume de gimnaste. La fel, pentru ele însele. De fapt, cam orice figură din sport urmează același drum…

Bute și Doroftei iau sau au luat pumni în cap pentru bani, pentru ei și pentru copii lor. Se antrenează și mănîncă în Canada, nu în România, iar atunci când vin aici pentru vreo gală o fac fie strict pentru oamenii pe care îi cunosc (tată, mamă, prieteni, rude) fie ca urmare a unei jegoase manipulări politice (vezi Bute la Romexpo).

Astfel că a trebuit să’i răspund că nu, nu sunt patriot și îmi pare rău pentru asta. Nu sunt un patriot pentru că visez la o casă undeva în apropierea unei plăji din Australia, sau la Marea Nordului, pentru că aș prefera pentru copii mei să se nască acolo și nu aici, pentru că vreau ca ei măcar să poată răspunde afirmativ atunci când prietenii lor îi vor întreba despre patriotism. Nu sunt patriot, dar mi’aș dori din toată inima să pot fi…

Cum aș putea să fiu pătruns de sentimente patriotice când noi nici măcar nu serbăm ziua în care România a apărut ca stat independent pe harta lumii? Față de ce entitate să’mi manifest eu patriotismul când acea sărbatoare aparține Regatului României, iar acesta ne’a fost furat nouă tuturor de către comuniști, ascuns și dezvățat generație cu generație pînă la pierderea din conștiința colectivă a zilei de 10 Mai. Dacă aș merge azi la un curs în ASE sau în Politehnică, sau la Facultatea de Construcții sau la cea de Matematică și, presupunînd că aș găsi 100 de studenți, aș întreba 100 de studenți ce ar trebui să serbăm astăzi, poate câțiva dintre ei mi’ar răspunde ziua regelui, dar puțini spre deloc ar ști că azi ar trebui să ne serbăm independența…

Unii istorici, fie de rea credință, fie din comunism, insistă să susțină că ne’am proclamat independența pe 9 Mai. În parte sunt justificați de faptul că actul a fost redactat de parlament pe 9, dar el a fost semnat de rege abia pe 10 Mai capătînd abia atunci caracter oficial. Alți istorici, sau chiar aceiași se vor arăta nostalgici dupa 23 August și vor prefera aceasta ca zi națională. De ce? Ce s’a întîmplat la 23 August? Am întors armele, am ieșit din război de partea Germaniei și am intrat de partea aliaților. Am scurtat războiul în Europa cu cel puțin șase luni salvînd sau cruțînd, mai degrabă, milioane de vieți omenești. E important e adevărat, dar per ansamblu nu a însemnat nimic. Nu ne’am schimbat statutul țării, ba chiar, am rămas ocupați de sovietici care au insistat să ne considere parte învinsă, nicidecum aliați.

Altora însă, le va cășuna pe 1 Decembrie. Ei bine, această dată ar putea fi una validă însă doar în condițiile existenței unei Românii Mari. La 1 Decembrie 1918 nu s’a consfințit doar unirea Transilvaniei cu Regatul României, ci și a Bucovinei (în întregimea sa) și a Basarabiei (în întregimea sa), ori Bucovina de Nord astăzi este teritoriu Ucrainean, iar Basarabia nu se găsește în interiorul granițelor României… Ce facem? Serbăm procentual? Cea mai mare parte din unire a ținut așa că asta e ziua noastra națională??? Mai mult, cum vine asta pentru basarabeni? Noi serbăm ca zi națională, ziua în care au devenit una cu țara dar trebuie să le eliberăm vize daca vor să ne faca vreo vizită. 1 Decembrie a fost aleasă ca zi națională de niște comuniști vopsiți, conștienți că dacă continuă să serbeze ziua națională de pe vremea lui Ceaușescu, românii ar putea să’i miroasă și să pună de o revoluție pe bune, nu ca dansul executat în iarna lui 1989.

Cel mai mare adversar al nostru al tuturor, și cel mai de preț partizan al comuniștilor de astăzi sau al succesorilor lor este uitarea. Uitarea individuală, a fiecărui om, traiul în necunoștință și în nepăsare al fiecăruia dintre voi ne duce pe toți la pierzanie. O șleahtă de nemernici, ne’au tîlhărit destinele acum mai bine de 65 de ani, ne’au furat steagul, ne’au furat coroana, ne’au furat zilele sacre ale neamului românesc. Astăzi o altă șleahtă de nemernici se înfruptă încă din roadele acelui prim furt si din roadele acelora care i’au urmat și sunt interesați să ne țină în adormire și în ignoranța, iar masa mare și mută le’o permite. Pentru că e mai simplu să nu te gândești, să nu’ți bați capul, pentru că ai deja prea multe probleme cu jobul, pentru că e mai la îndemînă să freci menta pe facebook, pentru că, în fond, de ce, pentru cine, la ce bun îi oricum nu schimbi tu nimic…

Cum să fii patriot în condițiile astea?

Trăiască Regele!

Anunțuri
Categorii:Personale, Politice
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. Iunie 6, 2013 la 3:03 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: