Arhiva

Archive for septembrie 2012

Inghesuiala

septembrie 21, 2012 Un comentariu

Multe, foarte multe din apucaturile bucurestenilor pot fi puse pe seama lipsei indelungate a comfortului personal. Traim prea multi laolalta si asta nu face bine psihicului nici unuia dintre noi.  Ne animalizam dincolo de orice limita, pentru ca nu mai avem cum si cind sa fim oameni. Spatiul personal este un concept relativ nou in psihologie si vizeaza acel spatiu fizic aflat in jurul unei persoane de care aceasta are nevoie sa fie neocupat. Intimitatea insasi rezida in cedarea voluntara a acestui spatiu si impartirea lui cu o alta persoana. La polul opus, orice violare a acestui spatiu reprezinta o agresiune psihologica, daca vreti sa enervati sau sa iritati pe un interlocutor, vorbiti-i de aproape, atingeti-l, e o strategie de negociere agresiva menita sa il puna pe interlocutor intr-o stare de discomfort si sa-l faca predispus la greseala.

Toate bune si frumoase la nivel teoretic dar, cum practica ne omoara, ce ne facem cu pasajul de la Unirii pe la ora 6.30 dupa amiaza intr-o zi de lucru? Realitatea cruda este ca, oricit s-ar screme ultimul recensamint sa ne convinga ca suntem doar 1.6 milioane, adevarul e ca in Bucuresti rezida undeva intre 1,9 si 2,8 milioane de romani. Diferenta dintre numarul asta si cel stabilit prin referendum e data de multitudinea de chiriasi care, desi traiesc de ani buni in Bucuresti, s-au declarat in localitatile de bastina, pentru simplul motiv ca nu le-a venit inca sa schimbe buletinul, si chiar daca l-ar schimba, tot acasa s-ar trece pentru ca majoritatea chiriilor sunt „la negru” iar pentru a schimba domiciliul ai nevoie de acordul expres al proprietarului.

Pentru a vedea mai clar cit de inghesuiti suntem, am luat de la fratele Google Maps niste capturi facute la aceeasi scara ale unor diferite orase atit din Europa, cit si din „lumea noua” pe care le-am pus linga captura Bucurestiului.

Incepem puternic cu Canada si Australia:

Calgary, Canada
Pop: 1.035.597

 

Adelaide, Australia
Pop: 1.091.623

Ok, probabil am pornit prea ambitios. Hai, mai degraba sa comparam cu ceva de pe batrinul continent.

Munich, Germany
Pop: 1.234.977

Comparabil ca dimensiuni, dar cu undeva intre 600.000 si 1,6 milioane de locuitori mai putin populat. Faceti o vizita Munchen-ului, e un oras de care va veti indragosti cu siguranta.

Vienna, Austria
Pop: 1.553.789

Mai aproape de populatia noastra oficiala, Vienna are cam dublul spatiului bucurestean la dispozitie.

Prague, Czech Republic
Pop: 1.150.332

 

Budapest, Hungary
Pop: 1.728.718

Venite din spatele cortinei de fier ca si noi, Praga si Budapesta ne dau clasa de departe ca spatiu urban. Eu nu am fost prin Budapesta, dar pot sa va spun ca Praga, cu milionul ei de locuitori si cu spatiul mult mai mare ca Bucurestiul, tot mi-a parut aglomerata la orele de virf, in timpul saptaminii.

Si, culmea, orasul cel mai direct comparabil cu Bucurestiul, ca numar de locuitori, vine din Germania si este un oras pe care l-am vizitat des si pe care l-am indragit de la prima vizita:

Hamburg, Germany
Pop: 1.752.150
Pop aglomerare urbana: 2.681.360

Hai sa privim un pic si orasele faimoase fata de care Bucurestiul are un avantaj teritorial:

Barcelona, Spain
Pop: 1.463.736

Portul catalan este clar mai putin intins decit capitala noastra. Si, totusi, Barcelona nu pare nici pe putin atit de aglomerata cum e Bucurestiul. Unul din motive, zic eu, este reteaua extraordinara de transport in comun pe care o au pusa la punct: trenuri suburbane care traverseaza orasul prin tunele si leaga punctele esentiale din Barcelona de micile comunitati din jur, 8 linii de metrou extrem de bine interconectate, 6 linii de tramvai si o sumedenie de autobuze fac din Barcelona un oras extrem de accesibil si motiveaza lumea sa-si lase masinile acasa. Chiar si asa, exista citeva bulevarde care se aglomereaza simtitor in timpul saptaminii.

Paris, France
Pop: 2.103.674

Am ramas efectiv surprins cind am vazut cit de mic e Parisul in comparatie cu Bucurestiul. Totusi, toata „galbeneala” aia de pe harta nu sunt culturi de floarea soarelui ci o retea de drumuri extrem de densa si de bine pusa la punct. Chiar si asa, este de notorietate cit de aglomerat este Parisul, de obicei, si asta in ciuda unei retele de transport suburban feroviar bine pusa la punct si a celei mai faimoase retele de metrou din lume poate exceptind-o pe cea din New York.

Oricum am da-o la intors, adevarul este ca Bucurestiul este extrem de subdimensionat, iar toate solutiile imobiliare care se construiesc acum in intreriorul granitelor orasului, pe locul vechilor platforme industriale nu fac decit sa agraveze o problema care se manifesta deja de pe vremea lui Ceausescu. Problema Bucurestiului, mi-e teama ca nu are rezolvare, pentru ca mai nimeni n-o sa se mute din Bucuresti la Sibiu sau la  Cluj sau la Tirgu Jiu, ci, din contra, miscarea are sa se produca in sens invers.

In incheiere, doua poze, la distractie, comparind doua din cele mai populate orase din Germania si din Australia cu capitala noastra:

Berlin, Germany
Pop: 3.405.250

 

Sydney, Australia
Pop: 3.774.894

Reclame
Categorii:Bucuresti Etichete:

Nici nu stiam cit de mult imi lipseste…

…pina din weekend-ul trecut. Pornind de la un eveniment pe cit de nefericit, pe atit de fericit (lustra de plafon in dormitor s-a prabusit, norocul consta in faptul ca totul s-a petrecut cind nu era nimeni acasa), am facut un drum in weekend pina la Praktiker in Militari pentru a cumpara un nou corp de iluminat. Cum linga Praktiker e magazinul Decathlon si, in zona, nu ajung foarte des, iar prietena mea avea nevoie de niste tenisi noi, am intrat si acolo. Mi-a placut Decathlonul, ca de fiecare data. Este inca un magazin cit de cit occidental. Este extrem de animat, copiii alearga de colo colo prin magazin, jucindu-se cu tot ce prind la mina (mingii, skate-boarduri, trotinete, biciclete). Animat de bucuria din jurul meu, mi-am zis ca nu are ce strica, sa ma joc si eu cit timp stam in magazin, astfel ca am luat din raft o minge de baschet pe care am inceput sa o bat in timp ce ne plimbam prin magazin.

Cred ca s-au implinit doi ani de cind am jucat ultima oara baschet, si cel putin 9 ani de cind am jucat cu adevarat competitiv… Pe masura ce mergeam prin magazin, driblind clientii care habar nu aveau ca devenisera jaloane in jocul meu, am ramas surprins de cit de multe isi aducea aminte corpul meu… Driblingul nu necesita nici un pic de concentrare, mingea era controlata undeva la nivel subconstient, iar cusaturile mingii, desi abia luate din raft, pareau atit de familiare degetelor si palmelor mele. M-am surprins disparind din realitatea inconjuratoare, retragindu-ma in subconstient pentru a savura mai puternic senzatiile date de dribling.

Acum 10-12 ani, masuram curgerea timpului direct pe terenul de baschet. Zilele aveau scor, erau petrecute pe teren incit ajungeau sa se confunde una cu alta, dar fiecare din ele era o zi cistigata. Cred ca cel mai des am vazut apusul soarelui pe teren, de altfel, de fiecare data cind incerc sa imi evoc in minte un apus de soare, vad ultimele raze de soare reflectindu-se pe vechiul panou de lemn. Baschetul, imi imaginam eu, avea sa fie parte din viata mea, mereu, daca nu din alte motive, pentru ca intotdeauna, in interiorul liniilor terenului, fie ca am cistigat, fie ca am pierdut, totul a avut sens.

Astazi, am cam 30 de kilograme mai mult decit acum 10 ani (cam la fiecare nou job, am pus 10 kilograme) si oricit mi-as dori sa joc din nou, daca vreau sa mai am genunchi, glezne, sau o coloana sanatoasa la 40-45 de ani, va trebui sa ma abtin pina pierd cel putin jumatate din ele, dar simbata trecuta, pentru citeva secunde, m-am surprins regasind toate adevarurile despre baschet pe care le credeam pierdute si, ca intr-o strafulgerare de constiinta, totul a avut sens din nou, pentru citeva clipe. Cumva, dinauntrul corpului asta mare si imbatrinit, l-am simtit pe adolescentul de 19 ani batind mingea pe strazi in drum spre casa…

20120917-152942.jpg
Niciodata, de cind l-am abandonat, nu mi-am dat seama cit de mult imi lipsesc simplitatea, inocenta si perfectiunea jocului.

Categorii:Personale Etichete:,