Arhiva

Archive for februarie 2012

Jos palaria, Lufthansa!

E greva la Frankfurt, peste 273 de zboruri s-au anulat din aceasta cauza. Sigur, e vorba despre un diferend intre muncitorii de la seviciul tehnic si conducere care se va solutiona in favoarea primilor, iar costul se va traduce in citiva centi in plus la pretul biletelor sau, poate, chiar un Euro. Un lucru e clar, profitul Lufthansa nu va scadea, iar salariile muncitorilor vor creste. Va dura greva asta vreo trei zile, ca sa fie teatrul bine jucat, timp in care conexiunile prin Frankfurt vor fi total bulversate, dupa care se va reveni la normal.

Si tocmai despre acest normal vreau sa povestesc astazi, din Hamburg, ca proaspat beneficiar al serviciilor oferite de compania germana. Aseara aveam avion din Bucuresti la Munchen dupa care, de acolo, mai departe spre Hamburg. Ora de plecare din Bucuresti 7:15 PM. Din cauza fenomenelor meteo adverse (era extrem de ceata), s-a hotarit degivrarea avionului. Cum degivrarea a facut-o Gica cel cu buletin de Romania, in loc sa dureze zece minute, a durat vreo douazeci. Rezultat final, am plecat pe la 7:35. Nu stiu cum a reusit pilotul sa piarda inca zece minute pe drum in loc sa le recupereze, dar dupa ce a reusit sa aterizeze (una din aterizarile mai putin grozave la care am luat parte) s-a plimbat prin aeroportul din Munchen o gramada pina sa gareze avionul. Ca urmare, in loc de 8:20 cum era planificat, usile avionului s-au deschis abia la 9:05. Urmatorul avion trebuia sa decoleze la 9:25. Pina am ajuns cu autobuzul in terminal, incepuse deja procesul de imbarcare. Mi-am luat la revedere, in minte, de la bagaj, si am zburat cu cea mai mare viteza prin controlul pasapoartelor si, in jos, pe culoarul portilor depasind vreo 10-11 din ele, pina am ajuns la destinatie. Dar, am ajuns, l-am prins.

Odata instalat la locul meu, in al doilea avion, am avut o clipa sa-mi trag sufletul si, uitindu-ma pe geam, nu mi-a venit sa-mi cred ochiilor. Am vazut cum au adus fix bagajul meu pe un tractoras din acelea folosite la carat bagaje. Un tip l-a luat, i-a scanat eticheta, probabil i-a dat cu verde, si l-a urcat in avion. Totul s-a petrecut sub 20 de minute, fara ca bagajul sa fie marcat prioritar, intr-o zona de tranzit prin care se sorteaza sute de bagaje pe minut, daca nu cumva mii. Multumesc, Lufthansa, pentru ca azi am haine curate in care sa ma duc la serviciu!

Ma incearca totusi un sentiment de frustrare la gindul ca Tarom, calul nostru batrin din lumea aviatica, a ales sa nu intre in Star Aliance – lantul din care face parte si Lufthansa – ci sa-i pupe in fund pe francofonii de la Air France cu Sky Team-ul lor cu tot.

Reclame
Categorii:Diverse Etichete:,

Un snapshot de la marginea universului

februarie 17, 2012 4 comentarii

Ea, femeie tinara, la un 27-35 de ani, imbracata bine, cel mai probabil scolita si bine crescuta, mergea de la serviciu la restaurant. Era in pauza de prinz. La curea, prin geaca deschisa, se vedea prinsa la loc de cinste legitimatia de acces in cladire. Lucreaza la Renault, face parte din lumea corporatista. Are un job, un venit stabil, poate un credit la banca, sau poate planuieste sa isi ia unul si sa aplice la programul « Prima Casa ». Are colege cu care sa birfeasca, barbati care sa o curteze ; s-a realizat social sau este macar pe drumul cel bun. Intre femeia aceasta si barbatul de 30-35 de ani din majoriatea satelor din Romania care se duce cu coasa pe umar la cimp, ar trebui sa stea o distanta de secole lumina. Si totusi, alaltaieri, regulile nu s-au respctat, iar femeia ce mergea la restaurant si barbatul ce mergea la cimp au fost extrem de aproape unul de celalalt in spirit. Cu o lopata de civilizatie in spate, femeia a iesit frumos de pe usa cladirii in care nici la baie nu poti merge fara sa « dai cu badge-ul », si a plonjat cu abandon in ruralul carosabilului. De ce ?

Pentru ca aici, in Pipera, nu exista trotuar, iar atunci cind masinile primariei lui Pandele au deszapezit drumul flancindu-l si pe o parte si pe cealalta cu movile de zapada mai inalte de un metru, a disparut si optiunea de a merge prin santul de la marginea drumului. Poate ca zimbim amuzati si ne facem ca nu intelegem problema, contrastul…

Daca am da peste o caprioara in Grand Central Station din New York, sau peste un evreu hasidic in savana africana, poate ne-am arata mai mirati. Dar noi nu. Noi ne prefacem in continuare ca suntem corporatisti, ca avem decenta. Implementam standarde de calitate ISO 9500-curu’ babii, care reglementeaza accesul pe fiecare etaj si in fiecare cladire, si ne impartim carduri magnetice carora le spunem, sanchi!, badge-uri, cu poza si cu numere seriale si ne asiguram ca inauntrul sediului construit pe mocirla, pulseaza spiritul corporatist, intorcindu-ne ochii de la jegul si lipsa de civilizatie din jurul cladirii. Ce conteaza ca farfuriile din care mincam laturile de azi sunt murdare si ciobite? Lasa ! Tacimurile sa fie de argint…

Ne inghesuim ca muncitorii chinezi in microbuze/autocare ticsite de oameni ca sa ajungem mai repede la birou, sau mai repede la metrou, fara sa ne pese de demnitatea noastra umana. Eu inteleg ca e un job de care avem nevoie, si pe care nu ne permitem sa-l pierdem, din evidente motive financiare pe care, de asemenea le inteleg perfect, dar macar asa putin, pe dinautru, suntem oare un pic revoltati ca nu suntem tratati ca oamenii? Macar asa putin, suntem constienti ca suntem oameni? Sau suntem doar animale corporatiste, si atunci au si stapinii nostri dreptate sa ne calce asa in picioare?

Categorii:Diverse Etichete:, ,

Ponta cu oistea-n gard

Citit pe hirtie, discursul lui Ponta la investirea mascaradei din parlament, pare un discurs absolut echidistant, european si eminamente democratic. Da, un asemenea discurs poate veni de la un lider al opozitiei si, chiar, pot fi de acord cu el. Totusi, in circumstantele actuale, nu tradeaza nimic altceva decit o deconectare totala de la realitatea inconjuratoare. Toata reactia de ieri la discurs a liberalilor si a unei majoritati a opiniei publice poate fi redusa la un plin de incredulitate „ce-a facut, ma???”.

A fost imposibil de anticipat iesirea lui Ponta de ieri si la fel de imposibil este de prevazut ce va iesi in continuare. Se poate rupe si USL, cu siguranta o importanta presiune va fi aplicata in aceasta directie. Cel mai rau, insa, este ca USL, va pierde puternic din votanti, si, din pacate, nu vor fi votantii PSD, cei care pleaca. E posibil, ca Ponta sa fi mers pe acest discurs cu cele mai bune intentii, caz in care este din nou actor principal intr-o gafa monumentala (a cita oare??? ca eu m-am plictisit sa numar), o gafa care se va traduce in scaderea intentiei de vot si implicit scaderea procentelor USL.

E o mare diferenta intre basism si facsism si o si mai mare diferenta intre Basescu si Hitler macar pe planul capacitatii de a realiza ceva si pe plan ideologic, dar sleahta asta de lichele adunate astazi in PD si UNPR reprezinta exact acelasi profil de oameni care, daca situatia ar fi fost de asa natura, nu ar avea nici o problema in a-si cladi o cariera politica in umbra svasticii fluturind pe un steag rosu. Si, exact in asta sta ilegitimitatea PD, a UNPR si a parlamentului in componenta actuala. O mare parte a societatii a simtit, macar instinctual daca nu rational, ce fel de animale sunt jigodiile astea. Si, mai mult, au inteles cum NU trebuie tratati.

Pentru lichelele de la putere nu poate exista prezumtia de nevinovatie si, inainte sa se sclifoseasca vreun aparator al drepturilor omului, motivul pentru care aceasta nu poate exista este pentru ca ultima oara cind asemenea animale au fost tratate ca oameni, o lume intreaga a avut de suferit. Anii 1939-1945, mai inseamna ceva pentru cineva? Sigur azi pastram proportiile, nu se mai poate (sper) ajunge atit de departe, dar atita vreme cit tipologia oamenilor este aceasi, si raspunsul trebuie sa fie pe masura.

USL s-a constituit din trei partide cu doctrine extrem de diferite, cu membri extrem de variati ca personalitate sau orientare. Din acest punct de vedere, USL este sortit esecului. De altfel, nici macar nu s-a constituit intru permanenta, ci are un termen de expirare bine definit. USL reprezinta, insa, singura optiune democratica viabila din peisajul politic romanesc si s-a cristalizat in acest fel tocmai pentru a forta mina unui presedinte jucator nedemocrat (a se citi dictator) de a nominaliza un prim-ministru din cadrul USL si pentru a elimina posibilitatea de a pierde voturi si timp luptindu-se intre ei in procesul electoral. Alianta este facuta pentru a cistiga democratic un joc in care adversarul este profund nedemocratic si, mai mult, face regulile jocului. Ei bine, din acest punct de vedere, al luptei impotriva unui adversar nedemocratic, Ponta s-a scapat pe ea de idee si, jucindu-se de-a omul politic elevat, nu a facut decit sa-si alieneze o mare parte a electoratului USL.

Victoras, tata, n-o mai da, baietas, cu oistea-n gard in halul asta! „Prostanacul” a plecat din PSD, dar daca o mai tii asa, s-ar putea sa se intoarca porecla.

Categorii:Politice Etichete:

February 1st

Happy birthday, girlfriend of mine!

Categorii:Diverse Etichete: