Prima pagină > Diverse > Cum se inchiriaza un apartament?

Cum se inchiriaza un apartament?

Sa presupunem ca suntem in urmatoarea situatie: un apartament este detinut in coproprietate de doi soti si cei doi vor sa il inchirieze si sa respecte legea in acelasi timp. Pentru a putea plati impozit pe banii primiti, cei doi soti trebuie sa inregistreze un contract de inchiriere la fisc. In consecinta, au nevoie de urmatoarele: trei bucati de contracte de inchiriere, patru bucati de declaratii estimative de venit – cite doua pentru fiecare. Pina acum, toate documentele astea se obtin de la administratia financiara si trebuiesc completate de mina. Trei bucati de informatie pe sapte formulare dar nu este permisa copierea la xerox a documentelor, desi este obligatoriu ca fiecare din exemplare sa fie semnat. De asemenea, mai sunt necesare cite o copie xerox a buletinelor persoanelor implicate in contract, o copie a actului de proprietate dar si originalul acestui act si dupa caz, acord de la vecini, si copii dupa actele de inregistrare ale persoanei juridice, daca vor sa inchirieze apartamentul unei firme. Mai departe, dupa completarea tuturor actelor, cei doi au nevoie de o zi in care sa se duca amindoi pina la administratia financiara impreuna cu persoana care inchiriaza, sa inregistreze contractul cu fiscul roman, dupa care, doua saptamini mai tirziu, unul dintre proprietari trebuie sa se intoarca la administratia financiara, sa stea la aceeasi coada pentru a ridica fizic cele doua exemplare de contract dintre care unul trebuie sa ajunga la persoana care inchiriaza spatiul.

Pe scurt, ca sa respecti legea in tara asta, ai nevoie sa pierzi cel putin cite doua jumatati de zi ca sa inregistrezi contractul, dupa care exista niste limitari peste care trebuie sa treci. Esti obligat sa inregistrezi contractul in 15 zile de la inceperea inchirierii.

In caz contrar, daca incearca sa-l inregistreze mai tirziu, fiecare din proprietari trebuie sa plateasca o amenda. Pe de alta parte, fiscul are si el nevoie de 14 zile ca sa il inregistreze, desi tot ce face este sa ii dea un numar de ordine si sa modifice doua declaratii de impunere.

Conceptul ca trebuie sa platesti o amenda pentru a putea da statului niste bani nu pare sa ridice nici un semn de intrebare, presupun ca nimeni nu vede in asta o incurajare pentru nedeclararea unor asemenea tranzactii. De fapt, nu am de ce sa ma mir, pentru ca noi nu traim intr-o tara in care cineva sa inteleaga ca primul pas in limitarea evaziunii fiscale este un sistem in care actul fiscal sa fie cit mai accesibil.

Revenind insa la povestea initiala, hai sa vedem cum se pot complica lucrurile. Sa spunem ca unul din cei doi soti este netransportabil fizic, fiscul e dispus sa ii tolereze absenta de la inregistrarea contractului atita timp cit exista o procura autentificata de un notar. O singura problema, in cazul unui netransportabil, nu ai cum obtine o procura fiscala, pentru ca ai nevoie sa-l transporti pina la un notar pentru a redacta procura.

De ce plictisesc lumea cu toate astea? Pentru ca mi s-au intimplat mie. Pentru ca am jucat leapsa cu statul roman luna trecuta, incercind sa inregistrez un gunoi de contract. Ce doi soti din poveste sunt parintii mei si am trecut prin toate fazele de stupefactie vazind cum sistemul fiscal romanesc refuza sa functioneze dupa niste reguli de bun simt. La ce bun mai exista semnaturile pe acele declaratii daca angajatul fiscului trebuie sa te vada la fata? La ce bun sunt declaratiile completate manual, daca angajatul fiscului trebuie sa vada cu ochii lui persoana implicata? Cum se face ca eu, persoana fizica, ma rog de tine, stat, sa ma lasi sa iti dau niste bani? Nu esti tu, statul, in pana de bani? Nu ai avut tu, statul, doi ani groaznici din punct de vedere al executiei fiscale? Cum se face ca in anul asta, in care pot sa postez un articol pe net, scris pe iPad si corectat pe telefonul mobil, statul are nevoie de prezenta fizica a doi oameni care sa completeze un contract tipizat PLIN de greseli de tipar impreuna cu alte patru bucati de hirtie si un dosar cu inca vreo zece hirtii pentru a le putea permite sa-si plateasca taxele?

Dar asta nu e tot. Runda bonus a venit azi, la ridicarea contractelor. Dupa ce statul ne-a adus in formula completa in fata birocratului sau si ne-a trimis inapoi acasa dupa un proces care a durat 10 minute, m-am dus inapoi azi sa ridic contractele. La sfirsitul intilnirii de acum doua saptamini, a avut loc urmatorul schimb de replici:

Mama: Si pentru a ridica contractul, trebuie sa venim in aceasi formatie?

Angajata: Nu, poate sa vina oricine sa-l ridice…

Astazi, aceasi angajata imi spune ca nu poate sa imi dea contractul mie, pentru ca, desi sunt reprezentantul partii juridice implicate in contract, desi sunt ruda de gradul I cu ambii proprietari, nu sunt unul dintre proprietari. Prima reactie pe care am avut-o a fost ca m-am blocat total. Dupa citeva secunde, ii spun creaturii de la ghiseu, care se intimpla sa fie aceeasi persoana ca acum doua saptamini, ca am avut exact discutia asta si ca ea insasi i-a spus mamei mele ca oricine poate sa vina pentru a ridica contractul. Raspunsul ei a fost ca nu scrie nimic de genul asta pe hirtiile pe care le avea si ca ea nu crede ca a spus asa ceva. Dupa inca un minut de cearta in care nu am rezolvat nimic, am plecat de acolo asteptind ziua de maine cind se va duce unul din proprietari sa ridice contractele. Oare ce o fi mai probabil, eu sa imi amintesc mai exact o una din cele doua interactii pe care le-am avut cu ea, sau ea sa isi aduca aminte una din cele citeva mii de intereactii pe care le-a avut in ultimele doua saptamini?

Sunt citeva probleme pe care nu reusesc sa le inteleg. Actul este inregistrat, practic, ce urma sa primesc azi de acolo era o amarita de chitanta care pentru proprietari are valoarea echivalenta cu hirtia igienica. Singurul care are nevoie de contractul asta sunt eu, firma care are nevoie sa pastreze o copie a contractului in arhiva. Ce motivatie logica exista aici? Si mai mult, ceea ce nu pot sa inteleg deloc, este care era miza ei, a angajatei fiscului? Ce o impiedica pe ea sa imi dea nenorocitele alea de chitante? Contractul e inregistrat, taxele urmeaza sa fie platite, nimic nu mai poate fi modificat. Ce miza are ea in a-mi strica ziua? Repet: NIMIC NU POATE FI MODIFICAT! De ce dracu nu se putea ca jegul asta de chitanta sa il trimita prin posta? Declaratiile de impunere vin prin posta, deci canalul de transmisie exista si e probat.

Ok, sunt dispus sa accept ca sistemul este de cacat, si ca nu poate fi schimbat intr-o zi, dar nu pot sa inteleg oricit as incerca, miza ei. Ce miza a avut creatura asta? Ce anume a impiedicat-o sa fie om?  Ce i-a facut creierul sa nu functioneze? Atribuim cumva asta ramasitelor sitemului „noi muncim, noi nu gindim”? E cumva Romania de vina pentru cum e Romania? Eu cred ca nu. Eu cred ca de vina sunt acefalii care se ascund sub masti umane.

Anunțuri
Categorii:Diverse Etichete:,
  1. nelutu
    Martie 3, 2012 la 12:54 pm

    ai perfecta dreptate,si eu sunt in aceeasi situatie:(

  2. Ianuarie 18, 2013 la 9:58 pm

    Imi pare rau sa citesc aceste randuri dar m-am informat. Majoritatea nu vor urma acesti pasi si pot sa ma folosesc de acest argument in „negocierea” chiriei, avansului, comision etc
    Hartiile la stat trebuiesc evitate pe cat posibil ca apoi sa se faca reportaje TV cum romanii fac totul la negru si sunt necinstiti!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: