Prima pagină > Din Comert, Diverse > Bucatele de realitate comerciala – part 1

Bucatele de realitate comerciala – part 1

– Cum dracu’ sa ma duc cu transportul in comun in oras, la terasa, daca ajung transpirat ca un porc?

Nu, nu e vorba de mine, desi, de cind ma stiu, am o propensitate de a transpira abundent la orice efort facut, iar caldura asta nu ma ajuta deloc. Este vorba de indignarea, justa, a unui prieten de aseara, cind ne-am suit intr-un 385 la Drumul Sarii si ne-am murat in suc propriu pina la Piata Natiunilor Unite. Ok, am inteles. E cald afara, s-a dus clima dracului si traim in mijlocul unei cimpii care probabil ca va deveni desert in urmatoarele 500 de ani, dar ceea ce ma deranjeaza cel mai mult la acest lucru este solutia lor. Poza de mai jos, nu a fost facuta in autobuzul de aseara, ci in alt autobuz care suferea de acelasi blestem:

In traducere libera: „Ciocu’ mic si joc de glezne. Ce tot faceti atita git la sofer? N-avem dom’ne aer conditionat! Gata!” Si pentru ei totul e rezolvat. Important e ca soferul sa nu fie deranjat de animalele astea imputite… In loc sa fie recunoscatori ca ii ducem unde vor, mai vin si cu pretentii.

Cit se poate de gresit. Lasind la o parte idiotenia facuta de RATB prin care a achizitionat 300 de autobuze fara aer conditionat (ok, am aflat mai tirziu ca a fost pe baza de para-ndarat cind scandalul cu Mercedesul a explodat in presa internationala), dar in nici un caz solutia nu e sa dai din umeri. Daca ai o pereche de pantofi prea mici (adica necorespunzatori, iar aceste autobuze sunt clar necorespunzatoare) te apuci si ii schimbi, nu mergi cu ei pe strada si asa. Singura solutie acceptabila, este reconditionarea acestor autobuze, dar, deh, nevoile si comfortul clientilor, probabil sunt ultimul lucru pe lista de prioritati a RATB.

* * * * *

In sala de asteptare a unui cabinet de radiografie dentara. O doamna/domnisoara cu virsta pina in 33 de ani, imbracata office, butoneaza un pic la Blackberry dupa care da un telefon. Nu am cum sa o citez replica cu replica, dar, tinind cont ca vorbea destul de tare putem face un rezumat. Ea lucreaza la o companie de leasing de masini, ca… nu prea e clar ce, dar are o discutie cu un client al aceste companii de leasing, care, dupa ce a pierdut o zi intreaga la sediul companiei pentru a-si lua masina, acum este pus in fata urmatoarei situatii: trebuie sa se intoarca la companie pentru ca i-au fost puse ambele chei de la masina in plic, de catre angajatii companiei, iar una din chei trebuia sa ramina la firma, si, dupa ce a asistat probabil in soare si cu un nivel acumulat de nervi cum fotograful firmei s-a chinuit sa faca poze la numar, sa afle acum de la doamna/domnisoara ca nici una dintre poze nu a iesit bine, si va trebui ca el, clientul, sa faca o poza la numar in care sa se vada clar numarul masinii si numele companiei inscris pe rama numarului si sa trimita aceasta poza pe mail.

Am ascultat toata conversatia stupefiat, am ascultat cautind intre cuvintele ei o simpla expresie, una care mi se parea normala pentru situatia in care se afla: „ne cerem” sau „imi cer” „scuze pentru situatia aparuta”. Nimic de acest fel. Clientul nu e obligat sa suporte incompetenta angajatilor, nu a intrat in nici un contract cu firma prin care se stipuleaza ca s-a inrolat sclav la ei si ca trebuie sa spele toate greselile firmei, insa atitudinea doamnei/domnisoarei nu arata nimic din toate acestea, ba chiar mai degraba, se arata iritata de faptul ca interlocutorul ei nu intelege ca tot ce trebuie sa faca e sa faca o poza la numar si sa o trimita pe mail…

* * * * *

La Mac, la tejghea urmatoarea discutie:

– Buna ziua, un shake mare va rog!

– De ciocoloata, spune fata imbracata in uniforma McDonalds.

– Nu, de vanilie.

– Nu, prelungeste ea „u”-ul, de ciocolata.

– Nu. De vanilie.

– Nu mai avem de vanilie.

– Atunci de capsuni?

– Nu mai avem decit de ciocolata… S-au introdus noile cafe frape cu vanilie, capsuni si ciocolata, dar astea sunt mici…

– Stati putin, sa inteleg si eu, nu este ca nu mai aveti acum shake de vanilie, ci l-ati scos cu totul din meniu.

– Da.

– Deci de azi incolo la McDonalds in Romania, shake de vanilie nu mai exista?

– Da.

Pauza… Mai astept putin o reactie din partea ei… Nimic… Ii dau buna ziua si plec.

* * * * *

O agentie de turism, testata de catre toti membrii familiei cu succes in trecut, reprezinta si anul acesta brokerul turistic caruia i-se adreseaza un tinar pentru a-si aranja o excursie in Antalya. Reuseste sa aleaga un pachet multumitor, omul asteapta cu nerabdare concediul si cele citeva zile de relaxare la care are dreptul pe an, plateste agentia pentru serviciile sale si se viseaza deja pe plaja, cind este trezit brusc din visare de catre agent care ii spune urmatorul lucru:

– Avem si noi o rugaminte… Puteti sa luati plicul asta cu dumneavoastra si cind ajungeti pe aeroport in Istambul, puteti sa-l dati cuiva de acolo?

– ????????

(to be continued)

Anunțuri
Categorii:Din Comert, Diverse Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: