Arhiva

Archive for decembrie 2011

Trezim copiii

O idee extrem de simpla, ce are atit de mult sens incit te miri cum de nu e evidenta. E vorba de cersetori si de abuzul minorilor. In contextul in care metroul a fost invadat de postere cu catei maidanezi care se uita lung la tine, in contul carora s-au dat bani buni de la Vier Pfoten, in contextul in care noi facem campanii anticoruptie infiintind hotline-uri pentru turnatori, mi se pare singura idee buna pe care am auzit-o in ultima vreme. Este vorba de aceasta campanie initiata de Hungry Mole, iar eu, unul, am de gind sa particip la ea nu numai cu un post aici pe blog, dar si aplicind-o in viata de zi cu zi.

Categorii:Diverse Etichete:

Si a inceput si decembrie…

Un val de frenezie patriotica a cuprins online-ul romanesc in preajma inceputului de Decembrie din anul asta. Pe bloguri subiectul preponderent era pregatirea sarbatoririi zilei nationale. La tembelizor, tot asa. Si cind a picat ziua, nu s-a putut respira altfel decit rosu galben si albastru (portocaliii sa ma scuze). Tot facebookul era inundat de videoclipuri youtube cu Nicolae Furdui-Iancu, cu Phoenix, cu mai stiu eu ce alte folclorisme de genul asta, cu Desteapta-te Romane, cu mesaje de la multi ani postate pe toate zidurile, cu tot felul de campanii despre cum ar fi lumea fara romani si despre cit de mult ne datoreaza civilizatia noua romanilor, de fapt.

Pe posturile de televiziune delirul a fost si mai aspru; dornice sa faca rating cit mai mare, televiziunile de stiri s-au prostituat ca pe centura la “parada” lui Oprea si au luat “pulsul” participantilor la evenimente facind recapitulari din sfert in sfert de ora.

Parca niciodata in ultimii douazeci si unu de ani, nu mi-a lasat 1 Decembrie un gust atit de amar ca astazi. Nici macar in 2009 cind, in prag de “realegere”, prezidentul a luat la scuturat mainile slehtei lui PD-iste dupa care a intors spatele celor doi fosti presedinti si a plecat in graba spre masina.

Ceea ce m-a dezamagit cel mai tare, tura asta, a fost fanfarismul ieftin practicat peste tot, au fost sutele de mii de oameni care si-au adus aminte brusc, dar foarte vocal, ca sunt romani si ca ar putea sa fie un pic si patrioti, dar numai daca stiu si cei din cercul lor de prieteni, au fost cei care au fugit intr-un suflet pe Kiseleff sa vada defilarea armatei aflata sub conducerea unui minister mai politizat ca niciodata si s-au vazut pe sine participanti la un eveniment cu pompa in loc de circul care a fost de fapt.

Dar, poate, ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost contrastul dintre linistea mormintala de pe 30 si de pe 2 si explozia patetic-patriotica de pe 1, pentru ca, odata trecut intai, a disparut si Furdui-Iancu, a disparut si Desteapta-te romane, a disparut si atmosfera festiva (cu toate ca am intrat teoretic in luna sarbatorilor de iarna) si ne-am intors la “business as usual”.

Demult, un prieten ma intreba daca eu sunt patriot. Am avut o problema in a-i raspunde si am inceput amindoi sa incercam sa definim termenul. Concluzia la care am ajuns a fost ca nu suntem, nici eu, nici el, patrioti in sensul in care sunt americanii, adica 365 de zile pe an. Sigur ca ne pasa de tara asta, sigur ca ne dorim ca ei, tarii, sa ii fie mai bine, sigur ca avem un fond comun de cultura si valori care intr-o Romanie ideala ar straluci zi de zi, sigur ca, pentru amindoi, exista “o Romanie” de care am putea sa fim mandri; dar nu este cea de astazi. Adevarul e ca unul dintre lucrurile pe care mi le doresc cel mai mult este sa pot fi mandru de tara asta.

Pentru acum, insa, a trebuit sa ma multumesc cu o zi petrecuta in casa, cu pizza, cu cit mai putin facebook si internet, cu o selectie de episoade dintr-un serial excelent care au suprascris transmisiunile TV si cu un Wii party. Asa cum comentam si pe facebook, am sa ma duc sa vad o defilare atunci cind va defila Armata Regala, si probabil ca tot atunci am sa incep sa fiu mandru ca sunt roman. 1 Decembrie nu apartine Romaniei de azi, el apartine Romaniei monarhice, apartine Romaniei pe care mi-o doresc si de care imi doresc sa fiu mindru. Nimic din travestiul ce s-a petrecut anul asta in Romania lui Guta, Salam si Bercea Mondialu’ nu pot eu legitimiza legind de ideea de 1 Decembrie.

Dar, pentru ceilalti, pentru cei in care a busnit patriotismul asa de tare ca nu l-au mai putut tine in ei, am sa va rog sa continuati sa fiti mandri, dragii mei. Sa fiti mandri ca traiti in singura tara din lume in care presedintele sau a fost gasit in justitie vinovat de violenta asupra unui copil. Sa fiti mandri ca traiti in tara in care aproape cinci milioane de oameni au vazut cum ii frige o zmetie tincului in mufa si s-au grabit repede sa-l voteze iar presedinte ca nu cumva sa ajunga tara pe mina lui Iliescu. Sa fiti mandri ca traiti in tara in care cinci-sapte milioane de oameni, desi au vazut scena, nu s-au sinchisit sa iasa din casa pentru a-i arunca un vot de blam (macar), pentru ca, nu-i asa, si ceilalti sunt la fel de hoti. Sa fiti mindri ca traiti in tara in care toate astea s-au intimplat desi candidatul Basescu, in dezbaterea finala, a intors din vorbe un juramint cu aceleasi metode folosite de un tigan borit cind ascunde piesele de alba-neagra. Sa fiti mandri ca traiti in singura tara din lumea civilizata in care legile se dau fara sa poata fi aplicate. Sa fiti mandri ca traiti in tara cu 273 de locuri de vizitat la care nu poti sa ajungi pentru ca, nu-i asa, autostrazile nu sunt importante si turismul se face oricum cu avionul. Ca tot veni vorba de autostrazi, sa fiti mandri ca traiti in tara cu doar 349 de kilometri de autostrada care, daca incep de undeva util duc nicaieri, si daca incep de nicaieri, din plin cimp, au grija sa te lase tot in plin cimp. Sa fiti mandri ca traiti in tara in care medicii, pensionarii, profesorii, politistii, functionarii publici, asistentii medicali sunt platiti la nivelul unei femei de serviciu din lumea civilizata. Sa fiti mindri ca traiti in tara in care reforma in educatie s-a manifestat prin ‘i-am picat pe toti la BAC’. Sa fiti mindri ca traiti in tara in care reforma in sanatate s-a manifestat prin ‘n-avem bani de medicamente’. Sa fiti mindri ca sunteti conationali cu Coanda si cu Babes si cu inventiile lor, dar sa fiti mandri si de tara cu cel mai mic (de departe!) buget dedicat educatiei si cercetarii din UE. Sa fiti mindri si atunci cind, plecati din tara fiind, incepeti sa vorbiti in alta limba cind prindeti de veste ca sunt romani prin preajma. Sa fiti mindri ca traiti in tara cu cel mai hotarit regim anticoruptie care n-a reusit sa faca absolut nimic in toate cazurile de coruptie pe care le-ar fi descoperit sau care i-au fost servite pe tava, gen madam Ridzi. Sa fiti mindri ca traiti in tara in care dupa o frauda de proportii prinsa pe camere video si mediatizata de televiziuni, nu s-a lasat nici cu revolutie, nici cu demiteri; nu s-a lasat cu nimic. Nici macar o amarita de manifestatie. Sa fiti mindri ca sunteti conationali cu cei care i-au trimis in parlamentul european sa-i reprezinte, si pe EBA, si pe Gigi Becali si pe Corneliu Vadim Tudor. Sa fiti mandri ca traiti in tara in care mii de oameni s-au calcat in picioare pentru o farfurie de fasole cu cirnati, ca e mai buna la cazan, dar e al dracului de mai buna daca e gratis. Valentin Stan a fost pur si simplu magistral in emisiunea sa de pe 2 Decembrie de la aceasta adresa: http://inregistrari.antena3.ro/view-02_Dec-2011-Conexiuni_cu_Valentin_Stan-22.html. Urmariti de la minutul 8:57 incolo, pina vi se face greata. Tot despre aceiasi mormoloci care se pretind oameni, “cirtita flaminda” de pe blogul simply bucharest, are o postare magistrala despre cum ar fi trebuit sa se comporte oamenii astia intr-o tara civilizata.

Sa nu uitati, daca nu v-a venit mincarea inapoi inca, fiti mandri ca sunteti romani.

Categorii:Diverse, Politice Etichete:, , ,

O masura caineasca…

decembrie 2, 2011 Un comentariu

Inainte de a urla din toti bojogii si de a plinge de mila patrupedelor persecutate de aprigul regim Basescian, ar fi cazul sa recunoastem cu totii ca problema maidanezilor din Romania este una reala, palpabila si necesitind, deja de zeci de ani, o solutie. Nu pot sa ma inflamez acum ca PD-ul a trecut o lege prin care se da unda verde macelului cainilor vagabonzi doar pentru simplul fapt ca nu-i suport pe basescieni. Asta nu ne scuteste insa de analizarea motivelor portocaliilor pentru a trece aceasta lege.

Una din problemele cele mai vizibile ale Romaniei pentru cetatenii sai o reprezinta maidanezii. Disparitia acestora de pe strazile marilor orase ar puncta serios la capitolul imagine pentru actuala putere, cistigul pe termen lung fiind mult peste pierderile incasate odata cu punerea in aplicare a operatiunii de eutanasiere. Basescu nu e strain de asemenea masuri, la sfirsitul anilor 90, ca primar al capitalei, a ras toate chioscurile improvizate pe trotuare. A fost atunci impotriva lui o minoritate foarte vocala, disperata de falimentarea atitor afaceri, precum si de sugusarea ofertei de produse de larg consum. E adevarat ca acea actiune in masa de demolari a servit destul de suspect ineresele marilor lanturi de hiper-marketuri care s-au lansat cu succes in intreaga tara. Succesul lor ar fi fost cel putin considerabil mai dificil atunci cind as fi avut optiunea ca, in coltul blocului, la orice ora din zi sau noapte sa pot cumpara ceea ce imi lipsea din casa. Revenind insa la povestea maidanezilor, e o idee care are un nebanuit suport popular, pentru ca absolut toti ne dorim sa scapam de ei si impotriva careia se opune doar o minoritate extrem de isterica si de vocala alcatuita din gospodine pensionare de pe la bloc cu prea mult timp la dispozitie si citeva asociatii pentru protectia animalelor al caror punct de vedere este minat de o ipocrizie de nebanuit.

Totusi, nici pentru o secunda, nu cred ca actiunea ce se va desfasura, de eradicare a maidanezilor, are interesul meu la suflet. Este un simplu calcul electoral. PD-ul, aflat la un minim de incredere publica de la venirea lui Basescu incoace, a dus o campanie prin tara, incercind sa se prinda de locomotiva unei idei bune. A fost, insa, o campanie jalnica ce a avut ca rezultat corturi goale si un aprig dezinteres din partea cetatenilor. Odata ce au vazut ca „initiativa” lor nu face valuri in rindurile votantilor, si-au impachetat corturile si au dat pe repede inainte cu legea prin parlament. Adio si n-am cuvinte.

Din punctul meu de vedere, sa adune toti maidanezii, sa-i casapeasca, sa-i jupoaie, sa le puna carnea la afumat si s-o vinda-n China, iar blanurile sa le vinda in Mongolia. Una din caracteristicile de capatai ale societatii umane este responsabilitatea. Pentru absolut orice se petrece intr-un mediu social, exista cineva responsabil. Cainii vagabonzi se abat de la aceasta regula, ca atare nu pot fiinta in societatea noastra. Daca i-am considera animale salbatice, solutia ar fi stringerea lor de pe strazi si eliberarea in habitatul natural. Din pacate, pentru ei, acest habitat natural nu exista, astfel incit trebuiesc retrogradate la categoria de animale potential periculoase pentru care exista o singura solutie, eliminarea lor. De fapt, toata angoasa pe care o simtim vizavi de povestea asta cu eutanasierea nu vine de la actul in sine, ci de la numarul enorm de eutanasieri care urmeaza sa se desfasoare pina problema va fi rezolvata. Exista caini vagabonzi si in alte tari civilizate (mai putin in Asia unde ii maninca) dar acolo cum ii prind, ii ridica de pe strada, ii cazeaza un pic, dupa care ii urca frumos in trenul catre abator. De altfel, tarile civilizate nu au o problema cu maidanezii pentru simplul motiv ca le-au dat in cap inainte sa le creasca numarul; asta si faptul ca au legi capabile sa responsabilizeze cetateanul pentru soarta animalului sau.

De fapt, acesta din urma fiind aspectul care lipseste cu desavirsire din legea PD-ista: un cod de conduita impus cetateanului detinator de animale. Campania adopta un maidanez e o basina rasuflata atita vreme cit prin adoptie nu se creeaza o legatura legala intre animal si stapin. O chestie destul de simpla de reglementat ar fi introducerea unui cip in cadrul procedurii de adoptie sub pielea cainelui, asa cum se face si in agricultura, care sa contina datele de indentificare ale stapinului. Dupa aceasta, orice vatamare cauzata de acel caine se poate echivala direct cu o vatamare corporala sau o vatamare din culpa in numele falsului adoptor. Numarul de caini adoptati si lasati apoi de izbeliste s-ar reduce considerabil. Unde mai pui ca niste agenti economici care se ocupa cu fabricatia sau cu distributia de asemenea cipuri si-ar vedea afacerea prinzind un nou vad. Evident ca in pasul doi, aceasta masura de a-ti marca cainele cu un identificator ar putea deveni obligatorie, procedura putind fi efectuata la orice cabinet veterinar si ar reprezenta o cale usoara de a deschide drumul spre o lege mai aspra impotriva abuzului animalelor chiar de catre stapanii acestora.

Evident ca legea trecuta recent prin parlament este o lege tip PD-ista, adica se ocupa doar cu taiatul si cu distrugerea, ea permitind administratiilor locale sa aleaga si optiunea eutanasierii, fara insa a obliga pe nimeni la alegerea acestei solutii. Ceea ce lipseste acestei legi, este tocmai acea trasatura constructiva care, de altfel, ar trebui sa constea in scopul principal al oricarei legi, dar, e drept, ca pare mult de cerut de la asemenea animale.

Salut cu bucurie, intitativa lui Oprescu de a organiza un mic sondaj de opinie pentru a cere parerea bucurestenilor vizavi de inceperea macelului. Este o maniera de a pune in aplicare masuri administrative de mare impact care ar trebui, poate, transformata intr-o procedura obligatorie prin lege.

Categorii:Politice Etichete:,