Arhiva

Archive for mai 2011

Ne pricepem dom’ne

Una dintre cele mai mari probleme ale romanului este ca se pricepe la absolut orice. Romanul nostru a fost crescut cu senzatia ca dintre toate popoarele globului, pe noi, ne caracterizeaza cel mai bine adaptabilitatea si istetimea. Ani de-a rindul, in comunism, am perpetuat acest mit fiecare dintre noi, prin felurile in care trisam sistemul. Sper sa nu se inteleaga aici ca fac, in vre-un fel, apologia sistemului de dinainte de 1989. In nici un caz! Sistemul de atunci trebuia trisat prin orice mijloc posibil tocmai pentru a i-se imputa injustetea ce il caracteriza. Din pacate, in acest fel, s-a perpetuat acest mit ca efect colateral ca noi, romanii, suntem cei mai descurcareti din lume si ca atare suntem buni la orice.

Acesta este, sustin eu, unul din motivele principale pentru care astazi ne aflam intr-o groapa de cacat peste care sunt gata gata sa aseze capacul mai marii Europei. Activistii comunisti care au preluat puterea dupa caderea lui Ceausescu, cu foarte putine exceptii, aveau ca formare de baza lustruitul conducatorului suprem. Ca atare au practicat in continuare sportul preferat si anume dezvoltarea personala. Atunci cind a fost vorba de reasezarea sistemului legislativ din Romania pe fagasul normal al democratiei si al economiei libere de piata, priceperea lor a fost echivalenta cu priceperea pe care o avea tatal meu atunci cind repara masina in spatele blocului. Sigur ca masina pornea si puteai sa iti faci treaba cu ea mai departe o perioada, dar invariabil urma sa ajunga din nou pe butuci. De ce? Pentru ca tatal meu nu era mecanic, si nu avea nici in clin nici in mineca cu mecanica auto, el fiind de profesie inginer proiectant de masini unelte. Pe scurt, cirpeala lui urnea masina din loc, dar adincea boala. Poate si asta e motivul pentru care destinatia celor doua masini a fost REMAT-ul, si asta facindu-se inainte de programul rabla.

Sunt extrem de curios care este procentajul dintre parlamentarii actuali ce au la baza formatia de avocat. Si aici nu sunt dispus sa includ in numaratoare pe cei care si-au obtinut diploma de la una din Universitatile particulare. Tot de aici il exclud fara drept de apel si pe profesorul de drept constitutional care a fost capabil sa scoata cea mai lunga secventa de legi declarate neconstitutionale din istoria tarii. Cu totii ne plingem de calitatea clasei politice din Romania, si ii blamam incompetenta si lipsa de oferte pentru realitatea de azi, dar pe nici unul dintre critici nu l-am auzit sa atinga inima problemei. Politicienii nostri nu au, in covirsitoarea lor majoritate, nici o treaba cu legea! La noi modelul este sa te inscrii la Partid, oricare ar fi el, sa platesti cotizatiile, sa participi la mitinguri, sa iti lingusesti superiorii si sa le iei locul atunci cind ei se muta in sus sau in lateral pe scara politica. Toti liderii politici din ultimii 20 de ani se incadreaza in acest tipar, singurele exceptii fiind Petre Roman, care s-a invirtit de un post de prim ministru pentru ca a stiut pe ce tanc sa se urce si pe ce usa sa intre, si Emil Constantinescu care a devenit liderul de facto al CDR fara sa fi fost liderul vreunuia dintre partidele ce au format conventia. Pe masura ce scriu, imi vin in minte alte citeva citeva exemple de lideri naturali care nu au urmat, spre meritul lor, traseul clasic comunistoid descris mai sus: Ion Ratiu, Corneliu Coposu si Radu Cimpeanu. In rest, incepind cu Ion Iliescu care si-a pupat superiorul, apoi l-a ajutat sa debarce, si terminind cu Basescu si Boc, primul aplicind exact aceeasi manevra lui Roman pentru a prelua PD-ul si apoi lui Stolojan pentru a prelua Alianta D.A. si, al doilea, lingindu-si cu asiduitate superiorul, pentru a-i lua locul atunci cind acesta s-a dus la Cotroceni toti au fost construiti pe acelasi calapod de activist politic, nicidecum cel al unui om de stat. Din pacate parlamentarii nostri sunt sau pot fi descrisi in marea lor majoritate ca fosti activisti politici, indiferent daca au fost activisti rosii sau nu, iar mentalitatea colectiva din parlamentul Romaniei este data de acest fapt. Nu e o surpriza deloc, daca privim din acest punct de vedere, haosul legal creat de puterea portocalie dupa 2008. Oamenii au zis ca se descurca ei, si se pricep si la datul cu limba, si la scrisul de legi, si eventual si la administrarea tarii… Evident ca au gresit. Iar greseala lor ne-a adus in postura de tara cu cel mai mare numar de legi inaplicabile din UE, legi pentru care metodologia de aplicare nu e scrisa si nici nu poate fi scrisa.

In contrapartida, ne putem uita la tara in care democratia este la mama ei, si procesul legislativ este executat cu maxim de corectitudine. Ma refer aici la Licuriciul cel Mare, la Statele Unite ale Americii. Nu cred ca exista un senator sau congresman care sa nu aiba formare legala si, chiar daca ar incerca cineva sa se strecoare, procesul electoral l-ar respinge, pentru ca desi nu voteaza in numar mare, cei ce voteaza acolo o fac cu responsabilitate. E adevarat ca responsabilitatea asta a cam luat o pauza la alegerea lui Obama, atit in postura de candidat la presedentie al partidului democrat cit si in postura de presedinte. Ambii adversari ai sai, Hillary Clinton si John McCain, erau oameni mult mai bine pregatiti pentru functia de presedinte al SUA. Ciar si asa, un Gigi Becali nu ar ajunge niciodata in congresul American, noi l-am trimis in Parlamentul European. Acelasi lucru pot spune si despre EBA, pe care am avut ocazia sa o privesc de aproape intr-unul din drumurile mele la Bruxelles, si pot conchide cu certitudine ca in ferestrele din cartierul rosu, sunt curve in vitrina care par mai inteligente. Un basist convins, imi spunea cind comentam vizavi de „succesurile” ei din talk show-uri, ca, vezi Doamne, e si ea emotionata, saraca si de asta fisticeste limba romana. Nu. Creatura are voie sa se fisticeasca la ea acasa in baie, nu pe banii nostrii, la Bruxelles.

Reforma! Grohaie incrucisatorul de la Cotroceni. Reforma! Grohaie si pedelicii sai supusi gata sa ii linga si praful de sub unghiile de la picioare. Am vazut cita reforma stiu sa mestece la ultimul congres. PNL si PSD, de voie, de nevoie au schimbat liderii din 2008 si pina azi si s-au chinuit sa prezinte catre populatie cel putin o abordare proaspata a politicii, chit ca nu se pupa peste tot prin teritoriu. Oricum, chiar daca eu consider ca schimbarea lui Geoana, care totusi este, in opinia mea, presedintele legitim al Romaniei, cu Ponta nu a fost o miscare corecta, macar au incercat sa faca ceva. Ce a facut PD-ul? Si-a confirmat echipa si ne-a prezentat-o ca pe o victorie a reformistilor. De ce? Pentru ca, nu-i asa, rezultatele graiesc de la sine. S-au priceput si la smenozeala asta cu reforma statului, si vorba aia, inca n-a explodat Romania de pe suprafata Pamintului. Ce conteaza ca suntem in criza de trei ani, si ca oricit s-ar chinui baietii de la Institutul de Statistica sa ne aranjeze din numere de s-au plins si aia de la UE de ei ca prea le minaresc pe fata, situatia tot maro se prezinta? Ce conteaza ca suntem in plin declin econonomic, ca ne-am crescut datoria publica de la douazeci si ceva la suta din PIB la vreo saizeci sau saptezeci? In ciuda tutror eforturilor, n-am dat inca faliment, tara merge inainte, deci grohaitorii de mai sus traiesc cu senzatia ca se pricep.

Pina cind oare ne va chinui aceasta meteahna de a crede ca ne pricepem la tot? Nu stiu raspunsul la intrebarea asta, din pacate, dar pot spune cu certitudine ca din acel moment in care ne vom vindeca, de atunci lucrurile vor incepe sa o ia pe un fagas normal. Pina atunci, putem, pe drept cuvint, sa criticam asa zisa clasa politica pentru lipsa de idei si viziune, putem sa criticam asa zisa presa pentru gunoaiele pe care le trateaza pe post de stiri, putem sa criticam administratia pentru stilul de condus orasele si tara dupa ureche, dar sa nu uitam sa ne uitam si la noi, pentru ca boala pentru care ii injuram pe cei de mai sus, curge si prin singele nostru.

Reclame
Categorii:Politice Etichete:

Peisaj urban

Am petrecut ceva timp in tara saptaminile trecute si, desi cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o in casa incercind sa scap de o raceala pe care nu inteleg de unde am luat-o, am avut ocazia sa ma refamiliarizez cu Bucurestiul.

Un lucru m-a frapat in mod special la tura asta: numarul oamenilor nespalati care, fie ca stau pe strada, fie ca nu, fie ca cersesc, fie ca nu, invariabil cauta prin gunoaie. Mi-am adus aminte cu cita stupefactie priveam acest fenomen in 1993 cind a inceput sa apara prima oara. Erau unul, poate doi vagabonzi in cartier de care obisnuiam sa ne ascundem, pentru ca, daca erau in stare sa caute in gunoaie, cine stie ce erau in stare sa faca. Deh! Rationament de copil cu parinti alarmisti.

20110519-082740.jpg

Am fost constient ca numarul acestor „gunoieri” a crescut cu trecerea timpului, stiu sigur o corelatie intre o crestere substantiala a acestui numar si deschiderea celor, cel putin, cinci noi biserici din cartier. Saptaminile trecute insa, am ramas pur si simplu socat de numarul lor si de faptul ca i-am regasit aproape la tot pasul. Cred ca este reflexia realitatii triste in care ne gasim. Nu pot sa cred, desi sunt un capitalist convins, ca toti oamenii astia sunt lenesi, nesimtiti si asa mai departe. Cred, din pacate, ca sunt cazuti din sistem si ca, cel putin o parte din ei ar fi in stare sa tina o slujba la nivelul de jos al societatii gen menajera, spalatoreasa la un Nufarul, femeie de serviciu la o scoala sau la un bloc, lucrator la ADP, gunoier, vinzator la un chiosc de ziare, muncitor necalificat pe santier sau mai stiu eu ce. Din pacate, cred ca slujbele acestea au disparut odata cu contractia economiei, si nu cred ca, presupunind prin absurd ca economia se va mai extinde vreodata in viata asta, vor mai fi inglobati vreodata in sistem, pentru simplul motiv ca piata muncii din Bucuresti este supusa la un stres puternic din partea imigrantilor din tara.

Un alt lucru care m-a frapat a fost abundenta de „tranceri” sau mai pe limba noastra, desi termenul nu ii mai defineste in totalitate, de cocalari. Un search rapid pe google ne ajuta cu exemple vizuale.

Ca nota amuzanta, primul personaj public care a aparut la cautarea asta a fost Huidu urmat la citeva pagini distanta de Bendeac.

Lasind gluma la o parte, in cele maxim douazeci de minute cit mi-am asteptat un prieten, in jurul prinzului, in fata la Mac la Unirii, au trecut pe linga mine destui cocalari incit sa ma faca sa intru in alerta de gradul zero. Serios, acuma, fetelor, nu v-a ajuns colectia de maimute cu sprincene pensate imbracate in maieu roz, cu pantalonii curgind pe cur si strinsi pe crac, cu chilotii la vedere, cu mai mult fixativ in par decit poarta maica-mea la nunta? Nu ca as avea eu o problema in mod direct cu ei, nu fac altceva decit sa-mi chinuie retina si sa-mi distruga speranta pentru viitor, dar stiu sigur ca nu ar exista pe lume miscarea asta de efeminizi daca nu ar primi incurajare de la sexul feminin. De ce zic asta? Pentru ca pe vremea mea, daca aparea vre-un pensacel din asta, se facea atita misto de el incit singur isi baga capul in toaleta si umbla cu o punga pe cap pina dispareau efectele aventurii la salonul de frumusete. Fetelor, daca preferati o femeie linga voi, exista oricind optiunea gay, nu trebuie sa distrugeti generatii intregi. Pentru ca daca a fost un lucru care m-a enervat la toata situatia asta, a fost ca efeminizii astia sunt predominanti la generatiile care sunt acum de virsta facultatii, a liceului sau chiar a scolii generale. Si, nu, nu cred ca le va veni mintea la cap vreodata ca urmare a „maturizarii”, pentru ca mai degraba fenomenul incepe sa permeeze generatiile mai in virsta, decit sa evolueze in sens invers.

Cam asta a fost tot ce mi-a ramas de la Romania, dupa cele 10 zile petrecute pe plaiurile mioritice, si cind vad ca unii se fac fani ai Romaniei pe facebook, sincer ca ma apuca tot risul…

Categorii:Diverse Etichete:,

O poveste din filme

Articolul urmator necesita cunostinte de limba engleza, si cel putin vreo doua-trei servetele. Este vorba de un extras dintr-o emisiune pe care o ascult de obicei, si care azi, in timp ce se scurgea in casti, iar eu imi vedeam de drumurile prin oras, mi-a provocat o reactie emotionala extrem de puternica. Va propun intai spre ascultare:

Inca citeva linkuri despre povestea din emisiune:

http://www.abc.net.au/rural/reporter/stories/s2954402.htm

http://www.ntnews.com.au/article/2010/07/06/161591_ntnews.html

Si un link la podcast: http://itunes.apple.com/us/podcast/bush-telegraph-abc-rural-full/id188572420

Motivul pentru care mi s-a facut un mare nod in git este ca am in familia imediata persoane ce au suferit traume cerebrale, sau au probleme cu mobilitatea. Doar eu stiu citi bani am aruncat, efectiv aruncat, in medici si asistente si brancardieri si maseuri si dracu mai stie ce, doar pentru a spune ca am facut tot posibilul ca bunica mea sa mearga din nou. Multumesc cerului pentru un chirurg providential care activeaza la Spitalul Municipal din Bucuresti, care a operat-o pe bunica mea pe coloana in Septembrie 2010, si datarita caruia astazi, poate sa mearga cit de cit pe cadru, de unde din Iulie 2010 era paralizata complet. Am reactionat asa, pentru ca am fost martor ocular la chinurile pe care le traieste un handicapat in tara asta. Daca fata aia avea ghinionul sa pateasca asa ceva in Romania, nu numai ca nu ar mai fi mers niciodata, dar pun pariu ca nu se mai trezea vreodata din coma. Oameni ca fata asta lupta, au o vointa de fier care ii impinge mai departe, dar trebuie sa existe si cadrul in care sa lupte. Hai sa o spunem pe sleau, in Romania, daca esti handicapat, esti condamnat la moarte. Si asta este nedreptatea care ma doare cel mai mult din toata povestea.

Aici, fata asta era o cruce intr-un cimitir, intr-o comuna uitata de Dumnezeu. Acolo, Quita Docking are cont pe Facebook. Nu suntem cu doar douazeci de ani in urma. Suntem la ani lumina, prieteni!

Categorii:Diverse Etichete:

Lucruri Facute Cu Cap: Ep 1

SITE-UL WORLD-CLASS FITNESS

Din motive independente de vointa mea, m-am trezit devreme in aceasta zi ploioasa de Mai. Avind un program destul de aglomerat pe ziua de azi, m-am gindit ca poate ar fi o idee sa dau, acum de dimineata, o fuga pina la sala, sa alerg putin, sa prioritizez ce am de facut si, mai ales, sa folosesc un pic din abonamentul ala, desi luat la oferta, inca incredibil de scump pentru cum l-am folosit eu; adica deloc. Neavind chef sa umblu pina acolo prin ploaie (da, stau destul de aproape de Plaza Romania ca sa merg pe jos) si sa gasesc Mallul cu usile inchise, sar pe autostrada informatiei si ma lipesc cu monitorul de site-ul: http://www.worldclass.ro/fitness-center-at-plaza-mall/

Foarte frumos site-ul, dar am si eu o singura intrebare: UNDE PASTELE MA-SII E ORARUL DE FUNCTIONARE???? EH?? Daca il gaseste cineva dupa ce navigheaza prin toate linkurile alea din dreapta, sa-mi spuna si mie unde era. Eu nu l-am gasit.

Categorii:Lucruri Facute Cu Cap Etichete: