Arhiva

Archive for iulie 2011

Ma duc…

(sursa imaginii: http://www.istratov.be)

Ma duc sa pun umarul la resuscitarea economiei Spaniei. Imi arat tot respectul, prin urmare, pentru madam Udrea si frunzulita ei si ma duc o saptamina in vacanta sub soarele Cataluniei. Ne vedem cind ma intorc.

Reclame
Categorii:Diverse Etichete:

Razboiul masutelor prinde un damf de Turul Frantei

Cam de cind a pornit Mircea Badea emisiunea sa de seara de la Antena 3, a monopolizat audienta pe segmentul sau orar. Acest lucru a reprezentat un paradox pentru majoritatea oamenilor din televiziune, deoarece, emisiunea in cauza nu era, in fond, altceva decit revista presei. Se pot atribui succesului lui Badea, oamenii care si-l aduceau aminte de la matinalul pe care il prezenta impreuna cu Teo Trandafir (mai intai la Tele7 si apoi la Antena 1) si se asteptau ca aceasta emisiune de revista presei sa fie in acelasi format in care, cei doi, faceau odinioara turul ziarelor cotidiane. Spre meritul lui, Mircea Badea a stiut cum sa livreze emisiunea in intimpinarea acestor asteptari, fapt ce a dus, cu timpul, la convertirea fanilor initiali in fani ai „stilului Mircea Badea”, capabili sa accepte orice evolutie a emisiunii.

Nu a durat mult, si producatorii de televiziune au incercat sa il combata. Mai intai Realitatea, apoi B1, au programat, in acelasi interval orar, emisiuni de revista presei in incercarea de a-si retine telespectatorii din a muta pe Antena 3. Emisiunea de la Realitatea, era una impersonala, in care erau integrate cit mai multe stiri din ziare. Din punct de vedere al unei reviste a presei era perfect realizata. Dar telespectatorii au refuzat produsul, preferind-ul pe Badea, lipsindu-le, probabil, in versiunea prezentata de Realitata, fix comentariul politic pe care acesta il insera in fiecare editie. Echipa de pe B1, a inteles mai bine fenomenul ce se dezvolta sub ochii lor si au incercat sa copieze cit mai fidel formatul emisiunii. Prin urmare au adus un individ care statea la o masuta cit se poate de similara cu cea a lui Badea avind ziare de jur imprejur din care citea si comenta cu obida si scirba. Diferentele au venit in urmatoarele puncte: Badea are o dictie impecabila si o eruditie destul de exstinsa astfel incit sa ii permita sa baleieze intre tot felul de subiecte, individul de la B1 avea o dictie groaznica iar comentariile sale acopereau doar gama de emotii dintre : „vai de capul lor” si „ce naspa e”.

Atunci cind au vazut ca pe segmentul sau orar, nu il pot invinge, concurentii au trecut la alte metode de a-si indeparta spectatorii de emisiunea lui Badea. Prima TV, si-a folosit vedetele principale (Huidu si Gainusa) probabil bazindu-se si pe o antipatie mai veche existenta intre Huidu si Badea si l-au atacat direct, in timpul emisiunii celei mai populare de la Prima (Cronica Circotasilor) incercind astfel sa discrediteze imaginea lui Mircea Badea in ochii telespectatorilor Prima TV. O alta categorie de fani ai emisiunii lui Badea au fost intilniti in online si, din cauza prezentei lor, s-a incercat si aici discreditarea lui Badea. Mai intai un blogger (recunoscut printre cei mai populari formatori de opinie) a inceput sa il atace, iar, in momentul in care Badea a replicat, o „gasca” de bloggeri, declarati prietenii celui mentionat initial, au reactionat si au inceput sa il atace si ei. Un caz aparte, cred ca il reprezinta Iulius, unul din redactorii blogului dailycotcodac, blog sustinut in online de acelasi individ care semneaza cecurile lui Badea.

Daily cotcodac a fost un blog care multa vreme a stat in blogrollul meu. Era plin de povestiri amuzante, non-politice si imi facea placere sa il citesc in fiecare zi. Mai intai s-a strecurat un articol, cit de cit balansat, prin care autorii ii luau apararearea lui Zoso, si in care il atacau voalat pe Badea. Ok, am zis. Fiecare are dreptul la propria opinie, si atit timp cit discutia se poarta la un nivel civilizat, e normal ca doi oameni sa se antipatizeze. In urmatoarele zile, insa, a aparut un articol pur si simplu gretos. O „piesa” de creatie situata la nivelul intelectual al unui copil de clasa a patra care, suparat ca un coleg a facut misto de el, se apuca sa scrie cum parintii colegului sunt o curva si un homosexual, cum bunica colegului maninca de pe jos sau mai stiu eu ce gretosenii isi poate imagina mintea unui copil de 10-11 ani. Nivelul discutiei a fost coborit grosier si daily cotcodat s-a ingropat singur, dupa parerea mea, avind mai mult de pierdut decit de cistigat din manevra facuta.

Faptul ca emisiunea lui Badea a atras un numar mare de spectatori si ca Mircea Badea a devenit, fara voia lui, un formator de opinie cu un impact mare in populatie este confirmat nu numai de campania media puternica dusa impotriva lui prin metodele de mai sus, dar si de faptul ca, in campania prezidentiala, presedintele atunci in functie (acum intr-o functie pe care o ocupa nelegitim) i-a parodiat formatul in doua spoturi electorale.

Aseara, dupa ce nu mai prinsesem emisiunea lui Badea de aproape o luna de zile, am avut ocazia sa ma uit din nou. Dar, pentru ca i-au decalat ora de start de la 11.00 la 11.10 am mai avut ceva timp de zapat intre canale. Odata ce am ajuns pe B1, m-a pufnit risul. Urechea l-a recunoscut mai intai, deoarece nu sunt antrenat cu imaginea lui. Radu Banciu, co-comentatorul Turului Frantei de pe vremea cind Lance Armstrong matura pe jos cu Ulrich, cu Pantani, cu Beloki si cu oricine incerca sa atenteze la tricoul galben. Aveam o impresie buna despre Radu Banciu, probabil si din cauza ca m-am tinut departe de interventiile dese pe care acesta le-a avut la unul din cele trei canale de sport. Faptul ca l-am vazut la B1, un post aservit intr-un mod extrem de gretos puterii, m-a dezamagit, dar avind destul credit cistigat in transmisiile Eurosport, m-am decis sa ii acord cele 10 minute pe care le aveam pina la inceperea emisiunii pe care o cautam.

Lumea lui Banciu, se numeste noua incercare a celor de la B1 de a deturna audienta lui Badea. Este o emisiune de revista a presei, cu comentariu politic. Totul pare a fi scriptat insa. Concluzia am tras-o dupa fituicile de pe care citeste Radu Banciu si dupa cum i-se miscau ochii pe prompter atunci cind lasa fituica la o parte. Banciu reuseste sa isi transfere, insa, mai mult din personalitate in emisiune decit reuseau pe vremuri Huidu si Gainusa; astfel incit pare mai real decit cei doi. Problema lui Banciu, problema care, dupa parerea mea ar fi trebuit filtrata de producator, este ca, desi are carisma, el functioneaza mult mai bine intr-o situatie de dialog; are nevoie de un partener astfel incit comentariile lui sa para justificate. Atunci cind vorbeste pur si simplu in camera, vraja se rupe. Ne dam seama ca recita in loc sa povesteasca. Discursul lui Banciu, a lasat si el de dorit. Dupa ce i-a atacat gratuit pe unguri si pe UDMR – tema venita in armonie cu atacurile la care sunt supusi UDMR-istii in ultimele saptamini – prin stabilirea unei legaturi cel putin subrede intre virusul West Nile, ministerul sanatatii si apartenenta la UDMR a lui Cseke, Banciu s-a pornit pe ironizat aniversarea lui Ion Iliescu a 60 de ani de casnicie. Nici emisiunea lui Badea de aseara, nu a fost mai breaza, Mircea fiind ocupat de o „rafuiala” pe care o are cu Cristian Tudor Popescu, dar temele lui Banciu mi-au lasat un gust foarte amar ele nefiind de actualitate, mai rau, fiind chiar in perfect acord cu propaganda imprastiata de vuvuzelele portocalii. Sunt constient ca foamea e mare in tara, dar exista un nume pentru o persoana care ar face orice pentru bani, si acela este „curva”. Nu credeam, vreodata, sa imi asociez comentatorul preferat din Turul Frantei cu acest cuvint.

Exista persoane carora le acord inca credit, desi apar pe acelasi ecran cu sigla B1. Una din ele este Vlad Petreanu, a carui emisiune, desi nu o prind, ii citesc blogul in fiecare zi. Am inteles ca a plecat de la Antena 3 pentru ca i-a fost anulata emisiunea. Probabil au fost ciocniri de orgoliu si e normal ca un om sa plece din locul in care simte ca nu mai este dorit. Ceea ce n-am inteles in totalitate a fost de ce a ales B1 motivind profesionalismul oamenilor de la televiziunea „mogulului bun”. Aseara, pe masura ce Radu Banciu disparea incet incet din rindurile oamenilor care imi merita atentia, am pufnit in ris amintindu-mi de profesionalismul clamat cind pe ecran am vazut urmatoarea imagine:

Televizorul meu nu era pus sa faca nici un zoom, pur si simplu asta era semnalul primit de cutia de cablu care zacea sub el. Imaginea este rezultatul unei incadrari execrabile si nu a fost singulara, ci s-a repetat de fiecare data cind am avut de-a face cu un spilt-screen. Imi dau seama ca e o incompatibilitate intre B1 care emite in format 16:9 si compania de cablu care ii retransmite in format 4:3 aplicindu-le un crop grosier, DAR este de datoria celor care transmit sa evite un astfel de eveniment neplacut. TVR, de exemplu, are parte de exact aceeasi situatie, insa niciodata, avind un singur om pe ecran, nu a fost incadrat de asa natura incit sa fie taiat in doua. Cum era aia cu profesionistii? Toti, de la cameraman, la directorul de imagine, la producatorul emisiunii sunt responsabili de dezastrul asta. Poate asa ne dam si noi seama ca avea un pic de dreptate Badea. E greu al dracu’ sa faci emisiune live, de unul singur pentru 50 de minute.

Categorii:Diverse Etichete:,

Motivul 15233 pentru care mi-e scirba de Romania

M-am saturat sa vad dobitoci care „actioneaza pentru binele meu” dupa capul lor, fara sa ma intrebe macar de sanatate, sau mai mult, fara macar sa ma intrebe daca am nevoie de ajutorul lor, sau chiar de ajutorul lor in aceasta forma. M-am saturat de ipocrizia unor curve ca Udrea, Anastase, Funeriu sau Boc care ar fi in stare sa-si strige virginitatea in cele patru zari chiar daca ar fi cu burta la gura. M-am saturat de dobitocii care respira acelasi aer cu mine, beau aceeasi apa si iau in cap aceleasi radiatii solare, dar sunt gata oricind sa se uite in gura curvelor portocalii mai sus amintite si chiar, sa-si intoarca singuri buzunarele pe dos ca sa le fie mai lejer hotilor sa ii usureze de bani.

Lucrarile la metroul din Drumul Taberei incep in forta cu incartiruirea zonei descrise mai jos. Se pare ca aici va fi, fantastica statie de metrou Valea Ialomitei.

Da, vor fi distrusi o gramada de copaci, se vor face excavari chiar pe trotuarul din fata blocului, pe una din partile bulevardului nu mai este permis accesul pe trotuar si toata parcarea aia facuta de primarie atit pe o parte cit si pe cealalata a bulevarului va fi excavata. Intre timp, niste lichele ca Boagiu si Udriste ne asigura ca lucrarile vor fi executate in subteran si va fi doar un impact minim asupra cartierului. Aici e vorba de O STATIE, una singura. Imi dau seama ca trebuie sa sparga pamintul undeva, dar locul ales, precum si amploarea distrugerilor prognozate ma fac sa inteleg ca va fi orice numai un impact minim nu. Mai degraba, am senzatia ca se va lucra la distrugerea zonei cu o verva neegalata de la violurile trupelor staliniste de prin anii de imediat dupa razboi cind inca mai asigurau „ordinea” in tara, mai ales pe la tara.

Problema cea mai mare pe care o am cu metroul din Drumul Taberei este: NU E NEVOIE DE METROU IN DRUMUL TABEREI!!!!! Repet, ca poate nu am fost destul de clar: NU E NEVOIE DE METROU IN DRUMUL TABEREI!!!! Asta o spun eu, care sunt dependent de sistemul de transport in comun, care, in trecut, am lucrat si in Pipera, si pe la Nerva Traian, si pe la Chrigiu, si in Piata Victoriei, si la Piata Scinteii, si la Piata Matache, si la Obor. M-am plins, e drept, in trecut (cel putin cind lucram in Pipera) despre transportul in comun si de dificultatea cu care traversezi Bucurestiul, dar, niciodata, sub nici o forma, nu am sustinut ca metroul din Drumul Taberei este solutia acestor probleme.

Exista nenumarate solutii, mult mai ieftine, mult mai usor de aplicat pentru a descongestiona traficul din Drumul Taberei. Una din ele a fost pusa in aplicare, este vorba de Pasajul Basarab, prin urmare am un prieten care face drumul intre cartier si Aviatorilor cu masina in fiecare zi, si scoate timpi de sub 30 de minute. De ce? Pentru ca Podul Grant e liber acum. Pentru ca toti cei care au nevoie sa mearga catre Victoriei si Obor, folosesc pasajul Basarab.

Exista nenumarate solutii, usor de pus in aplicare, dar care sunt ignorate cu succes in fiecare zi. Una din ele, din nou extrem de simpla, este coordonarea stopurilor, a celor 50.000 de stopuri care au rasarit in cursul anilor, pentru a oferi o „unda verde” celor care vor sa iasa din cartier dimineata si, dupa amiaza, celor care vor sa intre. Aceste doua sensuri pot fi „favorizate” cu citeva secunde in plus la semafor incluzindu-i pe cei care vor sa faca stinga, si rezultatul ar fi o fluiditate mai mare a traficului in directia in care acesta curge in mod normal. Politica cretinilor a fost contrara, insa. Stopurile au fost decalate astfel incit sa fragmenteze cit mai mult traficul pina la iesirea din cartier. Probabil ca o fi fost un motiv (fie el cit de stupid) in spatele acestei actiuni, dar rezultatul neprevazut a fost faptul ca acum a crescut enorm si timpul de intrare in cartier, deoarece automobilistii trebuie sa treaca prin acelasi snop de stopuri decalate pentru a ajunge acasa. Pe scurt, strategia mai marilor insarcinati cu coordonarea semafoarelor a fost sa abia grija ca motoristii sa petreaca cit mai mult timp pe Bd Drumul Taberei, in loc sa asigure fluentizarea traficului.

Intersectia de la Razoare a reprezentat multi ani punctul de sufocare maxima a traficului in zona. Transformarea acesteia intr-un sens giratoriu, a rezolvat o parte din problemele de trafic, dar aceasta intersectie este foarte departe de a fi functionala si ramine inca un punct critic in iesirea sau in intrarea pe Drumul Taberei. Problemele acestei intersectii sunt numeroase, dar, din nou, usor de rezolvat si infinit mai ieftin decit o galerie de metrou. Primul lucru care ar trebui asigurat se leaga tot de semafoare. In clipa de fata, intersectia, desi este desenata ca un sens giratoriu nu functioneaza in acest fel, fapt care incurca soferii in intentiile lor de incadrare in trafic. Este inadmisibil ca atunci cind intru in sensul giratoriu sa nu pot sa ies din el!!!!!!!!!!!!! La intrarea in cartier, venind dinspre Academia Militara, motoristii trebuie sa astepte la 3 stopuri pentru a se putea inscrie pe Bd Drumul Taberei. Toata aceasta asteptare se traduce in timpi morti pentru cei din spatele lor, care, poate au treaba pe Bd Timisoara, dar nu pot trece de cirnatul de masini care asteapta la stop. O regula simpla, care poate fi aplicata rapid, ar fluentiza traficul prin acest sents: daca am verde sa intru in sensul giratoriu, am verde si la toate iesirile din el, mai putin la iesirea care ma trimite inapoi de unde am venit.

O alta problema care sugruma Bd Drumul Taberei, dimineata, este intersectia cu Drumul Sarii in cei 200m dinainte de rondul de la Razoare. Punerea in contra-timp a semaforului de intrare in rond, cu cele doua semafoare de pe Drumul Taberei si de pe Drumul Sarii, sigur nu ajuta. In imaginea de mai jos, am incercat o prezentare vizuala, a unei simple si simplu de realizat solutii care, in paralel cu ceea ce spuneam mai sus vizavi de semaforizarea rondului, duce la rezolvarea tuturor problemelor legate de aceasta intersectie pe care le are cartierul Drumul Taberei (click pentru imaginea marita).

Linia rosie, poate fi trasata din balize similare cu cele folosite intre Fintina miorita si Pasajul Baneasa, scopul ei fiind separarea traficului de pe Drumul Sarii de cel de pe Drumul Taberei. Introducerea, unui nou semafor in rondul Razoare care sa reglementeze accesul celor de pe Drumul Sarii. Liniile galbene demarcheaza sensurile de mers, Drumul Sarii avind la dispozitie cite o banda pe sens pentru cei 200 de m, Drumul Taberei avind la dispozitie cite 2 benzi pe sens. Statia RATB Razoare, va trebui mutata, dupa intersectie si cuplata cu statia existenta a liniilor 137 si 138, avind un bonus la aceasta mutare apropierea de statiile de tramvai de pe Trafic Greu pentru conexiuni. O statie in plus pentru linia 96 care vine de pe drumul Sarii si am propus eu, in desen, ca linia 126 (cea mai scurta din liniile care leaga Drumul Taberei de Piata Roman) sa intre pe Drumul Sarii pe traseul indicat de sagetiile verzi si sa faca si ea aceasta statie aditionala. Totul este simplu de realizat, si in mod sigur, mult mai ieftin decit linia de metrou propusa de dobitocii dornici sa cheltuie banii publici.

O alta solutie o reprezinta Bd Ghencea. Linia de tramvai de pe Ghencea este probabil cea mai buna linie de tramvai din Bucuresti din punct de vedere al izolarii fata de traficul automobilistic (poate doar linia lui 41 sa o depaseasca) si in mod curent este folosita doar de linia 47 care circula din 20 in 20 de minute (DACA!!!!) arvind ca destinatie Cet Vest via Razoare si Timisoara. Pret de o saptamina, maxim doua, dupa deschiderea pasajului Basarab, RATB-ul a facut o mutare inteligenta ducind tramvaiul 34 peste podul Basarab, pe la Politehnica, pe la Razoare si apoi pe Ghencea, dindu-i un capat comun cu 41. Minunea n-a durat. Acum linia 34 nu mai exista si, in loc sa stabileasca o legatura fiabila intre Ghencea si Piata Victoriei (destinatie trazitata de cel putin jumatate din calatorii care aglomereaza tramvaiul 41) care ar putea atrage calatori din toata zona de pe Drumul Taberei la Est de Strada Brasov, RATB-ul a ales sa instituie linia 1, care face un ocol mai mare si functioneaza goala pe aproape jumatate din traseu. Raspunsul e simplu: legind capatul de la Ghencea de Piata Victoriei, sa zicem ca avem o linie care intoarce la Depoul Victoriei, se creeaza o alternativa de flux care va elibera drumurile de iesire traditionale din cartier, si care ar incuraja transportul in comun in favoarea transportului cu masina, pentru ca linia de tramvai este in cea mai mare parte libera de masini, si duce la un nod important de transport (Piata Victoriei) care este fie destinatie fie punct de tranzit pentru cei cu treaba in Pipera sau in zona Obor.

O alta solutie incluzind Bd Ghencea, din nou mult mai ieftina decit SF-ul asta numit metrou este prelungirea liniilor de tramvai pe 13 septembrie, coborind dealul Casei Poporului chiar prin curtea acestuia, in apropiere de catedrala mintuirii neamului (o alta bazaconie menita doar sa imbogateasca clientela politica) si traversarea parcului Izvor intr-o zona de minim impact intorcind pe o bucla linga statia de metrou Izvor. O linie de tramvai pe acest traseu, ar lega nu numai Drumul Taberei si Ghencea de M1 si M3, dar ar oferi o alternativa celor de pe Sebastian la mult prea aglomeratul si ineficientul tramvai 32, pentru a ajunge la Unirii.

O alta solutie, o reprezinta metroul la suprafata, pe baza infrastructurii deja existente de cai ferate industriale abandonate cu desavirsire. Aceste cai ferate functioneaza ca o retea, destul de impresionanta in jurul Bucurestiului, si reactivarea lor, ar putea genera o degrevare a infrastructurii urbane de drumuri pentru cei care sunt acum pusi in situatia sa traverseze bucurestiul. Exista site-uri dedicate proiectului de Tren Urban pentru Bucuresti cu nenumarate proiecte si idei, toate mult mai usor de realizat decit dezastrul care se va numi metrou in Drumul Taberei.

Din pacate solutiile de bun simt, care nu cheltuie bani, nu sunt interesante, pentru politicienii care vad bugetul statului doar ca o vaca buna de muls in visteriile firmelor lor de constructii. Metroul din Drumul Taberei, in formula actuala, se bazeaza pe un studiu de fezabilitate de la inceputul anilor 2000 care nu mai este de gasit pe nicaieri. La momentul acela, am fost foarte interesat sa-l citesc. Gradul de profesionalism in realizarea lui era execrabil. Pe scurt, studiul nu s-ar fi calificat ca lucrare de trecere la un seminar al Facultatii de Transporturi. Limbajul era rudimentar si neprofesionist, iar aproximarile din el erau pur si simplu ingrozitoare. M-am linistit cind am vazut ca proiectul nu prinde sustinatori si nu are sanse de reusita. Foarte mare mi-a fost surprinderea cind exact acest studiu de fezabilitate a fost citat de boul de Udriste, cind a anuntat organizarea licitatiilor pentru linia de metrou proiectata.

Proiectarea gunoiului asta reprezinta o noua flegma in obrazul locuitorilor cartierului. Dupa ce in campania de la parlamentarele din 2008 in fiecare statie de autobuz aparuse cite o pancarda cu curva din Plescoi in care ne anunta ca in acel loc va fi o statie de metrou, dupa ce au mai rumegat vreo doua trei variante de trasee, linia propusa este urmatoarea:

Riul Doamnei – Brincusi (extrem de aiurea plasat pe harta asta) – Valea Ialomitei (de neinteles scoaterea in afara traseului, desi sapaturile sunt fix pe bucla) – Romancierilor – Parc Drumul Taberei – Drumul Taberei 34 – Favorit – Orizont – Academia Militara – Eroilor samd. Lipseste doar o statie de autobuz, si avem exact acelasi numar de statii de metrou. Ma intreb, ce fel de metrou va fi asta, si cit de util va fi in conditiile in care va petrece mai mult timp dechizind si inchizind usile decit in tranzit. Este evident si din grafic, amplasamentul normal al statiilor de metrou (adica alea proiectate pe vremea lui Ceausescu) este la cel putin doua statii de autobuz distanta. Chestia asta care se petrece aici e o gluma macabra, un scuipat in fata cetateanului.

Niciodata nu s-a pus in practica macar un sondaj, intre cei care sunt direct vizati de proiectul asta, prin care sa fie consultati si cetatenii, rezidentii atit de sufocati ai cartierului Drumul Taberei. Probabil ca nu a fost intreprinsa niciodata o asemenea actiune, pentru raspunsul majoritar ar fi facut referire la partile private ale mamelor celor implicati in proiect. Noroc ca exista 50 de organizatii civice care au grija sa se lupte cu Oprescu pentru demolarea unei case in paragina infestata de aurolaci, dar nu exista nici una care sa se preocupe ca in cartierul cu cea mai multa verdeata stradala (nu o pun la socoteala pe cea din parcuri) urmeaza sa se produca un masacru ecologic care o sa se intinda pe urmatorii 20-30 de ani.

Si asta e inca o chestie care ma seaca, vizavi de curvele astea portocalii. Vaca de Boagiu declara la 1 iulie ca pina in 2015 va circula metroul in Drumul Taberei. SERIOS?????????? Un cacat de pod (vorbesc de pasajul Basarab) trebuia sa fie inaugurat in Februarie 2009, si a durat cu 2 ani si 3 luni mai mult, cam cita intirziere credeti ca se va aduna la peste 20 de kilometri de galerii? Din clipa in care sparg pamintul in 2011, vom avea noroc daca proiectul se incheie in 10 ani, sincer eu mizez pe 20. Si mai mult de atit, va fi complet ineficient!

In incheiere, cu dedicatie pentru toti credulii:

Interesul lor, al politicienilor, este cum sa cheltuie cit mai multi bani din buget in afacerile cu firmele detinute de rudele lor. Asta este singura lor motivatie. Interesul nostru, al cetatenilor, este sa ne facem viata mai usoara. Aceste doua interese, sunt, mai mereu, DIVERGENTE!

Ptiu!

Categorii:Motive Etichete:, ,

O capitala irigata… Si alte probleme de caracter.

Recent m-am plins despre numarul in crestere de cautatori prin gunoaie si de cersetori din Bucuresti. Acest articol ar putea fi despre ei, dar intuitia imi spune altceva. Recent, am traversat cartierul Drumul Taberei ziua, pe la ora 12, in drum de la mine la parintii mei cu care urma sa iau prinzul. Pe drum am avut parte de o mica revelatie in trei pasi. Este foarte cald -> Lumea bea mai multa apa -> Peste tot miroase a pisat. Tot drumul, l-am facut cu un nod in git si tinindu-ma de nas. Drumul Taberei este cartierul in care am copilarit, pe ale carui strazi nu ma pot pierde niciodata, pe ale carui alei am jucat primul fotbal, in copacii caruia m-am catarat fie dupa corocoduse, fie doar de dragul de a ma catara in copaci. Am nenumarate aminitiri frumoase legate de acest cartier, pe strazile caruia am haladuit de pe la 7-8 ani si pina astazi, dar niciodata, in acele amintiri, nu tin minte sa fi putit in halul asta in timpul verii.

Si nu, nu dau vina pe boschetari, desi numarul lor a crescut ingrijorator in ultimii doi ani, dau vina pe lipsa de civilizatie din ce in ce mai acuta. Suntem un popor de pisaciosi lipsiti de orice fel de educatie si de orice fel de civilizatie. Daca vrea cineva sa dea vina pe lipsa toaletelor publice e un bou. Pe vremea impuscatului, nu gaseai toalete publice decit in pasaj la Universitate, si totusi oamenii se descurcau si fara sa isi verse vezica la fiecare colt de strada. De ce? Poate pentru ca doar animalele fac cind le vine? Si pina si ele sunt capapbile sa se tina o perioada, ca sa nu isi „boteze” casa cu urina. Dar conceptul asta de minima decenta, de a nu-ti da drumul daca nu te aflii in fata unui recipient de portelan special confectionat in scopuri sanitare, pare a fi din ce in ce mai strain de noi.

De cite ori nu am trecut fiecare dintre noi stringind din dinti pe linga cite unul bagat prin tufisuri, sau cu fata la un colt de zid, sau pe linga vreun copac sau vreun stilp auzind susurul pisaciosului? Ceea ce m-a enervat intotdeauna, a fost ca, in orice cartier s-ar petrece scena aceasta, pisaciosul in cauza este ori in drum spre, ori venind de la, un apartament in care fie rezida, fie cunoaste pe cineva. Fara exceptie, fie cu maxim 10 minute inainte de momentul „eliberarii” sale la umbra copacului spre imbogatirea olfactiva a cartierului, fie in maxim 10 minute dupa momentul amintit, animalul era sau ar fi intr-un cadru locativ detinind cel putin un grup sanitar. Nu ma intereseaza cazurile celor suferind de boli urinare, daca ar ramine doar ei sa se pise pe strazi, am avea un oras mult mai curat.

Problema, dupa cum spuneam, nu este cu toaletele publice. Sunt destule locuri in orasul asta, chiar si atunci cind te inhami la o calatorie cu autobuzul in oras, in care sa poti sa-ti faci nevoile in mod civilizat, fie prin malluri, hipermarketuri, localuri fast food, institutii de stat (daca drumul te poarta). Problema, rezida in lipsa de educare a noilor generatii, combinata cu atrofierea simtului civic al generatiilor mai vechi.  Pe vremuri, nu demult apuse, copii invatau sa se tina. Daca erai un pisacios, la gradinita erai privit ca un paria, si ajungeai rapid tinta tuturor glumelor rautacioase din grupa. Astazi, ideea invatarii prin umilinta a disparut complet. Toti copii trebuie sa fie giugiuliti si crescuti in puf ca nu cumva sa fie „abuzati” emotional. Cum se leaga toate astea de pisaciosi? Simplu, in urmatorii doi pasi:

1. Parcurile de joaca amenajate cu lemne si jucarii de plastic intre blocuri pe locurile fostelor parcuri de pe vremea lui Ceausescu au reprezentat o afacere foarte buna pentru primariile portocalii. Mai nou, au „dublat” afacerea, avind grija ca pentru orice petec de pamint consfintit astfel ca parc, sa comade (probabil pe bani buni) cel putin doua placute cu o harta a parcului, chiar daca il poti cuprinde pe tot cu ochii din orice punct al sau. Totusi, parculetele astea, restaurate, au reprezentat si o mana cereasca pentru mamele sau bunicile care nu mai trebuiau sa isi care copii pina in parcurile mai mari, gen Moghioros, Titan sau Cismigiu, si puteau doar sa-si scoata odorul linga bloc.

2. Comoditatea mamelor, si lipsa de respect fata de oamenii din jur, duce la urmatoarea scena. Ala micu vrea sa faca shushu’, asa ca vine la mamanu’ si ii zice in gura mare: „Mami, pipi!’. Mamanu’, da ochii peste cap ca e intrerupta din stimulanta conversatie pe care o poarta cu vecina de banca despre cine stie ce si-l ia pe ala micu de mina, iese cu el din parc, se baga intre doua tufisuri, desi este perfect vizibil din aleea de acces, precum si din cele 22 de apartamente ale blocului de pe partea cealalta a aleii, si ii da pantalonii jos indemnindu-l pe ala micu sa „ude” tufisurile.

Pe linga scena asta, trec oameni, in drum spre casa. Se uita la ala micu, ala micu se uita la ei, mamanu’ e cu spatele la alee, ocupata sa-l stearga pe ala micu cu niste servetele pe care le arunca mai apoi linga tufisuri. Ala micu se intoarce la joaca, mamanu’ se intoarce la conversatie. Intre timp, la vreo citeva sute de metri departare, in apartamentul din care au iesit la joaca, nu se aude nici un zgomot.

Mi-ar placea din tot sufletul sa vad o campanie publica agresiva cu urmatoarea tema:

Evident ca asa ceva nu exista, avem bani de tocat pe borduri, si harti pentru parcuri mai mici de douazeci de metrii patrati si pentru campanii anti coruptie facute cu picioarele. Presupun ca pina atunci trebuie sa ne multumim cu asa ceva:

Un lucru e sigur: stiu ca n-am innebunit, daca pisaciosii au inceput sa ii deranjeze si pe cei care scriu pe pereti. Imaginea este luata din scara unui bloc de pe strada Edgar Quinet, la mai putin de 300 de metri de Kilometrul Zero al capitalei europene Bucuresti.

Categorii:Diverse Etichete:,

Bucatele de realitate comerciala – part 2

KFC unirii, seara. Un client comanda un meniu de Crispy Strips si asteapta sa primeasca produsul. Cit timp angajata KFC este dusa dupa cartofi, clientul vede cu stupoare cum un gindac mare si negru se plimba linistit pe rama chestiei aleia de plastic in care se pastreaza calde produsele, dupa care, gindacul, isi face de cap printre capacele pentru paharele de suc. Clientul ii spune vinzatoarei ca are un gindac intre capacele de pahar. Vinzatoarea se uita la el, de parca glumeste, timp in care gindacul cade dintre paharele de suc in sertarul deschis din care a venit si sosul de usturoi care se gaseste pe tava clientului. Clientul ii spune vinzatoarei locatia actuala a gindacului. Vinzatoarea se mai uita odata la el, de parca glumeste, dupa care se duce incet pina la sertar, arunca o privire inauntru si se intoarce la casa cerindu-i banii pe meniu.

– Aveti un gindac in sertarul cu sosuri!!!!! exclama din nou clientul incredul.

– Se poate, catadicseste vinzatoarea sa ii raspunda. Sub noi e un beci, nu avem ce face…

Si urmeaza acelasi zimbet timp care a ajuns sa reprezinte relatia cu clientii in Romania.

* * * * *

Intr-unul din noile cartiere rezidentiale, o familie viziteaza un duplex cu adevarat frumos. Intreaba de pret, 190.000 de EURO. Pretul nu e de ajuns sa ii descurajeze si ei continua discutia.

– OK, spune capul familiei, cum vreti sa procedam?

– Facem contractul pe 90.000, spune dealerul, si 100.000 ne dati cash.

– Adica, vreti 100.000 avans? intreaba nedumerit capul de familie.

– Nu, raspunde cu acelasi „u” prelungit dealerul. Facem contractul pe 90.000, si 100.000 de mii va duceti si scoateti de la banca si veniti cu ei cash aici.

Omul nostru aproape ca vroia sa cheme politia. Nu cred ca ar fi avut prea mai sanse de succes; politistii sunt preocupati cu evazionistii fiscali care vind 5-10 kile de rosii pe trotuar nu au ei timp de o frauda de cel putin 100.000 de EURO.

* * * * *

McDonalds derula deunazi o campanie promotionala cu pahare Coca-Cola la fiecare meniu. Paharele isi schimbau culoarea de la saptamina la saptamina, materiale promotionale au fost tiparite pentru fiecare Mac in care iti spuneau in ce saptamina gasesti ce culoare, etc…

Comand, doua meniuri, si un individ pe a carui eticheta scria manager, imi pune doua pahare pe tava. Ma uit la ele, ma uit la stickerele cu culoarea saptaminii care atirnau de toate casele si pe care scria „Culoarea saptaminii 8-14 iulie”. Ma uit la ceas sa verific din nou data din ziua respectiva: 2 iulie. Intreb si eu managerul, cind imi aduce cartofii:

– Ce data e azi?

– Doi, imi raspunde el.

– Pai, si culoarea paharului nu ar trebui sa fie… ?

– In limita stocului disponibil, imi turuie el placa invatata pe de rost. A fost o cerere mai mare si s-au terminat mai repede, si nici astea nu mai dureaza mult, iar saptamina viitoare o sa fie chiar nasol…

Mi-am luat tava dezamagit. Dezamagit nu de faptul ca culoarea era gresita, ci dezamagit de faptul ca unul pe care scrie manager, nu a avut decenta sa imi spuna ca isi cere scuze pentru ca nu si-au respectat programul tiparit chiar pe foaia de hirtie de sub mincarea mea. Dezamagit ca boul a dat din umeri, si mi-a explicat ca o sa fie „chiar nasol” in loc sa isi dea seama ca eu sunt clientul lui si doar ce l-am vazut cum il doare in cur de promisiunile facute, lucru care ma face pe mine sa ma intreb daca nu cumva il doare in cur si de promisiunea aia care ma asigura de calitatea ingredientelor.

* * * * *

Recent incercam sa imi aranjez un concediu in Barcelona si oferta de zboruri de le vola.com, nu ma multumea. Tot cautind prin site, am dat de excursiile organizate de ei, cu curse charter s.a.m.d. Un singur impdiment aveam vizavi de aceste excursii. Erau de miercuri pina miercuri, insemnind sase zile de concediu in loc de cinci cite iti consuma o excursie de vineri seara pina in weekendul urmator. Noroc cu formularul de contact, unde pot sa imi exprim nemultumirea fata de acest lucru si sa cer o oferta personalizata. Selectez o oferta de-a lor care ma ducea pe la 1000 de EUR pentru 7 zile si trimit cererile mele pentru a o personaliza.

A doua zi primesc telefon de la vola. Trebuie sa ii expic din nou fetei de la telefon ca eu nu vreau sa merg miercuri. Ea imi spune ca se poate pleca si in alta zi cu charterul dar ca va fi mai scump. Imi spune ca se poate merge si cu o cursa de linie daca vreau. Ii spun ca e ok pentru mine si asa, atita timp cit se pleaca vineri seara sau simbata oricind. Parem ca ne intelegem la telefon si ca imi va trimite in curind un mail cu o oferta personalizata cu mai multe optiuni. Inchid telefonul si, pret de citeva ore, pina ajunge mailul, ma simt bine cu gindul ca in Romania, mai exista si o agentie de turism care are grija de clientii sai (asta dupa ce alte agentii nu au fost in stare sa revina cu un mail, la o amarita de cerere de oferta). Si primesc mailul. Si dezastrul e magnific:

Buna ziua,

In urma cererii dumneavoastra va trimit mai jos oferta Spania.

Perioada calatoriei: 27.07.2011-03.08.2011 ( 7 nopti) – ADICA DE MIERCURI PINA MIERCURI????

Costa Brava – cursa charter

Hotel MONT ROSA 3* / demipensiune / Calella

1300 euro / 2 adulti / sejur 7 nopti

http://www.vola.ro/oferta/spania-barcelona-hotel-mont-rosa-7-nopti-sejur-5457-833-1514-3757.html

Hotel BALMES 3* / demipensiune / Calella

1466 euro / 2 adulti / sejur 7 nopti

http://www.vola.ro/oferta/spania-barcelona-hotel-balmes-7-nopti-sejur-5425-833-1541-3738.html

Tariful include: biletul de avion (cursa charter), taxele de aeroport, transfer aeroport – hotel – aeroport, 7 nopti de cazare in camera dubla, demipensiune, asistenta turistica.

Tariful nu include: asigurarea medicala http://www.vola.ro/asigurari.html (10 euro / persoana / sejur), excursiile optionale, alte cheltuieli personale.

Orar de zbor:

BUCURESTI OTOPENI 09:15 – BARCELONA 11:30

BARCELONA 12:20 – BUCURESTI OTOPENI 16:25

Perioada calatoriei: 29.07.2011 – 05.08.2011 (7 nopti) – ADICA DE VINERI CEEA CE E OK, DAR MAI JOS SUPRIZA LA ORARUL DE ZBOR

Barcelona

Hotelul Holiday Inn Express Barcelona City- 22@ 3* mic dejun

Tarif : 572 euro / 1 adult / sejur 7 nopti

Hotelul Best Western Confort Golf 3* mic dejun

Tarif : 570 euro / 1 adult / sejur 7 nopti

Hotelul Abba Sants 4* mic dejun

Tarif : 622 euro / 1 adult / sejur 7 nopti

Tariful include: transport cu avionul, taxe de aeroport, cazare 7 nopti cu mic dejun.

Orar de zbor :

Blue Air (include un bagaj de mana de 7 Kg)

BUCURESTI BANEASA 07:55 – BARCELONA 10:20 – VNERI DIMINEATA???? SI DE CIND SUNT LINIILE LOW-COST CURSE DE LINIE????

BARCELONA 11:10 – BUCURESTI BANEASA 15:15

Daca doriti suplimentar se poate achizitiona un bagaj de cala de 32 Kg/persoana la tariful de 40 euro/persoana.

Mormaind, intru pe net, si incep sa caut singur. Imi gasesc zbor WizzAir de dus simbata seara. Imi gasesc cazare prin Booking.com. Si imi gasesc zbor de intors pe Otopeni vinerea urmatoare seara. Cost total? 1098 EURO. Timpul consumat? 30-40 de minute. Daca vaca de la vola.ro, se intorcea cu oferta asta, la pretul de 1200-1300 de EURO, o luam cu doua maini. In loc sa ma faca sa pierd doua-trei ore asteptind un mail care s-a dovedit nu numai complet nefolositor, dar care mi-a aratat ca a durut-o fix in cur de nevoile mele, putea sa ma asculte mai cu atentie, si sa nu incerce sa imi faca ea economie acolo unde nu i-am cerut. In fond, care e scopul unei agentii de turism? Nu cumva singurul lor scop este sa ma ajute pe mine , clientul, sa imi organizez o excursie ASA CUM VREAU EU????

Cind, as vrea si eu sa stiu, au sa priceapa dobitocii din Romania, ca o afacere trebuie sa fie orientata catre client? Ca partenerii de afaceri trebuiesc respectati, mai ales in cazul in care faci bani de pe urma lor? Cind o sa vad si eu ca regula pentru afacerile romanesti este sa fie „client-driven” in loc sa se comporte ca niste organisme de stat puturoase a caror filozofie este ca ii fac clientului o favoare prin aceea ca ii iau banii pe produsele lor?

(sunt sigur ca va urma…)

Categorii:Din Comert, Diverse Etichete:

Bucatele de realitate comerciala – part 1

– Cum dracu’ sa ma duc cu transportul in comun in oras, la terasa, daca ajung transpirat ca un porc?

Nu, nu e vorba de mine, desi, de cind ma stiu, am o propensitate de a transpira abundent la orice efort facut, iar caldura asta nu ma ajuta deloc. Este vorba de indignarea, justa, a unui prieten de aseara, cind ne-am suit intr-un 385 la Drumul Sarii si ne-am murat in suc propriu pina la Piata Natiunilor Unite. Ok, am inteles. E cald afara, s-a dus clima dracului si traim in mijlocul unei cimpii care probabil ca va deveni desert in urmatoarele 500 de ani, dar ceea ce ma deranjeaza cel mai mult la acest lucru este solutia lor. Poza de mai jos, nu a fost facuta in autobuzul de aseara, ci in alt autobuz care suferea de acelasi blestem:

In traducere libera: „Ciocu’ mic si joc de glezne. Ce tot faceti atita git la sofer? N-avem dom’ne aer conditionat! Gata!” Si pentru ei totul e rezolvat. Important e ca soferul sa nu fie deranjat de animalele astea imputite… In loc sa fie recunoscatori ca ii ducem unde vor, mai vin si cu pretentii.

Cit se poate de gresit. Lasind la o parte idiotenia facuta de RATB prin care a achizitionat 300 de autobuze fara aer conditionat (ok, am aflat mai tirziu ca a fost pe baza de para-ndarat cind scandalul cu Mercedesul a explodat in presa internationala), dar in nici un caz solutia nu e sa dai din umeri. Daca ai o pereche de pantofi prea mici (adica necorespunzatori, iar aceste autobuze sunt clar necorespunzatoare) te apuci si ii schimbi, nu mergi cu ei pe strada si asa. Singura solutie acceptabila, este reconditionarea acestor autobuze, dar, deh, nevoile si comfortul clientilor, probabil sunt ultimul lucru pe lista de prioritati a RATB.

* * * * *

In sala de asteptare a unui cabinet de radiografie dentara. O doamna/domnisoara cu virsta pina in 33 de ani, imbracata office, butoneaza un pic la Blackberry dupa care da un telefon. Nu am cum sa o citez replica cu replica, dar, tinind cont ca vorbea destul de tare putem face un rezumat. Ea lucreaza la o companie de leasing de masini, ca… nu prea e clar ce, dar are o discutie cu un client al aceste companii de leasing, care, dupa ce a pierdut o zi intreaga la sediul companiei pentru a-si lua masina, acum este pus in fata urmatoarei situatii: trebuie sa se intoarca la companie pentru ca i-au fost puse ambele chei de la masina in plic, de catre angajatii companiei, iar una din chei trebuia sa ramina la firma, si, dupa ce a asistat probabil in soare si cu un nivel acumulat de nervi cum fotograful firmei s-a chinuit sa faca poze la numar, sa afle acum de la doamna/domnisoara ca nici una dintre poze nu a iesit bine, si va trebui ca el, clientul, sa faca o poza la numar in care sa se vada clar numarul masinii si numele companiei inscris pe rama numarului si sa trimita aceasta poza pe mail.

Am ascultat toata conversatia stupefiat, am ascultat cautind intre cuvintele ei o simpla expresie, una care mi se parea normala pentru situatia in care se afla: „ne cerem” sau „imi cer” „scuze pentru situatia aparuta”. Nimic de acest fel. Clientul nu e obligat sa suporte incompetenta angajatilor, nu a intrat in nici un contract cu firma prin care se stipuleaza ca s-a inrolat sclav la ei si ca trebuie sa spele toate greselile firmei, insa atitudinea doamnei/domnisoarei nu arata nimic din toate acestea, ba chiar mai degraba, se arata iritata de faptul ca interlocutorul ei nu intelege ca tot ce trebuie sa faca e sa faca o poza la numar si sa o trimita pe mail…

* * * * *

La Mac, la tejghea urmatoarea discutie:

– Buna ziua, un shake mare va rog!

– De ciocoloata, spune fata imbracata in uniforma McDonalds.

– Nu, de vanilie.

– Nu, prelungeste ea „u”-ul, de ciocolata.

– Nu. De vanilie.

– Nu mai avem de vanilie.

– Atunci de capsuni?

– Nu mai avem decit de ciocolata… S-au introdus noile cafe frape cu vanilie, capsuni si ciocolata, dar astea sunt mici…

– Stati putin, sa inteleg si eu, nu este ca nu mai aveti acum shake de vanilie, ci l-ati scos cu totul din meniu.

– Da.

– Deci de azi incolo la McDonalds in Romania, shake de vanilie nu mai exista?

– Da.

Pauza… Mai astept putin o reactie din partea ei… Nimic… Ii dau buna ziua si plec.

* * * * *

O agentie de turism, testata de catre toti membrii familiei cu succes in trecut, reprezinta si anul acesta brokerul turistic caruia i-se adreseaza un tinar pentru a-si aranja o excursie in Antalya. Reuseste sa aleaga un pachet multumitor, omul asteapta cu nerabdare concediul si cele citeva zile de relaxare la care are dreptul pe an, plateste agentia pentru serviciile sale si se viseaza deja pe plaja, cind este trezit brusc din visare de catre agent care ii spune urmatorul lucru:

– Avem si noi o rugaminte… Puteti sa luati plicul asta cu dumneavoastra si cind ajungeti pe aeroport in Istambul, puteti sa-l dati cuiva de acolo?

– ????????

(to be continued)

Categorii:Din Comert, Diverse Etichete: