Prima pagină > Diverse > Atentie! Se lucreaza…

Atentie! Se lucreaza…

Vroiam sa scriu aici o gramada de chestii despre impresiile retinute din perioada petrecuta in Catalonia. Din pacate balonul de aer cald s-a rasuflat incet incet, incepind cu peisajul taximetristilor alungati din fata Otopeniului, continuind cu sapaturile din fata blocului meu care nu se incheiasera desi au inceput cu mai bine de o saptamina inainte de a pleca, cu indiferenta din ochii oamenilor de pe strazi, cu animalitatea atit de pregnanta pe chipurile concetateilor nostri incit prietena mea a fost socata de diferente si inchieind cu cele 10 ore pe care le-am petrecut fara internet si telefon fix pentru ca vreun dobitoc a taiat un cablu de telefonie. Mi se pare enorm ca toate astea sa se fi intimplat in acest rastimp scurt, desi inca nu apucase sa treaca o saptamina de la revenirea in tara.

Totusi, ceea ce a pus capac au fost lucrarile de la Electrica prin care mi-au vaduvit blocul de curent electric o zi intreaga. Ok, nu ma supara chestia asta in pricipiu. Aveau de inlocuit un transformator; e normal sa o faca in timpul zilei. Este de asemenea normal sa puna un afis pe usa blocului in care sa anunte orele de intrerupere a curentului electric (in cazul de fata intre 8 si 18). Si, de asemenea, este normal sa iti rezervi un interval de 10 ore pentru o asemenea lucrare (nu sunt electrician sa comentez daca e prea mult sau prea putin, dar cred ca e de ajuns). Cam pe aici, insa, s-a terminat cu normalul…

Nu este deloc normal (desi in Romania nu mai surprinde pe nimeni) sa incepi sa lucrezi la 9.39, desi ai in program un start la ora 8. Totul ar fi fost ok, daca macar si-ar fi respectat ora de final, pentru ca, in fond, toata lumea si-a facut programul dupa acea ora si mai putin dupa ora de inceput. Evident ca s-a facut 7 seara inainte sa reconecteze curentul. Asta e una din problemele care roade ca un cancer la orice nivel al scarii ierarhice din cimpul muncii din orice domeniu de activitate. Noi, in tara asta, traim ca sa stam. Conceptul de a-ti face munca la timp, incepind atunci cind trebuie, terminind atunci cind trebuie si executindu-ti programul fara sa stea cineva cu biciul pe tine, este de-a dreptul extraterestru. Nu ma refer aici la managerii idioti din multinationale preocupati sa numere cite minute le-au stat angajatii la cafea si la tigara. Acolo, in general, daca se pierd deadline-uri, avem de-a face cu o echipa de lucru prea mica pentru a rezolva corect si in timp util tot workloadul.

Cind spun, si sunt ferm convins de asta, ca in Romania traim ca sa stam, ma refer la muncile mai putin intelectuale si mai mult fizice. Ma refer la cretinoizii angajati la RATB care stau la taclale cite un sfert de ora la capat fara sa miste o masina pentru ca, apoi, sa plece cite trei deodata. Ma refer la maimutele care sapa santuri pentru ApaNova, Renel, Romtelecom sau pur si simplu ca sa ne enerveze pe noi, care se string cite cinci-sase in jurul unei gropi si fac misto de ala singurul, care sapa, atunci cind nu sunt toti tolaniti la umbra cu o felie de parizer, un colt de paine si cu PET-ul de doi litri de bere proasta linga ei. Ma refer aici la jegosii care reabiliteaza un mizilic de retea feroviara intre Sinaia si Predeal de doi ani de zile si nu il mai termina, pentru ca isi petrec ziua dormind pe la umbra, sau citind ziarele in vreme ce trenurile de calatori trebuie sa circule pe un singur fir, trecind chiar pe linga sezatorile lor. Ma refer la zugravii si zidarii care trag de timp cind au prins o lucrare, ca sa aiba unde sa se duca si de unde sa vina si o scuza in plus sa se imbete seara acasa, ca deh, au venit de la munca, in loc sa traga dracului cit mai tare, sa se elibereze cit mai repede pentru urmatoarea lucrare, pentru ca nu-i plateste nimeni cu ziua. Asta este din pacate profilul muncitorului roman.

Cu citeva zile inainte de episodul cu curentul, insa, am avut parte de un alt fel de soc. O situatie mi s-a prezentat in fata ochilor care m-a facut sa cred, pentru maxim un minut, ca ne apropiem incet, incet, de tari ca Austria sau Germania atunci cind vine vorba de respectul pentru munca si pentru banii cu care esti platit. Mergeam pe jos prin Drumul Taberei cind, apropiindu-ma de intersectia cu strada Romancierilor, am vazut, de la departare cum un singur om sapa o groapa. A fost de-a dreptul frapant sa vezi pe strazile Bucurestiului cum un om in salopeta sapa o groapa de unul singur. Mi-au venit in minte imaginile remarcate in urma cu citiva ani intr-o excursie la Viena (Da! Astea sunt chestiile pe care le observa romanii iesiti din tara) in care vedeam muncitori lucrind, de capul lor, fara supraveghetori, fie la saparea unei gropi, fie la transportul unor sine de tren, fie la asigurarea unor cabluri electrice in tunelul metroului. Ideea de baza era ca un singur om, cu un singur utilaj, era suficient ca treaba sa nu stagneze. Pe masura ce ma apropiam de salopeta solitara, simteam cu creste inima in mine. Ma bucuram ca am gresit cind am considerat natia asta fara scapare. Insa depasindu-l si privind inapoi pentru a-mi fixa pe retina acea imagine cum ca si la noi se poate, i-am descoperit si pe ceilalti… Erau patru. Doi sprijineau niste cazmale, si inca doi isi parcasera cururile pe unul din putinele garduri din Bucuresti care nu are tepi. Pur si simplu se ascunsesera dupa o toneta de ziare, mai la umbra.

            Cum mama dracului sa nu avem cele mai scumpe lucrari publice din lume, daca noi platim cinci oameni si lucreaza numai unul? Cum dracului sa nu depaseasca termenul de executie orice lucrare publica atunci cind ai o echipa de douazeci de oameni, dar ea se misca la randamentul unei echipe de cel mult sase? Astea deja nu mai sunt exceptii, nu mai sunt simptome, este o conditie cronica generalizata. In conditiile de fata, in care pentru un simplu transformator se intirzie o ora termenul de predare, cam la ce intirzieri astronomice ar trebui sa ne asteptam pentru fabulosul metrou din Drumul Taberei? Cinci? Zece? Cin’spe ani? Pina si pasajul Basarab, un rahat de pod de maxim doi kilometri, era planificat la inaugurare in Februarie 2009 si a fost dat in folosinta abia 28 de luni mai tirziu, si inca nu e gata. Fabulosul metrou preconizeaza o excavatie de cel putin 6,5 kilometri de tunel, plus statii, plus un depou, si asta doar ca sa se lege de Eroilor. Douazeci pariaza cineva?

Anunțuri
Categorii:Diverse Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: