Prima pagină > Diverse, Politice > Cei ce nu isi stiu istoria vor fi mereu condamnati sa o repete…

Cei ce nu isi stiu istoria vor fi mereu condamnati sa o repete…

In vremurile astea in care avem din ce in ce mai putina rabdare sa citim o carte, in care ne formam opinii bazate pe o documentare care ar incapea lejer pe spatele unei cutii de chibrituri oare citi dintre noi mai sunt capabili de o analiza rationala a situatiei din jur? Si mai mult, oare citi dintre noi sunt dispusi sa accepte ca perspectiva lor asupra lumii este profund viciata de sursele alese de ei pentru propria informare, oare citi dintre noi intuiesc ca dincolo de fanta de lumina pe care o percep prin ochelarii de cal pe care si i-au tras pe ochi, zace o lume mult mai vasta, poate mai experimentata chiar, decit ii acordam noi credit.


We The Living   – este o carte pe care o citesc cu interes nespus zilele astea si pe care o recomand tuturor [Doar 9 dolari plus taxele de expediere pentru versiunea „de buzunar” sau 10 dolari pentru versiunea Kindle]. Actiunea se petrece in Rusia proaspat comunista, in anii douazeci si este o relatare la prima mana (autoarea fiind prinsa in acel groaznic univers inainte de a reusi sa emigreze in SUA in anii treizeci) a spectacolului morbid al instaurarii comunismului peste Imperiul Rus. „Sfinta Rusie” cum este numita cu afectiune de unele personaje, este un animal muribund in care vechea civilizatie se atrofiaza treptat, in care onoarea umana reprezinta doar rare licariri de stele ce se sting. URSS-ul este o noapte rosie, rupta si izolata de Europa, plina de idiosincrazii tipic comuniste menite sa distruga spiritul uman.

In zilele astea, in care tot mai multi la nivel mondial cinta prohodul capitalismului si inalta osanale lui Lenin si lui Marx, poate ca ar fi mai bine cu totii sa ne amintim impreuna ce inseamna cu adevarat comunismul. Ce a insemnat in Rusia in 1917, cu executia sumara a familiei Imperiale, cu razboiul civil dintre albi si rosii ce a durat mai bine de cinci ani, cu saracia si distrugerea ce au urmat, cu taxele peste taxe instituite de un guvern incompetent, cu „painea si circul” transformate in „lupta de clasa”, cu politia politica si, mai ales, cu falimentul umanitar ce a devenit URSS pe care doar un alt nebun national-socialist l-a mai putut revitaliza pentru inca douazeci de ani dupa al doilea Razboi Mondial.

Poate ar fi mai bine sa ne amintitm si ce a insemnat comunismul in Romania din 1947 si pina astazi, cu politia politica, cu distrugerea intelectualitatii romanesti, cu lipsa accesului la informatie, cu prizonieratul a 23 de milioane de oameni inchisi inapoia gardurilor propriei tari, cu foamea, cu rationalizarea, cu revolutia din ’89 si cu securistul care s-a reales presedinte in 2009.

Totusi, in fata acestor realitati brutale, una in trecut alta in prezent, eu consider ca suntem inca nespus de norocosi deoarece, marti, ne putem onora regele, singurul nostru suveran, conducatorul legitim al acestei tari. Marti, ne putem agata de cuvintele sale cu foamea neostoita a sperantei ca, intr-o zi, vom reveni la normal, ca, intr-o zi, vom respira din nou aerul libertatii si ca, intr-o zi, ne vom putea invata copii sa cinte „Traiasca Regele” reinnodind astfel firul istoriei atit de violent rupt in acea noapte de decembrie din care inca nu ne-am trezit ca natiune, dar pe care lumea din jurul nostru pare hotarita sa o retraiasca cu orice pret.

Anunțuri
Categorii:Diverse, Politice Etichete:,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: