Prima pagină > Diverse > Cu ochii larg deschisi

Cu ochii larg deschisi

E mereu pe muchie de cutit cind calatoresti linga copii mici in avion. Au fost cazuri in care au dormit tot drumul, si nici nu i-am simtit ca au fost acolo, au fost cazuri in care nu au incetat sa plinga si sa se zbata, evident lovind si tragind de spatarul scaunului din fata. Copilul de pe zborul de azi catre Munchen trage la a doua categorie, dar mi s-a evidentiat, cel mai mult, prin naturaletea reactiilor. Copiii sunt extrem de usor de citit, fata de adulti. Acestia din urma tind sa disimuleze, sa ascunda ceea ce gindesc.

Pustiul asta, in schimb, era in mare forma. Blond, cu ochi caprui, pina in 4 ani (nu, nu e pustiul din poza, dar are ceva in comun cu el), calatorind cu mama sa, cu avionul, era extrem de entuziasmat de tot ceea ce i-se intimpla. Si, ca orice copil, avea nevoie sa imparta cu tot avionul ceea ce vedea el pe geam, astfel incit tipa cit il tineau plaminii lui mici:

– Uite, mami, avioane!!!!… Uite, mami, pompieriiiii!!!!  Uuuu-uuuuu-uuuuu-uuuuuu!, incerca pustiul sa imite o masina de pompieri.

S-a cumintit la decolare, stringindu-si mama de mina si a adormit odata ajunsi in aer. Dupa aterizarea la Munchen, insa, a reinceput show-ul:

– Uite, mami, avioane!!! Uite multe avioane!!!! Toata lumea vede acum avioane, mami!!! Uite, mami, acolo sunt pompierii!!! Uite, mami, pompierii!!!! Uuuuu-uuuuuu! Pompierii, mami!… A…

Oprirea abrupta a descrierii entuziaste a ceea ce vedea pe geam, m-a facut sa ma intorc spre el sa vad si eu ce ar fi putut pe lumea asta sa-i inchida gura. Raspunsul era simplu, pustiul daduse cu ochii de autostrada care trece prin mijlocul aeroportului din Munchen si ramamsese blocat. Atit de blocat ca incepuse sa dea din degete de parca numara, incercind sa isi reordoneze ideile. Pustiul are noroc, ia contact cu lumea la o virsta la care mintea ii creste, nu mai conteaza ca pina ieri nu isi imaginase vreodata o autostrada in interiorul unui aeroport, de maine va sti ca e posibil. Dar restul?

Ce fac restul romanilor, care nu ies in Europa pentru ca prefera aceleasi poteci obosite de pe Valea Prahovei, sau de la Bran, sau, daca sunt mai boemi/rebeli/hipioti, pe undeva prin Ceahlau, ori prin muntii Moldovei? Cit timp au sa se minta pe insisi din prea multa ignoranta, ca drumurile noastre cu o singura banda pe sens, rupte si prafuite sunt „normale”? Ca vegetatia arsa de soare si batuta de vint care se incapatineaza sa reziste pe „pasunile alpine” e normala? Ca mizeria care te intimpina la o stina e ceva normal? Ca jegosenia prin care au trecut orase ca Sinaia sau Busteni in ultimii ani, are vreo legatura de gradul paispe cu normalul? Ca cacatii care umplu zapada proaspata in citeva zile, an de an, sunt normale? Ca statul ca vitele in ploaie/frig/vint/soare cite 20-30 de minute dupa o masina de transport in comun, in care nu se mai poate intra pentru ca s-a aglomerat cu 4 statii in urma, e normal? Ca trenurile care merg cu 50 de kilometri la ora, medie orara, au ceva normal in ele, indiferent ca acum se cheama Inter-Regio? Ca jigodiile si lichelele care sunt azi la putere reprezinta tot o situatie normala?

Cit timp ne vom mai minti pe noi insine? Cit timp ne vom mai bate pe burta despre cum e Romania buricul pamintului? Cit timp o sa facem misto de tiganii de la Roma, fara sa vedem cita infrastructura feroviara e acolo? Cit timp o sa facem misto de nemti ca au sobolani la metrou, fara sa vedem ce sistem de transport bine pus la punct au in toata Germania? Cit timp o sa ne dam mai sfinti decit olandezii, cu curvele si drogurile lor, trecind cu vederea imensele realizari in domeniul maritim? Cit timp o sa comparam fintina cintatoare a lui Antonie Solomon de la Craiova, cu fintina Mirador din Barcelona?

Duminica dimineata, prietena mea, s-a trezit mai devreme ca sa imi faca o surpriza si am gasit-o in bucatarie preparind niste mini clatite, pe care desigur ca nu le meritam, tinind-o treaza mai bine de jumate de noapte cu sforaitul meu. Iar acele mini-clatite le-am acompaniat cu  sirop special de clatite Aunt Jemima, cu o pasta tartinabila de macademii, si cu un gem de ghimbir acesta din urma constituind o descoperire neasteptata. Toate astea sunt lucruri de care cel putin 85% din romani nici macar nu au auzit ca exista. Si, pe buna dreptate, pentru ca nu sunt importante. Dar oare cite asemenea lucruri mai sunt pe fata pamintului, lucruri considerate normale, firesti, in lumea civilizata? Lucruri mult mai semnificative decit dulceata, sau mai stiu eu ce sirop. Lucruri ca… stiu eu? O autostrada?

Cit de diferiti suntem noi, de fapt, de papuasii speriati de aparatele foto? Cum zicea imnul? TREZITI-VA, BAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!

Anunțuri
Categorii:Diverse Etichete:
  1. Freesys
    Aprilie 19, 2012 la 12:43 pm

    Tin sa-ti spun ca prin HM am ajuns pe blogul tau si sunt socat de duritatea opiniilor pe care le expui aici.
    Din cate vad tu nu ai fost crescut intr-un mediu de viata ridicat ci ai ajuns sa-ti permiti unul. Numai un capatuit isi prezinta excentricul (fie el si culinar) ca normal absolut si necesar.

    • Aprilie 27, 2012 la 2:50 pm

      Asa cum scriam si mai devreme intr-un alt comentariu, n-ai priceput ce vroiam sa spun. Lasa dracului forma si concentreaza-te un pic pe mesaj.

  2. Aprilie 27, 2012 la 3:08 pm

    Da, si inca o chestie… Eu am crescut intr-un mediu de viata ridicat. Am avut parinti si bunici care m-au educat, am parinti care si azi mi-ar da si ultimul leu din buzunarul lor. Am fost, poate sarac, dar n-am stiut-o si mai ales n-am simtit-o niciodata.
    Asa cum presupui tu despre mine niste treburi, am sa presupun si eu ca nu ai deschis ochii niciodata la lumea asta din jur. Esti capabil sa citesti cuvinte, vad, dar sa intelegi idei, vad ca e ceva mai greu.

  3. Freesys
    Mai 18, 2012 la 10:35 am

    Eu inteleg perfect mesajul dar hai sa nu ne mai raportam la normalul democratiilor occidentale. Ne putem dezvolta frumos ca societate prin buna noastra traditie si nu prin exemplul Germaniei, si evident ca la dezvoltarea asta se ajunge in ani si pe drumuri tare sinuoase, Repet pana atunci normalul unora este excentricul nostru. Si tare mi-e urat de cei ai nostri ce epateaza prin nivelul de trai ridicat imediat dupa cel de-al treilea salariu de peste 1000E intrat pe card.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: