Arhiva

Archive for august 2012

Tot ce as avea de spus…

… despre cacatul care s-a intimplat la CCR azi, e spus aici: http://www.vladflorea.com/sfarsitul-democratiei-si-al-istoriei.html

Ultimul stinge lumina…

Back to business as usual

Noroc fantastic pe mine anul asta – imi expira cartea de identitate. Si, tinind cont ca m-am mutat la casa mea de vreo citiva ani, ma paste si o schimbare de domiciliu. Partial de asta am aminat pina dupa referendum schimbarea buletinului, pentru a mai merge odata cu ai mei la vot si pentru a nu avea surpriza de a nu ma regasi pe atit de celebrele liste electorale permanente.

Gata, insa, saptamina asta s-a terminat cu aminarea. Saptamina viitoare am treaba la Hamburg si, pe 31 August, la ora 00:20 atunci cind trebuie sa intru in tara, CI-ul va fi expirat. Asa ca, m-am inarmat cu cit mai multa buna dispozitie si am pornit la colindat. Aveam nevoie de un timbru fiscal si de niste copii dupa actul casei si certificatul de nastere. Daca la posta a mers struna, iar pentru Xerox, mai mult am injurat RATB-ul care asigura un serviciu de-a dreptul execrabil in Drumul Taberei, norocul si buna dispozitie s-au terminat in fata autoritatilor de la evidenta populatiei, pentru ca doamna de la ghiseu m-a informat cu zimbetul pe buze ca procesul de eliberar dureaza o saptamina. In cuvintele ei: „luni depuneti, luni ridicati”. Faptul nu ma avantajeaza pentru ca duminica trebuie sa-mi iau zborul. Dar ceea ce ma deranjeaza cel mai tare, este ca nu mai mult de o luna in urma, aceeasi Evidenta a Populatiei reusea performanta de a elibera aceleasi carti de identitate in numai citeva ore.

In perioada pre-referendum, au modificat programul de primire si de eliberare a actelor, dar procesul in sine, fizic, nu a avut cum fi modificat. Nu s-au apucat politistii sa cumpere masini de sertizare in plus ca sa faca fata cererii din zilele alea. De altfel, si procesul, in sine, nu are ce sa dureze sapte zile. E vorba doar de tiparirea unei bucati de plastic care n-are mai mult de 20 de cm patrati.

Iar, cei care incearca sa justifice cele sapte zile prin prisma back-logului de cereri pe care le au de dus pina la capat se inseala pentru ca niciodata nu au fost mai solicitati cei de la Evidenta Populatiei decit in zilele de dinainte de referendum si s-au descurcat si fara sa-si creeze backlog. Asta e, din pacate, o metoda romaneasca patentata sub numele „de ce s-a urcat scroafa in copac”. In loc sa pastreze statul roman o procedura care functioneaza si care este in interesul cetateanului, revine la faimosii „timpi de asteptare” cu care ne-am obisnuit inca de pe vremea cind birocratia venea la pachet cu o secera si cu un ciocan.

Categorii:Diverse Etichete:,

Profilul omului politic de „maine”

Urmatorul articol contine un text scris in mai 2012, dar interesant prin prisma evolutiei politice din zilele noastre:

Omul e un animal coerent, altfel e ceva in neregula cu el si se duce la Balaceanca sa se racoreasca un pic. Daca istoricul unui om, nu se potriveste cu prezentul sau inseamna ca ori minte despre prezentul sau ori minte despre istoricul sau. „Toata lumea minte!”, unul dintre cele mai tari seriale TV la ora actuala si-a bazat 8 ani pe conceptul asta. Dar poate cele mai dese minciuni nu sunt cele spuse altora ci cele spuse in interior pentru a ne rationaliza minciunile catre ceilalti. Sigur, omul, fiinteaza pe mai multe niveluri de constiinta, dar intotdeauna, nivelul real, este coerent. Comportamentul uman, in termeni matematici, este o functie bijectiva continua, trebuie sa fie asa ceva singura exceptie poate aparea in cazul tulburarilor neurologice cu schimbari de personalitate. Sir Conan Doyle a facut cariera, si ne-a imbogatit copilariile, in baza unui concept similar: „daca elimini imposibilul, atunci ceea ce iti ramine, oricit de improbabil, trebuie sa fie adevarat”.

Sa luam istoricul unui om. Nascut in 1978. Intre 1985 si 1989 are amintiri dese de episoade de ascultat „Europa Libera” si „Vocea Americii” impreuna cu parintii lui. Pe 21 Decembrie 1989 tatal sau s-a dus la o manifestatie anticomunista in oras si a stat fata in fata cu tancurile pret de 36 de ore. In 1990 participa „sufleteste” la miscarea din Piata Universitatii, desi a copilarit in Arad. In 1994 ii cunoaste pe fostii detinuti politici anticomunisti din Arad. 1994-1995 face parte din organizatia de tineret a PNT si ajunge sa-i intilneasca pe Ion Ratiu, pe Corneliu Coposu si pe Ioan Alexandru. In 1996 „jubileaza” pentru victoria Conventiei Democrate. Urmeaza patru ani de universitate la Sibiu, inca un an la Munchen, si inca 4 sau 8 in anglia. Devine doctor in filozofie. In 2004 se bucura pentru victoria aliantei D.A. impotriva „dinastiei Nastase”. In 2010 si in 2011 este director stiintific la Insitutul Pentru Investigarea Crimelor Comunismului. In Septembrie 2011 pune bazele unui nou proiect politic pe care il denumeste „Noua Republica”.

???????????????

(toate datele biografice sunt luate direct din „gura calului”: http://mihailneamtu.ro/autor/ )

Cum e posibil ca cineva cu istoricul acesta, marcat de anticomunism inca de la o virsta frageda, care a avut ocazia sa stea in prezenta lui Ion Ratiu si a lui Corneliu Coposu, care a cunoscut detinutii politici ai vechiului regim la o virsta extrem de „impresionabila” sa nu fie monarhist??????? Cum poti fi „alaturi” de Piata Universitatii in 90, dar reumplerea ei in 1992 la vizita Regelui Mihai sa nu te marcheze in nici un fel??? La dracu’! Sunt cu patru ani mai mic si tin minte momentul vizitei din 1992 la fel de viu si de intens ca scenele mineriadei din 1991! Din 1990 nu mai tin minte aproape nimic, si din 1993 tin minte doar moartea bunicului meu si tabara la munte in care m-a vizitat cu citeva luni inainte sa moara, dar vizita regelui din 92 o am in minte. Toata cit a fost data la TV, dar oricum. Cum se poate ca la virsta de 33-34 de ani, dupa 8 ani petrecuti in tara cu cea mai faimoasa familie regala din lume, in antiteza republica/monarhie sa cazi in partea franceza????

Genul asta de preferinte obtinute prin educatia din anii formatori nu se schimba odata cu adolescenta. Daca cresti tinind cu Steaua sau cu U Cluj sau cu Poli Timisoara, niciodata cind faci 30 de ani n-o sa ajungi sa tii cu Dinamo sau cu CFR sau cu UMT, indiferent daca echipa ta mai joaca in A sau in B sau s-a desfiintat de tot..

Istoricul lui Mihail Neamtu nu este congruent cu prezentul sau. Ceea ce inseamna ca, ori prezentul sau e o minciuna, ori ceea ce alege el sa ne spuna din istoricul sau e o minciuna. Cum „Noua Republica” e un fapt indisputabil, trebuie conchis ca istoricul pe care il prezinta Mihail Neamtu este o minciuna. Si nu ne ramine decit sa ne intrebam de ce?

Raspunsul este unul cit se poate de evident. Pentru ca asta e genul de istoric care are priza la publicul tinta. Suportul politic e oarecum ca si fumatul, odata ce ai ales o doctrina, un brand, nu ti-l schimbi oricite oferte ar fi. Industria tutunului se bazeaza pe un singur principiu, atragerea de noi fumatori. Odata ce i-au „prins” vor ramine ai lor, ai brandului, pina mor sau se lasa de fumat. Noii „fumatori de politica” sunt cei de virsta mea si, implicit, cei de virsta lui, precum si cei mai tineri. Intregi generatii nascute in preajma anului 1980 care au perceput revolutia constienti si s-au maturizat in anii de dupa 1989 au un puternic apetit pentru politica pentru ca au vazut la o virsta extrem de impresionabila cit de mult poate influenta politica, viata lor si pe cea a familiilor lor. Acesti tineri sunt predispusi la anti-comunism dar motivele lor sunt in general superficiale datorate dintr-o inversare a cauzei cu efectul. Ei nu sunt anti-comunisti pentru atrocitatile comise de regimul comunist in anii 60 sau pentru ca au indurat „foametea” anilor 80, ci sunt asa, pentru ca evenimentele din 89, au deschis usile vestului, pentru ca au trecut de la raiati la blugi, de la ciunga la guma turbo si de la „Leka noc deta” la Cartoon Network si pentru ca parintii lor au trait o senzatie de exaltare la impuscarea lui Ceausescu si prin extensie a comunismului. Tinerii de azi nu urasc comunismul pentru ca a fost rau (desi a fost demonic) ci pentru ca a fost anti-bun. Mai mult, pentru ei, tinerii de azi, razboiul intre generatii a prins si o coloratura ideologica (un fenomen poate unic in lume), pensionarii sunt perceputi ca reprezentantii vechiului regim, iar preferatul lor, Iliescu, este si el lipit de sacul comunist in perceptia acestor noi generatii (pe buna dreptate, in mare parte).

Iata astfel conturindu-se profilul politicianului cu priza la aceasta noua generatie, in absenta caruia, ei ramin profund dezintesati de politica, desi participa in continuare la exercitiile democratice aruncindu-si votul in curtea candidatilor cei mai apropiati de „idealul” lor sau, in absenta acestuia participind la miscarea „vot canci”. Spuneam ca se desprinde profilul acestui candidat: de preferinta tinar pentru a-si cultiva apartenenta la aceasta generatie, nepatat politic (mai ales neimplicat PSD), educat – pentru a crea o justificare a identificarii prin el, nedispus la compromisuri – tot pentru aceeasi justificare a identificarii si cu un bonus de anti-comunism la bord si de „idealism”.

Ceea ce nu intelege generatia tinara, este ca politica este un joc murdar, in care poate ca se intra din idealism, dar in care nu se ramine decit din oportunism carieristic. Ca om politic, TREBUIE, sa fii capabil sa pupi in cur si sa injunghii pe la spate. Asta nu e esenta politicii in Romania, ci este la nivel mondial. Ca sa pui pe picioare o organizatie la nivel local trebuie sa intilnesti tot felul de oameni, mai mult chiar, sa ii convingi sa renunte la timpul lor si sa ti-l dedice tie. Idealuri inalte si neintinate iti cumpara trei-patru minute (sau 15 daca este sa-l citam pe Octavian Paler), pentru restul trebuie sa te implici personal alintind egourile celor pe care incerci sai ii manipulezi si canalizindu-le energia in directia dorita.

Formula omului politic de maine este acelasi concept de „mesia” reciclat, este omul providential, este „eroul” idealurilor celor multi. Exact aceeasi formula pe care au aplicat-o si Iliescu cind ne-a scapat de comunisti si de „golani” (peste 60% din votul popular) si Basescu cind ne-a scapat de dinastia PSD promitindu-ne tepe in piata Victoriei. Din perestroika lui Iliescu s-au ales oale si ulcele odata cu capotarea URSS-ului, din tepele lui Basescu s-a ales una singura in care ne-am asezat noi ca popor de opt ani si care tare ne mai place s-o simtim. Mihail Neamtu joaca si el in filmul mesianic, si, incet, tacut, isi construieste un vehicol politic, poate tintind alegerile din toamna, poate tintind prezidentialele din 2014 (desi eu sper la o data mai acana), iar, atita vreme cit in Romania functioneaza sistemul un om, un vot, sunt sigur ca va gasi destui fraieri care sa puna botul la anti-comunismul sau si la „intelectualitatea” sa, fara sa se uite putin si la ce desen de functie are viata noului lor mesia, fara sa vada in trecutul PNT-ist al adulatului lor, doar oportunismul inscrierii intr-un partid pe val, inainte de venirea sa la putere, fara sa vada in playbackul facut de Neamtu prin Dilema si pe la B1 semnul facut deloc discret cu ochiul de catre aripa basista a politicii romanesti catre juvenul om „nou” politic.

Mihail Neamtu – luati cu lingurita, sa nu vi se aplece…

Articol nepublicat pe 10 mai 2012.

De atunci, am observat cu totii implicarea pe fata alaturi de PD a „Noii Republici” in campania de sustinere a lui Basescu, delirul aproape dement manifestat de Neamtu in noaptea de 29 Iulie, discursurile impregnate de fanatism pe care le-a produs pe parcursul campaniei de referendum, precum si sustinerea neconditionata fata de „cealalta schimbare la fata a basismului” – Mihai Razvan Ungureanu. Indiferent de lacunele si de lipsa de coerenta a trecutului lui Neamtu, poporul roman are o zicala mult mai adecvata pentru a descrie prezentul si viitorul acestuia.

20120803-092758.jpg

Cine s-aseamana, s-aduna!

Categorii:Politice Etichete:

Basescu si diaspora

E deja notoriu faptul ca in 2009 diaspora a intors votul exprimat in tara inscaunindu-l pe Basescu intr-un nou mandat. Daca tot au aparut rezultatele de la referendum am zis ca merita aruncat un ochi sa vedem unde mai este popular in diaspora Basescu.

Rezultatele sunt preluate de la adresa http://www.roaep.ro/ro/getdocument.php?id=7120

Astfel impotriva demiterii s-au pronuntat Romanii din urmatoarele tari:

  1. Zimbabwe 100% – doar 5 voturi
  2. Republica Moldova 60.14% – 1420 de voturi
  3. Kenya – 56.66% – 17 voturi
  4. Uruguay 53.84% – 7 voturi
  5. Libia – 52.17% – 12 voturi

Atit. In rest, diaspora s-a pronuntat pentru demiterea lui Basescu. Interesant ca cel mai slab scor pentru demitere intr-o tara in care s-au exprimat peste 100 de voturi (alta decit Republica Moldova) a fost Australia cu 62.56%

Tarile in care s-au inregistrat peste 1000 de voturi pentru demitere si procentajele aferente au fost:

  • Afghanistan – 69.77%
  • Austria – 80.36%
  • Belgia – 79.09%
  • Canada – 89.36%
  • Franta – 74.87%
  • Germania – 83.02%
  • Grecia – 83.03%
  • Italia – 80.83% (14318 voturi pentru demitere !!!!!)
  • Marea Britanie – 82.56%
  • Spania – 80.24% (11667 voturi pentru demitere)
  • S.U.A. – 83.65%

Cam asa stau lucrurile cu Basescu in diaspora. Iar acum povestile cu romanii dusi la vot cu autocare organizate de PD in diaspora in 2009 incep sa prinda mai multa substanta, pentru ca votul diasporei a fost la acelasi nivel ca de obicei, exceptind virful avut in 2009. Anomaliile in seriile statistice arata INTOTDEAUNA o schimbare a conditiilor normale.

Trei cuvinte mai am de zis: Bachonski – Paris – Frauda.

Categorii:Politice Etichete: