Arhiva

Archive for ianuarie 2011

Cum sa nu-ti fie scirba…

Avertisment: Articolul urmator contine cuvinte si expresii vulgare. A se citi cu atentie.

Azi am dat ture blogului tot incercind sa ma decid ce subiect sa aiba acest articol. Puteam sa scriu despre o gramada de subiecte, cred de altfel ca le voi trata oricum in articolele urmatoare, dar dintr-o scurta conversatie cu tatal meu s-a desprins violent subiectul pentru azi. Cum nu sunt, in prezent, in tara, incerc sa ma detasez cit pot de pulsul realitatii cotidiene. Astfel ca atunci cind tatal meu m-a intrebat daca am auzit de „ala peste care a dat trenu” habar nu aveam despre ce vorbeste.

Un rezumat pe scurt al stirii preluata din Adevarul de azi. Pe 19 ianuarie, cind Romania era scufundata in cazanul cu ceata, un tip de 27 de ani, Marius Vrinceanu, a trecut o linie de tren. Era ceata, nu se vedea nimic, nu se auzea nimic. Nu stiu daca trecerea era semnalizata sau nu, nu stiu daca omul era beat sau nu, nu stiu cit din vina o poarta el. Un lucru e sigur, ca o parte din vina o poarta dobitocul de pe marfar care nu a semnalizat sonor in conditiile in care nu exista vizibilitate. Dar nu asta e problema. Peste omul asta, a dat trenul, dar nu l-a omorit, in schimb i-a retezat bratul (sting am sa ghicesc dupa pozele in care il vad pe om tinind un telefon in mina dreapta). Omul s-a trezit, socat, si-a luat bratul de jos si a inceput o cursa nebuna catre spital.

Cu totii stim ca exista posibilitatea ca un membru amputat sa fie reatasat daca victima/pacientul ajunge pe masa de operatie in maxim opt ore de la traumatism. Probabil la acelasi lucru s-o fi gindit si Marius cind si-a adunat de pe jos mina stinga (numai imaginea asta si ma trec toti fiorii pe sira spinarii), numai ca a avut ghinionul ca lucrul asta sa i-se intimple in Romania. Si nu oriunde, in Romania, ci undeva pe linga Bacau. In Bacau (oras resedinta de judet), nu au gasit doctorul asa ca, dupa doua ore, l-au pus intr-o ambulanta catre Iasi. La Iasi (resedinta de judet si fosta capitala a Moldovei) nu l-au putut ajuta asa ca l-au pus intr-un avion militar si l-au trimis la Bucuresti, pardon la Otopeni, de unde l-au adus cu ambulanta la Floreasca unde i-au spus ca nu-i mai pot atasa bratul pentru ca a trecut prea mult timp. SMURD-ul nu s-a bagat pentru ca era ceata (stirea aici).

In timpul asta noi avem prea multe spitale si trebuie sa mai inchidem din ele ca doar facem reforma. Oricum toata tara migreaza catre Bucuresti, de ce sa nu fie asta si fluxul urgentelor medicale? Ce dracu’ sa ne mai trebuiasca atitea spitale in tara? Iete la ei tupeu! Ce? Judete fara spitale nu pot sa existe? Da-le dracu de spitale, ca oricum nu produc bani! Da-i dracu si de medici daca nu-s in stare sa faca nimic! Da-l dracu si de sistem daca nu e in stare sa tina in picioare infrastructura spitaliera cu care am ramas in ’89! Saracu’ Ceausescu s-ar impusca singur daca ar sti in ce hal au ajuns spitalele lui… De fiecare data cind cred ca mi-am cultivat toleranta, ca nimic venit din Romania nu ma mai poate afecta, am parte de o noua surpriza.

Totusi, trecind peste toate astea, peste sistemul medical, peste inconstienta medicilor, peste trecerile la nivel cu calea ferata care sunt cele mai periculoase din Europa. Trecind peste toate astea, imi aduc aminte de o replica de-a chiorului de acum citiva ani si imi vine amar in gura…

BASESCULE!!!! Futu-ti mortii si ranitii!! Uite de-asta ai nevoie, bah criminalule, de autostrazi, futu-ti creieru’ de securist sa-ti fut’! Ca turismu’ se face doar cu avionu, asta e treaba ta de urangutan retardat, dar uite ca n-ai cum sa ajungi de la Bacau la Bucuresti in regim de urgenta, si m-ar durea fix in cur de treaba asta, daca nu ai fi avut tu si cu lingaii tai grija ca locurile de pe drum ce puteau sa-l ajute pe omul asta sa fie imposibil de folosit.

Rezumat: peste un om a dat un tren si i-a retezat un brat. Daca absurditatea asta, se intimpla in orice tara din Europa de Vest, peste zece ani, omul asta putea sa isi ridice copilul in brate, sa il aseze pe genunchi si sa-i povesteasca, cu un zimbet, ce chestie a patit el cind a traversat liniile de tren odata. In Romania, la 27 de ani, e deja fost profesor de sport, si nu mai are nici o sansa la viata pe care o planificase si niciodata, dar NICIODATA, nu-si va mai putea stringe copilul in brate.Asta e diferenta intre Romania si lumea civilizata.

Nu stiu de ce m-a afectat asa de puternic, poate pentru ca Marius e de o virsta similara cu a mea. Dar, cum sa nu-ti fie scirba de Romania?

Reclame
Categorii:Diverse Etichete:

Una despre pensii si contracte

Peste tot pe unde citesc despre situatia din Romania se toaca pe aceeasi tema: pensiile militarilor. Pe de o parte sunt victimele, militarii care s-au trezit cu pensia taiata scurt si fara echivoc, in spatele sau mai degraba pe spatele lor rage opozitia care arata cu degetul din nou regimul ticalosit si incearca sa mai prinda un procent doua din scandalul asta, iar din partea cealalta se aud latraii portocalii care ii dau inainte cu reformarea statului. In tot vacarmul asta, insa, nu aud, oricit l-as scana cu urechea, sa se spuna ceea ce trebuie. Victimele sunt prea preocupate sa urle ca o isterica lasata fara geanta in Piata Ferentari (ceea ce e de inteles oarecum avind in vedere gravitatea jafului), iar opozitiei imi pare ca ii lipseste puterea de sinteza necesara acestei situatii. Puterea, in schimb, da volumul mai tare la propaganda si prefera sa vorbeasca despre orice altceva, cum e asta cu reforma statului, doar, doar s-o prinde.

Si culmea e ca se prinde. Acum o saptamina am fost in tara si am avut ocazia sa iau pulsul reperului meu din Romania, taximetristul care ma duce acasa de la aeroport. La radio era declaratia unui colonel aflat la pensie, iar taximetristul a inceput sa comenteze:

„Fir-ar al dracu’ de comunist imputit. Unu’ ca asta ma punea me mine sa spal closete. Lasa ca merita, pacat ca nu i-a luat mai mult.”

Am tacut. 21 de ani de la Revolutie. 21 de ani de libertate. Omul are o fata pe cale sa se casatoreasca cu un francez, ea fiind deja stabilita demult la Toulouse, si un baiat care se chinuie sa prinda viza de America si sa plece. A fost inginer chimist, e taximetrist de 19-20 de ani, a vazut Franta, Spania si Italia, are in plamini 21 de ani de libertate, dar gindeste in continuare in termenii propagandei comuniste. Dusmanul de clasa de azi este pensionarul. Inca citiva ani, si va fi si el pensionar, dar nu vede atit de departe.

De asta ma roade in suflet ca ceea ce nu aud din vacarmul creat, si imi doresc tare de tot sa aud, este faptul ca regimul asta portocaliu foloseste exact aceleasi mecanisme de interventie ca regimul comunist. Dragii mei portocalii, atit de insufletiti de reforma statului, nu uitati ca, si in 1947, au mai reformat unii statul, si atunci tot reforma s-a chemat. Si atunci tot niste drepturi au fost incalcate, si tot asa au zbierat unii despre brughezimea nesimtita care trebuie eradicata.

Principiul de baza care pare sa lipseasca din capul Boculeanului este acela ca statul reprezinta garantul pentru justitie si pentru protectia drepturilor cetateanului. Prin urmare statul, prin organul sau legislativ, NU ARE VOIE SA SCHIMBE REGULILE JOCULUI daca acesta este deja in desfasurare. De ce? Pentru ca se cheama abuz. Pentru ca, atunci cind intrii intr-un contract, daca una dintre parti se apuca sa schimbe contractul unilateral, tu ai tot dreptul sa nu il mai respecti. Un exemplu usor de inteles este atunci cind semenzi vreo oferta pentru cablu. Tu te obligi la ei pentru un numar de ani, dar si ei se obliga fata de tine sa nu iti creasca tariful pe perioada contractului. Cum ar fi ca, dupa o luna, firma de cablu sa-ti zica: de maine imi platesti cu atit mai mult, si nu poti sa pleci,ca nu s-a terminat perioada contractuala. Din pacate asta face statul roman in ultimii ani cu o consecventa de speriat.

Atunci cind Gigel, Costel, Ionel sau mai stiu eu cine, au varsat prima contributie la stat din calitatea de angajat, au intrat implicit intr-un contract cu statul. Ei trebuie, si nu am fonturi pentru cit de mare trebuie scris acest TREBUIE, sa iasa la pensie dupa legea aflata in vigoare in momentul in care au inceput contributiile. Absolut orice schimbare de metoda de calcul trebuie acceptata expres de fiecare cetatean in parte. Aici, au incercat doreii pedelisti sa joace dupa reguli si au dat drumul la propaganda ca militarii sunt obligati sa ceara recalcularea. Pe dracu’! Dar si genul asta de propaganda merge bine in Romania.

E exact la fel cu situatia care s-a petrecut cu ceva vreme in urma cind a fost o febra a bancilor sa isi convinga clientii sa treaca de la creditul cu dobinda fixa la cel cu dobinda variabila EURIBOR. Normal ca in 2007 cind dobinda EURIBOR se prevedea ca are sa scada, absolut toate bancile pedalau credite cu dobinda fixa. Ei bine, de ceva vreme, se tot prognozeaza ca economia mondiala isi va reveni, si ca, incet incet, dobinda EURIBOR are sa creasca, astfel incit bancile au inceput sa isi agasese clientii cu o schimbare de calcul a dobindei. Le-am transmis direct sa ma pupe in fund de fiecare data cind au incercat asta, si uite ca minunea nu s-a produs, si dobinda mea nu s-a schimbat. De ce? Pentru ca am un contract in derulare, si daca eu nu sunt de acord sa-l schimb, poti sa te dai cu tot fundul de pamint ca nu are sa se schimbe nimic.

Si aici vine abuzul cel mai mare, si mai ales gunoiul putred pe care l-a putut mesteca Cristian Diaconescu atunci cind a afirmat ca militarii au fost instruiti de puteri oculte, gen opozitie sau trusturile mogulilor, sa-si depuna cererea de recalculare cit mai tirziu si de asta s-au trezit cu pensiile taiate. In toata istoria noastra, doar comunistii au mai facut un asemenea abuz atunci cind au ales sa nu mai plateasca drepturile militarilor din Armata Regala care au refuzat sa se inscrie in noua armata inventata de ei. Interesant este ca tot comunistii au fost aceia care au schimbat regulile jocului din mers, atunci cind i-au lasat pe oameni fara paminturi, cind au nationalizat companii care nu erau in faliment, cind au confiscat case si obiecte de arta. A fost un jaf unilateral, si eu unul sunt mindru ca Basescu si clica lui de securisti si utecisti portocalii, si mai ales de dobitoci creduli care inca il mai venereaza si inca mai hapaie cu ardoare rahatul pe care il improasca PDL-ul, stau cot la cot in galerie cu cei mai uriti criminali din istoria Romaniei.

Vrei reforma statului, vrei lege unica de pensionare. Ok, perfect. O poti face cu cei care intra ACUM in cimpul muncii, si cu cei care, DIN PROPRIE INITIATIVA, iti solicita schimbarea sistemului de calcul al propriei pensii. Pentru restul, tu, stat, te faci vinovat de abuz si sunt sigur ca orice justitie functionala te va gasi vinovat.

In incheiere, ma gindesc cu regret, citi dintre cei ‘orbiti’ de ‘liberalismul’ basescian refuza, inca, azi, sa inteleaga cit de comunisti sunt nemernicii astia si cit de instrumentali au fost ei, cei orbiti, in a le da Romania pe tava. Basescu trebuia sa stringa maxim doua milioane de voturi. Voi, restul, ati facut diferenta cu inconstienta si cu naivitatea voastra. Indiferent cite voturi au furat la Paris, cite autobuze au fost, cite rahaturi, smenuri si fraude s-au produs, voi, restul, ne-ati adus aici. Macar va simtiti pacaliti?

Categorii:Politice Etichete:, ,

Pasageri in avion

Stau in avion in spatele unei femei belgiene, mama a patru copii cu virstele intre 4 si 8 ani, care calatoreste fara sotul ei. Copiii astia, fie au traversat un desert, fie au stat o vreme foarte indelungata in aeroport, pentru ca stewardesele aproape au facut o gaura in covor aducindu-le de nenumarate ori cite un pahar cu apa. De abia astept sa inceapa caravana catre baie.

De partea cealalta a culoarului sta un homosexual italian citindu-si cartea – « Luptind impotriva raului prin arta » – si aruncind niste priviri de om scirbit de fiecare data cind copii incep sa devina zgomotosi din vreun motiv. Sunt sigur ca, in clipele astea, in adincul inimii sale nu afost niciodata mai multumit de orientarea sa sexuala.

In fata lui, sta un grasan de in jur de 50 de ani care a incercat sa se strecoare la clasa intai dind vina pe lumina de citit care nu functioneaza. A fost trimis inapoi cu viteza fulgerului. Desigur ca nu l-a ajutat faptul ca tot rindul lui era gol, asa ca acum sta cu un scaun la dreapta fata de mai inainte si citeste resemnat.

Linga mine, sta un fel de tocilar care citeste o carte turistica despre Brazilia. Zburam catre Munchen si, uitindu-ma la el, sigur nu se urca intr-o conexiune catre America de Sud. Initial am crezut ca e o carte legata de filmul din 1985, dar am verificat. E un ghid turistic.

Am observant doua cupluri in avion. N-ar putea sa fie mai contrastante daca ar incerca din rasputeri. Unul dintre cupluri este viu si partenerii comunica unul cu celalalt. Sunt atit de luminosi ca aproape radiaza. Vorbesc despre tot felul de chestii, impart un ziar si zimbesc constant. Ea pare sa aiba un pic sub 30 de ani, iar el sub 35. Ma uit la degetele lor, in treacat. Fara verighete. In celalalt cuplu cei doi par a avea cam 25 de ani. Fie doar ce s-au certat, fie ea este suparata serios pe el. Nu fac altceva decit sa stea imbufnati. Aproape ca nu comunica deloc in afara de momentele cind ea ii cere ceva si el o serveste plat. Ma uit si la degetele lor. Casatoriti.

In mod ironic, sper sa nu ajung ca nici unul dintre acesti pasageri. Si reversul medaliei e probabil adevarat. Probabil ca se uita la mine si vad un tip singuratic, undeva peste gabaritul ideal, bine imbracat dar cu parul dezordonat si cu cearcane sub ochi, avind undeva intre 27 si 33 de ani; care se joaca cu iPhone-ul in timp ce merge cu un avion intre Bruxelles si Munchen cu doua zile inainte de Craciun. Sunt sigur ca nici unul din ei nu si-ar dori sa fie in pielea mea. Mai ales daca ar sti unde merg de fapt.

Inca un zbor, de data asta Munchen-Bucuresti. Avionul e tixit cu romani care, ca si mine, merg acasa de sarbatori. Linga mine sta un tip de vreo 23-25 de ani. Vorbeste non-stop cu un moldovean de peste 40 de ani care sta linga el, in partea cealalta. Romanul uraste orice lucru romanesc si are grija ca toti din jurul lui sa stie asta pentru ca vorbeste cit poate de tare la telefon. E un amarit de programator, care a prins un job in Suedia, si care are sufletul innegrit de prea mult romanism. Pozitia lui, nu e foarte departe de a mea, totusi vitriolul cu care improasca ne separa enorm.

Poate conteaza si modul de a fi al omului, poate si educatia primita in copilarie. Imi este confirmata teoria cu brutalitate cind individul revine de la toaleta imbicsind locul cu miros de urina. Nu, nu au fost turbulente, doar a uitat sa se scuture cind trebuia. Ma abtin cu greu sa vomit si incerc sa ii ignor tirada mai departe. Aterizam, intr-un final in Bucuresti si se ridica sa isi adune lucrurile. Ghiozdanul sau, cel mai probabil continind un laptop de la firma, este acum pe scaun si el il atinge accidental. Il prind inainte sa cada de pe scaun, si individul se intoarce spre mine incercind sa ma evalueze din priviri. Intr-un final se decide si imi spune : « thank you ». Eu doar ii zimbesc inapoi.

Dintr-odata ma simt bine. Idiotul asta, doar ce mi-a facut cel mai bun compliment la care nu s-ar fi putut gindi niciodata. A crezut ca sunt strain !

Categorii:Diverse Etichete:

De la turci sa ni se traga?

Aviz amatorilor, urmeaza un post ce poate fi considerat rasist (desi nu e).

Azi dimineata. In autobuzul 272, DeLijn, Bruxelles, cu castile pe urechi, eram eu. Era dimineata, pina in ora 9. Mergeam spre plantatia la care SAP zi de zi. Am mai zis doar ca lucrez pe mosia strainului…

La o statie, se urca un om, in virsta de peste 50 de ani, chel dar cu parul alb, gras dar nu obez. Omul asta incepe sa discute cu soferita. Ii arata un card, ii face semne catre sensul de mers, si autobuzul ramine in statie. Discutia dintre ei continua o vreme si noi nu ne miscam. La un moment dat omul incepe sa se caute prin buzunare. Scoate o bancnota. Urmeaza o noua discutie. Autobuzul tot sta. Omul pleaca de linga soferita si merge catre spatele autobuzului tinind bancnota la vedere. Are 20 de EURO. Vrea sa-i schimbe pentru ca soferita nu-i poate da rest (lucru de altfel pus pina si pe site-ul DeLijn). Nimeni nu ii schimba banii. Se intoarce la soferita si mai discuta cu ea. Dupa ce am pierdut vreo citeva minute bune cu spectacolul asta, soferita il lasa sa se aseze pe un scaun si inchide usile. Autobuzul porneste. Individul va calatori fara bilet.

La un moment dat, in timp ce se derula povestea, mi-am dat brusc seama ca individul era arab. Nu eram constient de faptul asta cind l-am vazut urcind, dar am devenit brutal constient atunci cind mi-am dat seama ca incearca sa o convinga pe soferita sa il lase sa mearga fara bilet. Motivul pentru care i-am observat etnia a fost ca, in cele citeva saptamini de plimbat prin Bruxelles, am avut parte de doar 2 alte ocazii in care cineva a incercat sa se „inteleaga” cu soferul. Odata era vorba de o femeie tinara de etnie africana, si alta data a fost vorba de un arab avind in jur de 30-35 de ani.

De unde tupeul, pe oamenii astia? Asta as vrea sa stiu. Bruxelles-ul nu e un oras imens. Din Militari in Balta Alba si l-ai cuprins cu tot cu suburbiile. Transportul in comun nu e un drept, e un serviciu. Se plateste. Nu ai sau nu vrei, mersul pe jos e sanatos! Cum se face ca atunci cind dintr-un motiv sau altul n-am avut bani de bilet in Bucuresti (unde blatul pe RATB e mai degraba regula decit exceptia) am ales sa merg pe jos si oamenii astia sunt in stare sa se milogeasca pentru orice. De ce? Sunt ei mai smecheri si eu mai fraier? E cumva smechereala o trasatura pur non-caucaziana?

Si de aici m-au dus gindurile iar la natia noastra. Unde, in ultimii douazeci de ani, ai parte de smechereala din asta la orice. Tirguitul, ciupitul la cintar, smecherala sunt trasaturi care par a curge mai degraba prin singele romanesc. Dar daca sunt, de fapt, din import? De ce oltenii si moldovenii sunt mai pusi pe „afaceri”, pe cind ardelenii care nu au fost sub dominatie otomana sunt mai cinstiti? Daca cumva anii de dominatie otomana in care, institutional si personal, preocuparile romanilor erau sa fraiereasca Poarta ne-au marcat permanent? Daca anii aceia au fost cei in care am invatat sa desconsideram stapinirea, sa mintim, sa ascundem, sa percepem taxele ca fiind ceva profund injust? Daca atunci am invatat atit de bine incit, in subconstientul nostru ca popor, nu ne putem debarasa de obiceiurile astea? De ce cea mai buna perioada din istoria Romaniei s-a petrecut sub tutelaj german? De ce, cind am scapat de comunism in 89, in loc sa ne reluam drumul catre civilizatie, lasati fiind de capul nostru, ne-am apropiat mai degraba de fostele provincii otomane, ne-am balcanizat ? De ce ni se pare natural sa numim porcariile de zi cu zi balcanisme, desi nu apartinem geografic de regiunea balcanica?

Un link, pentru clarificarea Balkanilor: http://en.wikipedia.org/wiki/Balkans

Categorii:Diverse Etichete:,

O carte de vizita

Ma gindeam, intre doua picaturi de muncit pe mosia strainului, cum e perceputa tara noastra in vest. Si uite ca am gasit o carte de vizita, din 6 videoclipuri scurte de pe YouTube.

1. http://www.youtube.com/watch?v=f5cXowXYEio

2. http://www.youtube.com/watch?v=8n_8Esc53sU

3. http://www.youtube.com/watch?v=gqRQf_jzjrc

4. http://www.youtube.com/watch?v=C57wDibH1jo

5. http://www.youtube.com/watch?v=QK6zljyjEpA

6. http://www.youtube.com/watch?v=hH2DpFjNSF0

Acuma, sunt sigur ca nimeni nu e in pericol sa le vada toate 6, dar ce parere si-o face orice sef de stat sau inalt oficial care tre sa dea mina cu Basescu, daca cumva ii pica ochii pe primul sau pe al doilea.

PS: Mi se pare un pic ciudat ca poti sa dai cu tunul pe Youtube si nu gasesti un videoclip macar care sa arate rezultatele de la exit-poll. Cine avea impresia ca baietii nu lucreaza pentru linistea noastra?

PS2: Am fost atit de tacut aproape un an de scirba. Acum, ca am mai iesit la aer de vreo luna, poate mai gilcevesc ceva.

Categorii:Politice Etichete:,